Te asteptam in Vizita
George Georgescu 46, Bucuresti
Program
L-V: 9-22 & S: 9-15

Te rugam sa citesti noile norme privind protectia datelor tale disponibile la linkul de mai jos. Protectia datelor tale

GDPR
sociofobia

6 moduri în care poți învinge sociofobia

De când mă știu am fost speriată. Crescând, nu știam ce înseamnă sociofobia sau “tulburarea de anxietate socială”. Abia după mulți ani am aflat că am avut-o. Îmi amintesc că nu puteam să păstrez niciun contact vizual cu oamenii cu care interacționam. Mă simțeam constant tensionată și nesigură, lucru care, în timp, mă enerva, mă făcea să mă simt incomod și să stau mai retrasă. Cu timpul am ajuns să nu mai pot purta vreo discuție cu oamenii, motiv pentru care am devenit ciudată în viziunea celor din jur. Cel mai trist este faptul că am început să cred tot mai mult că sunt o ciudată printre oameni normali. Sociofobia mi-a furat 20 de ani din viață.”

Aceasta este povestea Alinei, 20 de ani rezumați în câteva propoziții. Ca ea sunt zeci de persoane cu sociofobie și care, ani de-a rândul, au avut de suferit, mai mult sau mai puțin, din această cauză. Răspunsul la întrebarea “de ce nu a făcut nimic în acest sens?” este multiplu. În primul rând, așa cum a spus și ea, nu știa despre ce este vorba. Nu știa că este o afecțiune în adevăratul sens al cuvântului și că poate fi tratată, la fel ca mulți alții. În al doilea rând, cei care conștientizează tulburarea refuză să apeleze la un specialist din varii motive, unul dintre ele fiind de rușine.

Ei bine, un mic pas, dar important, spre tratarea sociofobiei este cunoașterea sa, chiar dacă definiția nu descrie cu exactitate sentimentele trăite în acele momente.

Ce este sociofobia?

Sociofobia sau anxietatea socială reprezintă frica de situațiile sociale care implică interacțiunea cu alte persoane. Putem spune că această tulburare este teama paroxistică de a fi judecați și evaluați negativ de alți oameni. Este o tulburare omniprezentă și cauzează tulburări de anxietate și temă în orice împrejurări sociale. Totodată, sociofobia este cronică și nu dispare singură.

TERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALĂ

Terapia cognitiv comportamentală (CBT) este un instrument eficient pentru combaterea tulburării de anxietate socială (DAS).

NU ÎNCEPEȚI CEVA CE NU PUTEȚI DUCE LA BUN SFÂRȘIT

Sociofobia poate fi puțin dificilă deoarece unul dintre mecanismele de apărare este evitarea. face să stai departe de ceva înfricoșător pentru a te ține în siguranță.

ATENȚIA LA ATENȚIE

Deși sună ciudat, atenția începe cu atenție. Nu este un tratament în sine, ci, mai degrabă, o conștiință. Asigurați-vă că veți fi pregătiți atunci când sociofobia va începe să se manifeste pentru a vă putea controla astfel încât să nu o lăsați să vă afecteze. Tulburarea de anxietate socială cauzează gândirea negativă. Cu cât sunteți mai atenți la modul în care se manifestă sociofobia în cazul fiecăruia dintre voi, cu atât veți reuși să câștigați teren în fața ei și să depășiți acele momente dificile.

PROVOCAREA PROCESELOR DE GÂNDIRE

Unul dintre lucrurile pe care le faceți cu un terapeut, dar pe care îl puteți încerca și pe cont propriu este provocarea proceselor de gândire care duc la o anxietate suplimentară. Când vă întâlniți cu un gând anxios întrebați-vă de ce credeți asta, care sunt alternativele, care este rezultatul și cât de important este rezultatul pentru voi. Puteți încerca să faceți acest lucru în minte sau să scrieți într-un jurnal pentru a vă putea vizualiza mai bine gândurile.

