← Înapoi la Articole Terapeuți

5 min

ADHD-ul în rândul adulților

ADHD-ul în rândul adulților

Ce înseamnă ADHD?

Sunt multe persoane care au auzit de ADHD, însă acesta este asociat, de regulă, în rândul copiilor ce au dificultăți de atenție sau sunt hiperactivi. Cu toate acestea și adulții pot avea ADHD, dar puțini sunt diagnosticați sau tratați.

Tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție (Attention Deficit Hyperactivity Disorder- ADHD) reprezintă o tulburare de neurodezvoltare și este caracterizată printr-un debut precoce, înainte de vârsta de 7 ani. Adulții care suferă de ADHD s-au confruntat cu aceast sindrom încă din perioada copilăriei, dar este posibil ca unii să nu fi fost diagnosticați de timpuriu, aceștia aflând mult mai târziu în viață. Din cauza acestui lucru, persoanele pot avea performanțe slabe la locul de muncă, stimă de sine scăzută și relații instabile.

Care sunt simptomele ADHD la adulți?

Simptomele adulților pot varia de la ușoare la severe și pot include dificultăți de concentrare pe o anumită sarcină, impulsivitate, lipsa abilităților de planificare, toleranță scăzută la frustrare, dificultăți în a gestiona stresul și abilități organizatorice precare. De asemenea, din cauza lipsei de control a impulsurilor, pot exista provocări în gestionarea sentimentelor de furie, iar impulsivitatea și nerăbdarea sunt prezente.

De cele mai multe ori, adultul este perceput de ceilalți ca fiind neserios, din cauza faptului că nu duce o sarcină până la capăt. Acest lucru, însă, este cauzat de către ADHD, fiind unul dintre simptomele specifice întâlnite la adulți. Fiind impulsiv, are tendința de a se plictisi de o anumită sarcină ajungând astfel să procrastineze.

Performanța la locul de muncă are de suferit, întrucât planificarea responsabilităților este deficitară, existând și o dezorganizare continuă. Este important de reținut faptul că adultul cu ADHD nu este leneș, nepoliticos sau imatur, așa cum este etichetat de cele mai multe ori. Din păcate, însăși stigmatizarea reprezintă o barieră majoră în ceea ce privește dorința de a căuta un tratament.

De asemenea pot exista provocări și în relațiile de cuplu, din cauza faptului că se uită anumite detalii importante (zile de naștere, aniversările din cuplu), iar lipsa de atenție din cadrul conversațiilor vor face ca partenerul să se simtă ignorat și devalorizat. Din cauza dificultăților de a-și gestiona emoțiile puternice, cum ar fi furia, discuțiile pot degenera, transformându-se rapid în conflicte, ce pot afecta dinamica relației.

Cum pot ajuta cei din jur?

Tocmai din acest motiv, este important ca persoanele din jur să fie deschise, empatice și să accepte că anumite comportamente sunt un rezultat al ADHD-ului și nu a altor cauze.

Toate aceste simptome trebuie să fie persistente și să fie prezente în ultimele 6 luni pentru a se putea stabili acest diagnostic. Din acest motiv, este important să cunoaștem criteriile de diagnostic, pentru că nu orice comportament impulsiv semnifică din start prezența ADHD-ului.

Acesta este diagnosticat, de către un medic psihiatru sau un neurolog, doar atunci când simptomele sunt suficient de severe, persistente și perturbatoare în mai multe arii ale vieții.

Cauzele ADHD-ului nu sunt foarte clare, însă există anumiți factori ce contribuie la dezvoltarea acestuia. Genetica, ereditatea și factorii de mediu au un rol important. Un părinte care are ADHD are 50% riscuri să aibă un copil care să dezvolte acest sindrom. De asemenea, fumatul în timpul sarcinii, consumul de alcool sau de droguri, nașterea prematură, neglijarea copilului în perioada copilăriei sau complicațiile la naștere reprezintă factori de risc.

Deși ADHD-ul nu cauzează alte probleme de dezvoltare, acesta este de foarte multe ori însoțit de anxietate, depresie, dificultăți de învățare sau tulburare obsesiv-compulsivă.

Cum se poate trata?

Simptomele se pot ameliora, existând anumiți pași ce pot fi făcuți pentru a învăța gestionarea acestora într-un mod cât mai sănătos. Tratamentul constă în terapie cognitiv-comportamentală, tratament medicamentos și un regim alimentar adecvat.

De asemenea, pe lângă aceste abordări, este important ca persoana să se accepte și să nu se învinovățească sau să se critice, atunci când anumite lucruri nu ies așa cum se aștepta. Uneori acest lucru poate fi dificil de făcut, însă înțelegerea situației și acceptarea diagnosticului contribuie la eliminarea presiunii și este de real ajutor în învățarea unor noi strategii.

Deși există abilități ce pot fi îmbunătățite, sunt prezente și foarte multe calități, așadar, orientarea pe punctele forte va crește stima de sine și va face ca punctele slabe să fie mai ușor de gestionat. De exemplu, persoanele cu ADHD sunt creative, spontane și energice, așadar își pot utiliza aceste calități pentru o mai bună organizare sau pentru a aduce noutate în anumită arie a vieții.

A trăi cu acest sindrom poate oferi persoanei o perspectivă diferită asupra vieții și o poate încuraja să abordeze sarcinile și situațiile într-un mod ingenios.

Ședințele de psihoterapie vizează îmbunățățirea relațiilor sociale, creșterea stimei de sine, gestionarea sănătoasă a emoțiilor, creșterea controlului impulsului și gestionarea celorlalți factori ce pot contribui la dezvoltarea simptomatologiei (gestionarea anxietății, a problemelor de somn, a stărilor depresive).

Este foarte important ca medicul si psihoterapeutul să colaboreze, implicând și alți membrii ai familiei ce sunt semnificativi pentru adult, astfel încât abordarea să fie pluridisciplinară iar soluțiile cât mai complete. Învățând noi modalități de gestionare a diferitelor situații și știind cu exactitate ce provocări sunt determinate de ADHD, un adult poate trăi cât mai aproape de echilibru, chiar și cu prezența acestui sindrom.

Despre autor

Psihoterapeut Alice Popescu-Donea

Psihoterapeut Alice Popescu-Donea

Psihoterapeut de orientare cognitiv-comportamentală

Programează-te acum