← Înapoi la Articole Terapeuți

8 min

Ce ar trebui și ce nu ar trebui să se întâmple în cadrul ședințelor de terapie

Ce ar trebui și ce nu ar trebui să se întâmple în cadrul ședințelor de terapie

Uneori, toți avem nevoie de ajutor cu unele aspecte din viața noastră pe care nu le înțelegem sau care sunt dureroase. De cele mai multe ori încercăm să dăm un sens experiențelor prin care trecem, dar este posibil să nu reușim mereu singuri. Psihoterapeutul ne poate ajuta să privim lucrurile cu mai multă toleranță, libertate și compasiune, astfel încât să ne putem bucura de viață și de momentele frumoase alături de cei dragi.

Dacă te-ai hotărât să mergi la un cabinet de psihoterapie, cu siguranță că te-ai întrebat ce ar trebui și ce nu ar trebui să se întâmple în sedințele de terapie. În prezent, psihoterapia are un statut mult mai solid și nu ne mai jenăm să apelăm la un specialist dacă este nevoie. Terapia, ca proces, este o interacțiune verbală, însă, ea se diferențiază de conversațiile obișnuite prin mai multe aspecte: obiectivele propuse, scopurile stabilite, limitele discutate, rolurile asumate, cadrul de desfășurare și, nu în ultimul rând, emoțiile transmise în cadrul ședințelor de terapie.  Pentru ca procesul terapeutic, care implica tot ce am mentionat mai sus, să aibă loc în cel mai eficient mod este necesară prezența anumitor abilitati ale terapeutului și anumite caracteristici ale relației terapeut-client despre care vom vorbi în continuare pe măsură ce vom sublinia derularea demersului terapeutic și ce anume este de dorit și ce nu este de dorit să se întâmple în cadrul acestui proces.

Terapia presupune în primul rând o comunicare eficientă terapeut-client, comunicare care poate reduce anxietatea și poate genera speranță și încredere – emoții cu care clientul rămâne și după terminarea terapiei. Dimpotrivă, comunicarea ineficientă implică blamare, desconsiderare, criticarea clientului, accentuarea problemelor și sporește anxietatea. Totodată, în cadrul ședințelor de terapie, cu ajutorul comunicării eficiente, se subliniază responsabilitatea clientului de a se schimba, vor fi întărite punctele forte, abilitățile, nu slăbiciunile sau lipsurile sale. Comunicarea este legată strâns de contextul în care se desfășoară, iar contextul psihoterapeutic oferă o anumită semnificație evenimentelor din cursul terapiei. Clientul se află în acest context pentru a fi ajutat și pentru a i se răspunde nevoilor lui cele mai profunde. În acest sens, procesul terapeutic se bazează pe trei aspecte importante: empatia, respectul si onestitatea. Empatia se manifestă prin ascultare activă centrată pe exprimarea sentimentelor atât verbal, cât și nonverbal. Respectul presupune menținerea unei atitudini non-evaluative față de client, atenție acordată clientului și validare, valorizarea acestuia ca o persoană demnă de stimă. Sinceritatea și onestitatea se referă la congruența între idei, sentimente și comportamente, iar sinceritatea și deschiderea reprezintă interfața pe care o prezintă terapeutul și cheia către încrederea clientului. 

Alte calități ale terapeutului la fel de important în procesul de psihoterapie sunt: competența, puterea de a conține emoțiile și trăirile clientului și intimitatea. Toate aceste abilități ale terapeutului se pun în funcțiune pentru a stabili o alință terapeutică, pentru a comunica eficient, pentru a oferi sprijin clientului în a descoperi căi de auto-ajutorare și auto-stimulare, pentru a clarifica problema, pentru a formula un scop sau o țintă, pentru a elabora împreună un program de dezvoltare și, mai departe, pentru a implementa programul de dezvoltare și evaluarea a rezultatelor finale.

Calitatea relației terapeut- client este și cea care facilitează în cea mai mare măsură succesul în procesul de psihoterapie. Autenticitatea stă la baza acestei relații, fiind necesar ca terapeutul să fie dispus să abandoneze rolurile stereotipe și fiind capabil să se manifeste ca o persoană reală într-o relație, astfel încât, în acest context de autenticitate, clientul să aibă posibilitatea de a se exprima autentic și de a crește. În caz contrar, terapeutul se va ascunde în spatele rolului profesional iar clientul va răspunde în aceeași manieră, terapia fiind astfel compromisă. 