DESENSIBILIZAREA TEMERILOR

Sociofobia poate provoca multe temeri specifice, una dintre cele mai frecvente fiind teama de jenă, în timp ce altele includ teama de a fi judecat sau teama de a pierde un potențial partener social. În unele cazuri, este posibil să aveți și o teamă de anxietate, îngrijorându-vă că sociofobia vă va împiedica să ajungeți la alte persoane. Puteți lua aceste temeri specifice și să vă obișnuiți cu fiecare în parte, lucru care se numește desensibilizare. Un exemplu ar fi combaterea fricii de jenă prin intenția de a vă stăpâni până când nu vă mai îngrijorează.

PRIETENII

Poate că primul lucru pe care ar trebui să-l faceți cu sociofobia este încercarea de a vă face prieteni sau de a vă apropia de prietenii pe care îi aveți. Găsiți oameni care vă fac să vă simți susținuți și să aveți o atitudine pozitivă.

Acestea sunt doar câteva dintre metodele pe care le puteți încerca pentru a scăpa de sociofobie. Desigur, indicat ar fi, dacă vedeți că nu reușiți sau vă este teamă să le încercați, să apelați la un psihoterapeut. În acest sens, cei peste 30 de specialiști ai Clinicii Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, vă stau oricând la dispoziția și pot fi contactați aici.

Cum poți scăpa de fobie cu ajutorul Realității Virtuale – interviu pentru Antena 1

Realitatea Virtuală este cea mai avansată tehnologie care augmentează intervențiile terapeutice în tratarea fricilor și a unor tulburări de anxietate.

Statisticile arată că, la nivel global, unu din 10 oameni suferă de o fobie. Totuși, numărul celor care nu se simt confortabil în anumite situații este mult mai mare. Se estimează că tulburările de anxietate, de la temeri specifice relativ simple până la anxietate generală complexă, afectează aproximativ 20% din populație, fiind una dintre principalele cauze ale absenteismului în muncă. Citeste mai mult…

fobia

Tipuri de tratamente pentru fobiile specifice

Fobia reprezintă teama de a fi în prezența unei situații exterioare determinate, fără ca aceasta să aibă musai un caracter periculos obiectiv. Aici, teama este legată de un stimulent exterior precis.

Există o împărțire artificială a fobiilor:

  • agorafobia – temerea de spații publice descoperite (stradă, piață, stadion), teama de orice situație dificilă la care se poate ajunge cu ușurință – mulțimi de oameni, transport în comun, cozi de așteptare.
  • fobii sociale – teama de a fi expus observației celorlalți. Persoanele aflate în această situație se tem să nu se comporte umilitor, jenant în public. Teama e copleșitoare, paralizantă și de multe ori apare comportamentul de evitare, cu impact destructiv major pe plan relațional și profesional.
  • fobii simple – toate fobiile care nu se înscriu la agorafobii sau fobii sociale. Teama de înălțime, de sânge, de șerpi, de șoareci, de păianjeni, de avion și așa mai departe.

Care sunt cauzele apariției fobiilor specifice?

Multe dintre cauzele reale ale apariției fobiilor specifice sunt încă necunoscute, dar pot include:

  • experiențele negative – multe dintre fobii se dezvoltă ca urmare a unei experiențe negative sau a unui atac de panică legat de un anumit obiect sau situație;
  • genetica și mediul – este posibil să existe o legătură între fobia proprie și fobia sau anxietatea părinților din cauza geneticii sau comportamentului învățat;
  • funcția creierului – schimbările funcțiilor creierului pot, de asemenea, să joace un rol important în dezvoltarea fobiilor specifice.

Cum pot fi tratate fobiile specifice?

O metodă nouă, revoluționară, foarte eficientă și, totodată, un instrument pe care terapeutul îl folosește împreună cu alte metode și strategii în cursul unui proces terapeutic este terapia prin expunere cu ajutorul Realității Virtuale.

