fbpx
Te asteptam in Vizita
George Georgescu 46, Bucuresti
Program
L-V: 9-22 & S: 9-15

Te rugam sa citesti noile norme privind protectia datelor tale disponibile la linkul de mai jos. Protectia datelor tale

GDPR

Agresivitatea – când frustrarea nu poate fi pusă în cuvinte

“Nu-i lovi pe ceilalți copii! Nu țipa! Nu vorbi urât! Nu fi rău! NU! NU! NU!” Cam acestea sunt primele contacte cu propria agresivitate pe care le-am avut de când eram copii. Am învățat, de câte ori am avut ocazia, că ieșirile agresive sunt rele, sunt de pedepsit, ne îndepărtează de cei din jur. Ceea ce învățăm mai rar este ce ne face să reacționăm așa, ce din interiorul nostru ne transformă, astfel încât să producem o suferință de orice fel celui de lângă noi? Cu alte cuvinte: Ce ne face să fim agresivi? Cum ne apărăm? Cum ne educăm copiii și cum îi învățăm să răspundă la agresivitate.

Tendința către agresivitate este înnăscută. Dintr-un anumit punct de vedere, este atât ceea ce ne determină să creștem, fiind în strânsă legătură cu instinctul de supraviețuire, cât și ceea ce ne îndeamnă la distrugere. Manifestările agresive există încă din primele zile de viață în care bebelușul  mușcă sânul mamei pentru a-și asigura existența, fără a avea capacitatea de a înțelege încă dacă ceea ce face este bine sau rău. Dezvoltarea noastră ca specie are la bază infinite momente de acest gen, de la lupta pentru supremația celor mai puternici, la acțiunea de a vâna, care înseamnă iarăși supraviețuire.

Ceea ce încerc să spun nu este că suntem niște bestii ci că agresivitatea vine din noi și aduce uneori creștere, dezvoltare, supraviețuire iar alteori, distrugere, suferință, pierdere. Important este modul în care reușim să o punem în cuvinte, să o convertim în ceva constructiv, să îi înțelegem motivațiile, să vedem ce se distruge și ce se construiește în fiecare caz.

Cum apare agresivitatea la copii?

Copiii apelează frecvent la manifestări agresive iar asta pentru că, în cazul lor, puterea de a înțelege ce li se întâmplă și de a gestiona frustrarea în fața unei dorințe neîmplinite este foarte scăzută. Astfel, vedem copilul care lovește în dreapta și în stânga pentru ca i se spune că trebuie să se îmbrace deși nu își dorește, îl vedem aruncându-se pe jos pentru a primi napolitana de pe raftul de sus sau rostind cuvinte urâte atunci când este pedepsit sau nu primește jucăria dorită. Problema este că nimeni nu își dorește un copil agresiv iar, de multe ori, soluția părintelui în fața unui astfel de comportament este pedepsirea lui, fără a încerca să explice copilului de ce simte ceea ce simte. Modul în care gestionăm agresivitatea în viața de adult este în dependență cu modul în care am fost învățați să o privim, încă din copilărie.

Agresor și agresat, un circuit repetitiv

Avem tendința să repetăm șabloane din trecutul nostru pe care nu reușim să le reparăm. Răspunsul în fața frustrării și răspunsul la agresivitate sunt comportamente deprinse în relațiile primare pe care le avem cu părinți, bunici și alte persoane importante în formarea noastră ca indivizi.

Atunci învățăm poate, că dacă suntem agresivi însemnă că suntem răi, dar pentru că primim atenție doar în acele momente, vom apela și ulterior la acte distructive, tot pentru atenție. Tot atunci putem afla că nu este bine să ai comportamente agresive însă pentru ca tensiunea frustrării cere să fie eliberată, căutăm forme mascate, chiar și față de noi: agresivitatea pasivă. Tot de mici putem vedea că atunci când ești furios, soluția este să țipi, să lovești, să înjuri, pentru că așa fac și cei mari, în loc să învățăm să punem în cuvinte ceea ce ne deranjează și să găsim o variantă amiabilă de rezolvare a situației.

Agresivitatea își caută o țintă sigură

Atunci când suntem victima unei agresiuni, este important să înțelegem că uneori nu are legătura cu noi, cu ceea ce suntem sau facem. Tensiunea generată de frustrare de exemplu, își caută o țintă pentru a fi detensionată, iar uneori se întâmplă ca noi să fim cea mai sigura și ușoară țintă, fără a fi adevăratul motiv. Se întâmplă des în cuplu ca partenerul/partenera de viață să devină conținătorul tensiunilor acumulate la locul de muncă sau în trafic, la fel cum colegii de muncă pot fi apostrofați pe nedrept pentru ceva ce ne frustrează în viața de familie sau de cuplu. Copiii devin de multe ori ținta cea mai ușoară pentru că nu pot să riposteze.