Cel mai important aspect care stă la baza unei relații autentice de comunicare este ascultarea. În acest context, terapeutul trebuie să dispună de capacitatea de a-l asculta activ și de a-l înțelege pe client și de a aduce cu el întreaga experiență acumulată până în acel moment pentru a putea veni în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă clientul într-un mod cât mai eficient. 

Alături de  autenticitate, empatia este un pilon important al terapiei. Sarcina terapeutului este să pătrundă în lumea clientului, sa-l vadă și să-i înțeleagă percepția despre trecut, prezent și viitor. Empatia nu este o calitate esențială doar pentru terapeut, ci și pentru client, acesta fiind ajutat în cadrul terapiei să își dezvolte empatia și să mențină relații interpersonale satisfăcătoare.  Terapeutul invită clientul pentru a fi ascultat și apoi îi ascultă povestea cu empatie și considerație pozitivă necondiționată. În cadrul ședințelor de terapie clientul este implicat în mod activ, își dă acordul asupra obiectivelor care urmează a fi atinse, asupra duratei terapiei și se angajează astfel în procesul schimbării. De asemenea, este important ca acest proces să se întâmple gradual, fără presiune și fără grabă. Dacă clientul se simte grăbit sau presat există riscul ca procesul să meargă într-o direcție greșită iar schimbarea să fie încetinită.

Este important de subliniat faptul că puterea se află în mâinile clientului, terapia generând doar contextul în care clientul se poate schimba. De aceea, în terapie se menționează responsabilitatea clientului de a se schimba întărind în același timp punctele forte și abilitățile si validând eforturile și evoluția de a achizitiona noi deprinderi.

Un alt aspect foarte important este importanta pe care o are sprijinul pozitiv. Cele mai vii amimtiri cu care rămân clienții mult timp după terapie fiind cuvintele de încurajare ale terapeutului, gândurile și sentimentele pozitive care subliniază o serie de calități: curiozitatea, căldura, claritatea în exprimare, abilitățile sociale, loialitatea față de familie și prieteni, curajul, dorința de a se schimba, determinarea de a nu transmite obiceiuri disfuncționale generațiilor viitoare, etc. Fiecare terapeut are propria modalitate de a-și încuraja clienții într-un mod autentic, care izvorăște dintr-o cunoaștere profundă a sentimentelor și a trăirilor acestora, simțindu-se în același timp privilegiați pentru faptul că sunt martori la cele mai intime evenimente, gânduri și fantezii din viața acestora. Acceptarea și încurajarea din partea terapeutului – o persoană care te cunoaște atât de profund, constituie un ajutor enorm care deschide noi perspective de a privi viața și de a te raporta la cei din jur. Încurajarea și acceptarea poate vindeca suferința și poate schimba destine. 

Iar la final, dar nu în ultimul rând, din  categoria lucrurilor care nu ar trebui să se întâmple în cadrul ședințelor de terapie și care este foarte important să nu fie trecute cu vederea sunt: încălcarea principiului confidențialității într-un mod neadecvat, angajarea într-o relație sexuală cu un client, provocarea unui rău fizic în cadrul terapiei, lovirea sau agresarea fizică, provocarea intenționată a suferinței psihice, deformarea pregătirii profesionale sau a abilităților, folosirea rolului și a puterii pentru a manipula sau pentru a-i spune clientului ce să facă și a-i da sfaturi exacte, nerespectarea cadrului terapeutic, încheierea inadecvată a terapiei, violarea drepturilor civile sau a pretinde un alt onorariu decât cel stabilit prin contract. Pentru o practică eficientă este importantă respectarea acestor repere  care ne ghidează activitatea și ne asigură că procesul psihoterapeutic se desfașoară pe baze etice și deontologice solide.

Ca o concluzie finală a ideilor expuse mai sus, în cadrul procesului terapeutic, clienţii sunt naratorii principali. Ei ne dezvăluie acele aspecte ale vieţii lor pe care le percep ca fiind conflictuale, aspecte care îi rănesc sau care le sunt confuze. Ne povestesc ceea ce este important pentru ei şi ceea ce ei ar dori să schimbe sau ne dezvăluie ceea ce ar vrea să spună într-un alt mod. Astfel, îi dăruiesc terapeutului un dar de preț – cele mai intime gânduri, trăiri, povestea lor personală. Cu toții stim cât de greu este să fii vulnerabil în fața altei persoane, dar, cu toate astea, clienții găsesc curajul necesar pentru a ne încredința povestea lor de viață.

Despre autor

Psihoterapeut Monica Ivanovici

Psihoterapeut Monica Ivanovici

Psiholog atestat în specialitatea psihologie clinică

Programează-te acum