Scopul tratamentului este îmbunătățirea calității vieții astfel încât să nu mai fiți limitați de fobii. În timp ce învățați cum să gestionați mai bine reacțiile, gândurile și sentimentele voastre și cum să vă raportați la ele, veți descoperi că anxietatea și frica se reduc  și nu mai au controlul asupra vieții personale.

Terapia cognitivă comportamentală (CBT) implică expunerea combinată cu alte tehnici pentru a învăța diferite modalități de a vedea și de a face față obiectului sau situației de care vă temeți,  în mod diferit. Învățați despre convingerile pe care le aveți cu privire la temerile și senzațiile corporale și la impactul pe care l-au avut asupra vieții voastre. CBT subliniază învățarea de a dezvolta un sentiment de măiestrie și încredere cu gândurile și sentimentele, mai degrabă decât să vă simțiți copleșiți de ele.

În general, psihoterapia care utilizează terapia cu expunere are succes în tratarea fobiilor specifice. Cu toate acestea, uneori, medicamentele pot ajuta la reducerea anxietății și a simptomelor de panică cu care vă confruntați, gândindu-vă sau expunându-vă la obiectul sau situația de care vă temeți.

Medicamentele pot fi utilizate în timpul tratamentului inițial sau pe termen scurt în situații specifice întâlnite frecvent, cum ar fi zborul cu avionul, vorbirea în public sau efectuarea unei proceduri RMN. Trebuie reținut faptul că singurul abilitat să dea un diagnostic în acest sens și să prescrie astfel de medicamente este psihiatrul.

La Clinica Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, peste 30 de specialiști vă așteaptă cu brațele deschise, dornici să vă ajute să luptați împotriva fobiilor specifice care au pus stăpânire pe viața voastră. Vreți să duceți o viață liniștită și lipsită de griji? Nu mai stați pe gânduri și programați-vă aici!

 

 

anxietate

7 tipuri de anxietate cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi

Anxietatea nu este o afecțiune simplă. Aceasta se manifestă în sute de moduri diferite. Anxietatea nu este doar nervozitate, ci are mai multe simptome psihologice și fizice. Nu este neobișnuit, însă, ca cei cu anxietate să experimenteze simptome precum:

  • bătăi rapide ale inimii (palpitații);
  • tremurare excesivă și transpirație;
  • amețeală;
  • dureri de cap;
  • slăbiciune la nivelul membrelor și tensiune musculară;
  • erupții cutanate și senzație de sufocare.

Potrivit specialiștilor, există 7 tipuri principale de anxietate:

  • tulburarea de anxietate generalizată (GAD);
  • fobie socială;
  • atacul de panică;
  • agorafobia;
  • fobiile specifice;
  • tulburarea de stres post-traumatic (PTSD);
  • tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).

Tulburare de anxietate generalizată

Tulburarea de anxietate generalizată sau GAD este cel mai frecvent și răspândit tip de anxietate. Acesta afectează zeci de milioane de oameni din întreaga lume și este descris ca fiind o stare continuă de tensiune mentală și / sau fizică și nervozitate, fie fără o cauză specifică, fie fără capacitatea de a lua o pauză de la anxietate. Cu alte cuvinte, dacă vă simțiți în permanență marginalizați, îngrijorați, neliniștiți sau stresați (fizic sau mental) și vă deranjează viața, este posibil să aveți o tulburare de anxietate generalizată.

Anxietate socială sau fobia

Mulți oameni suferă de ceea ce se numește “fobie socială”, o teamă irațională față de situațiile sociale. Un anumit nivel de fobie socială este normal. Aici vorbim despre  timiditate în locurile publice sau disconfortul apărut în momentul vorbirii în public care sunt naturale și nu implică o problemă de anxietate. Când această teamă începe să vă afecteze stilul de viață înseamnă că este vorba despre fobie socială.