Există cazuri în care se pune în scenă, în oglindă, un conflict mocnit cu propriile modele parentale ale adultului. Sau, cu alte cuvinte,  mă voi regăsi în tine, copilul meu, și mă voi purta inconștient cu tine, așa cum am fost tratat la rândul meu ca și copil. Căutarea motivelor care ne fac să ne comportăm agresiv, cu cei din jur sau cu noi, nu este ceva ce trebuie să facem sau să ni se explice doar în copilărie. Atunci se pun bazele. Analiza propriilor reacții și comportamente este însă ceva ce vine să ne însoțească pe tot parcursul vieții. Este ca o continuă învățare a limbajului interior, în contextul în care fiecare dintre noi vorbește o altă limbă.

Cum percepem agresivitatea?

Limitele pe care le punem în ceea ce privește agresivitatea venită din partea celorlalți, diferă de la persoană la persoană și țin tot de educație. Dacă pentru unii dintre noi un anumit cuvânt și un anumit gest sunt de nesuportat, pentru alții pot fi cât se poate de normale. Problema apare în momentul în care te simți agresat, îți simți identitatea fizică sau psihică lezată și trebuie să reacționezi.

Modul în care percepem agresivitatea este în strânsă legătură cu stima de sine. Subevaluându-ne, putem ajunge să credem că merităm comportamentele distructive venite din partea celorlalți sau că doar asta merităm. Mai mult, agresivitatea erodează în timp stima de sine. Asta vedem de multe ori în relațiile abuzive, fizic sau psihic, personale sau profesionale, în care cel agresat ia apărarea agresorului sau întoarce vina asupra sa – ”Meritam să mi se întâmple asta, nu trebuia să fac un anumit lucru etc”. Instaurată o astfel de dependență, întreruperea lanțului abuziv este foarte greu de produs.

Agresivitatea, dacă nu vorbim de episoade izolate și vorbim despre relații în care are loc în mod constant, este un scenariu ce se joacă de comun acord. Cel care agresează va avea nevoie de cineva care acceptă să fie agresat, în ciuda suferinței.

Care este soluția în fața agresivității?

Să luăm un exemplu: Ce faci în fața unui agresor extern, cum este frigul de afară? Te îmbraci, te refugiezi într-un mediu cald, îmbrățișezi pe cineva și așa mai departe. Cu alte cuvinte, simți neplăcerea produsă de frig și pui limite în calea lui. Asta se petrece și în relațiile cu ceilalți. Lucrurile se complică pentru că uneori nu știm că ne este “frig”, credem ca aceasta este temperatura normală deși corpul simte efectele negative. Alteori, chiar dacă simțim frigul, nu simțim că avem dreptul la o viață confortabilă, psihic desigur. Si, de cele mai multe ori, nu știm cum să punem limite în calea ”frigului”. Nu știm să spunem: Destul! Merit respect! Ceea ce faci îmi face rău, oprește-te!

Soluția vine, prin urmare, din a învăța să ne iubim și a învăța să punem limite în fata celor care încearcă să ne arate că nu merităm această iubire, așa cum ne-o dorim. Și pentru că toate își au debutul în copilărie, rezolvarea vine din partea părintelui care ar fi indicat să se axeze nu pe simpla pedepsire a ieșirilor agresive ci pe înțelegerea a ceea ce le determină și punerea lor în cuvinte, pentru copilul care încă nu are aceste capacități, a stărilor prin care trece.

Ca adult, lupta cu agresivitatea se face prin autocunoaștere și autodezvoltare. Cine sunt eu, ce merit să primesc, de ce merit să fiu tratat într-un anumit fel, ce simt că mă agresează și de ce, cum pot comunica celuilalt acest lucru, oare ceea ce eu fac agresează, poate mascat, pe celălalt si de aceea se întoarce dureros asupra mea. Și lista ar putea continua.

Rolul psihoterapiei este de a găsi explicațiile adânci ale emoțiilor și comportamentelor noastre, de a învăța să punem limite știind mai întâi cine suntem și de ce avem nevoie de ele.

La Clinica Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, poți alege din peste 30 de specialiști care te pot ajuta să înțelegi contextul și soluțiile agresivității, atât prin terapie individuală, cât și de cuplu, de grup sau de familie.

Ti-a placut acest articol?
Aboneaza-te la newsletter pentru a fi la curent cu ultimele sfaturi ale specialistilor nostri despre relatiile de cuplu, parenting sau dezvoltare personala.
Ma Abonez
Te poti dezabona oricand doresti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ti-a placut acest articol?
Aboneaza-te la newsletter pentru a fi la curent cu ultimele sfaturi ale specialistilor nostri despre relatiile de cuplu, parenting sau dezvoltare personala.
Ma Abonez
Te poti dezabona oricand doresti.
Inchide
TRIMITE

SAU
contacteaza-ne tu!

Aboneaza-te pentru a primi pe email sfaturi personalizate de la specialistii nostri.
Ma Abonez