Fobia socială înseamnă timiditate intensă, iar ideea de a socializa sau de a vorbi cu persoanele din jurul vostru, indiferent că sunt prieteni, străini, oameni ai legii și așa mai departe, vă provoacă anxietate și frică. Oamenii cu fobie socială văd situațiile publice ca fiind un potențial pericol , trăind cu o teamă constantă de a fi judecați, observați, remarcați sau evitați. Cei cu fobie socială au adesea o teamă irațională de a face ceva stupid sau jenant astfel că evită expunerea la situații sociale diverse, lucru care afectează buna funcționare pe plan personal, dar și profesional.

Atacurile de panică

De obicei, atacurile de panică apar pe neașteptate, sunt copleșitoare și prezintă atât simptome fizice, cât și emoționale. Acestea se manifestă printr-un val puternic de frică, panică sau anxietate. Cei care se confruntă cu atacuri de panică pot avea dificultăți de respirație, pot transpira abundent, tremură și au un ritm cardiac crescut.

Fobiile specifice

Fobiile specifice reprezintă sentimente intense de frică din cauza obiectelor, animalelor și așa mai departe. În general, acestea vă fac să vă gândiți la ce este mai rău sau să aveți un comportament de evitare (făcând tot ce este necesar pentru a evita lucrul de care vă este frică). Una dintre fobiile specifice este arahnofobia. Foarte puțini păianjeni sunt periculoși și totuși, multor persoane le este frica de păienjeni. Alte exemple de astfel de fobii specifice includ șerpi, avioane, furtuni și sânge.

Tulburarea de stres post-traumatic

Ca ființă umană, ne expunem întotdeauna la riscuri care ne pun viața în pericol. Majoritatea oamenilor sunt destul de norocoși, evită aceste pericole și trăiesc o viață frumoasă și sigură. Dar, în unele cazuri, pot trăi o traumă fie fizică, fie emoțională. Acest lucru poate provoca o problemă de anxietate cunoscută sub numele de tulburare de stres post-traumatic. După cum sugerează și numele, PTSD este o tulburare de anxietate care vine după apariția evenimentului traumatic. Cei care trăiesc cu această tulburare, de multe ori, au nevoie de ajutor de specialitate deoarece poate afecta stilul de viață pe o perioadă îndelungată.

Tulburarea obsesiv-compulsivă

Tulburarea obsesiv compulsivă poate fi o tulburare de anxietate foarte distructivă. Persoanele aflate în situația aceasta manifestă, adesea, comportamente și temeri care nu numai că sunt confuze pentru cei din jurul lor, ci și pentru cei care suferă de această afecțiune. Compulsiile și obsesiile sunt similare, dar se manifestă în moduri diferite:

  • obsesiile

Obsesiile sunt bazate pe gândire. Spre exemplu, cei care suferă de această tulburare au un gând specific, de obicei negativ sau de frică cum că o persoană la care țin îi înșală.

  • compulsiile

Compulsiile sunt bazate pe comportament. Sunt o “necesitate” de a efectua o acțiune sau o activitate, adesea într-un mod foarte specific. O obsesie este îngrijorătoare, în timp ce o compulsie cauzează senzații de anxietate.

Indiferent de tipul ei, anxietatea nu este o afecțiune care trebuie ignorată. Încă de  la primele momente în care recunoașteți anxietatea ca făcând parte din viața voastră este indicat să consultați un psihoterapeut. La Clinica Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, peste 30 de specialiști așteaptă să vă ajute în lupta cu anxietatea. Nu mai sta pe gânduri și programează-te aici!

anxietate

Cum poți recunoaște și ajuta un om care suferă de anxietate?

Dacă ar fi să numărăm persoanele care ne trec zilnic prin fața ochilor am realiza că sunt câteva sute. Pare o cifră exagerată însă nu este. Gândiți-vă la câte persoane vedeți în drum spre muncă, în mijloacele de transport, pe drum spre casă și așa mai departe. O parte dintre acestea suferă de anxietate, un termen general folosit pentru câteva tulburări care provoacă nervozitate, teamă, reținere și îngrijorare. Aceste tulburări afectează modul în care se simt și se comportă. Anxietatea ușoară este o stare de neliniște vagă, în timp ce anxietatea severă poate afecta serios viața de zi cu zi.

Cum poți recunoaște o persoană care suferă de anxietate?

Anxietatea poate fi asociată cu următoarele simptome, prezente în majoritatea zilelor, în ultimele 6 luni:

  • îngrijorarea excesivă pentru absolut orice, însoțită de comportament de evitare, neliniște, agitație, nervozitate sau sentimentul de stat ca pe ghimpi, dificultate în concentrare, senzația de oboseală;
  • perturbarea somnului (spre exemplu, insomnie sau dificultatea de a adormi, somn neliniștit și nesatisfăcător);
  • confruntarea cu fobii;
  • simptome somatice/ organice: tensiune la nivelul mușchilor, indigestie, dureri de stomac, senzația de greață, transpirație excesivă, tremuratul mâinilor, dificultatea de a vorbi etc.;
  • senzația de lipsă de control asupra simptomelor, dar și asupra activităților, vieții, în general.

Ce cauzează anxietatea?

Nu se cunosc exact cauzele apariției anxietății, însă se presupune că anumite experiențe traumatizante pot declanșa anxietatea la persoanele care sunt predispuse la aceasta. Totodată, și factorul genetic joacă un rol important în acest sens, pe lângă problemele de sănătate.

Cum poți ajuta o persoană care suferă de anxietate?

Primul pas pe care trebuie să îl faci atunci când întâlnești o persoană care prezintă una sau mai multe simptome ale anxietății este să o înveți să respire profund. Aceasta este o tehnică extrem de utilă deoarece activează răspunsul de relaxare al organismului. Următorul pas este redirecționarea persoanei către un psihoterapeut. Cu ajutorul ședințelor continue de terapie cognitiv comportamentală o vor ajuta să învingă aceste tulburări.

La Clinica Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, poți alege dintre cei peste 30 de specialiști care o pot ajuta să scape de anxietate.

 

depresia

Depresia, amestec de sentimente de tristețe, pierdere și furie

Clasificată ca fiind o tulburare a dispoziției, depresia poate fi descrisă ca sentimente de tristețe, pierdere sau furie care interferează cu activitățile zilnice ale unei persoane. Depresia poate fi experimentată de fiecare dintre noi în moduri diferite: în cazul unora poate interfera cu munca zilnică rezultând timp pierdut și productivitate scăzută, în cazul altora poate influența relațiile și starea de sănătate și există și varianta în care poate afecta absolut toate planurile.

Printre afecțiunile agravate de depresie se numără:

  • artrita;
  • astmul;
  • bolile cardiovasculare;
  • cancerul;
  • diabetul;
  • obezitatea.

Care sunt semnele și simptomele depresiei?

Simptomele depresiei includ:

  • interes redus pentru activitățile plăcute;
  • stare de spirit mai scăzută;
  • stare de tristețe accentuată;
  • sentimentul disperării, al pierderii speranței;
  • interes și plăcere reduse în activitățile de care v-ați bucurat anterior;
  • pierdere a dorinței sexuale;
  • scădere neintenționată în greutate (fără dietă) sau apetitul scăzut;
  • insomnie (dificultăți de somn) sau hipersomnie (somn excesiv);
  • agitație psihomotorie;
  • întârzierea abilităților psihomotorii, de exemplu, încetinirea mișcării și a vorbirii;
  • oboseala sau pierderea energiei;
  • sentimente de inutilitate sau vinovăție;
  • afectarea abilității de a gândi, concentra sau lua decizii;
  • gânduri recidivante de deces sau sinucidere sau tentativa de suicid.

Un aspect foarte important de reținut este acela că pentru ca toate aceste simptome și semne menționate mai sus să poată fi diagnosticate ca depresie, trebuie să îndeplinească și un criteriu specific de timp. Nu orice tristețe, indiferent de intensitatea sa, poate fi numită depresie.

Depresia poate fi diagnosticată doar de un medic psihiatru in urma evaluării psihiatrice combinate cu evaluarea psihologică a individului.

Care sunt cauzele apariției depresiei?

Cauzele depresiei nu sunt pe deplin înțelese și nu pot avea o singură sursă. Depresia poate fi cauzată de o combinație de factori:

  • genetici;
  • de mediu;
  • psihologici și sociali (psihosociali);
  • schimbări biologice la nivelurile neurotransmițătorilor.

Unele persoane prezintă un risc mai mare de depresie comparativ cu alții. Printre factorii de risc se regăsesc:

  • evenimente din viață: decesul, divorțul, problemele de muncă, relațiile cu prietenii și familia, probleme financiare, probleme medicale sau stres acut;
  • personalitate: cei cu strategii mai puțin reușite sau cu traume anterioare de viață sunt mai sensibili;
  • factori genetici: persoanele care au o rudă de prim grad cu depresie sunt mai predispuse la această afecțiune;
  • diverse traume ale copilăriei;
  • unele medicamente prescrise: este vorba despre corticosteroizi, unele beta-blocante, interferon și altele;
  • consumul excesiv de droguri recreaționale: alcoolul, amfetaminele, dar și alte medicamente sunt strâns legate de depresie;
  • o accidentare la nivelul capului;
  • depresia majoră din trecut crește riscul apariției unei noi depresii;
  • afecțiuni cronice cum ar fi diabetul, bolile pulmonare obstructive cronice și bolile cardiovasculare.

Cum se poate trata depresia?

Depresia este o tulburare psihică ce se poate trata prin:

  • sprijin, variind de la discutarea soluțiilor practice și până la educarea membrilor familiei;
  • psihoterapie, cunoscută și ca terapie prin vorbire, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT);
  • tratament medicamentos, în special antidepresive.

De câte tipuri este depresia?

Depresia este de mai multe tipuri, printre care:

Depresie unipolară și bipolară

În cazul în care caracteristica predominantă este o stare depresivă atunci vorbim despre depresie unipolară. Cu toate acestea, dacă este caracterizată atât de episoadele maniacale, (se caracterizează printr-o perioadă de dispoziție exuberantă, exagerată în raport cu contextul, și care persistă pentru o perioadă de minim o săptămână sau mai puțin dacă este necesară spitalizarea) cât și de cele depresive separate de perioadele de dispoziție normală, aceasta se numește tulburare bipolară (denumită anterior depresie maniacală).

Tulburare depresivă majoră cu trăsături psihotice

Această afecțiune este caracterizată de depresie însoțită de psihoză. Psihoza poate implica iluzii, credințe false și detașare de realitate sau halucinații, făcând omul afectat să simtă lucruri care nu există.

Depresie postpartum

Depresia de genul acesta poate avea debutul în timpul sarcinii sau după naștere. Este mai mult decât perioada de tristețe post sarcină legată de greutate. Simptomele acestui tip de depresie pot varia de la o letargie persistentă și o tristețe care necesită tratament medical până la psihoză postpartum, o afecțiune în care episodul dispoziției este însoțit de confuzie, halucinații sau iluzii.

Tulburare depresivă majoră sezonieră

Așa cum îi spun și numele, depresia sezonieră apare, în special, în perioada de iarnă. Simptomele aferente sunt somnolență, creștere în greutate.

Ignorată, depresia va conduce atât la degradarea stărilor de spirit, de sănătate fizică și psihică, cât și la rănirea celor din jur, direct sau indirect. Indicat este să apelați la psihoterapie pentru a câștiga lupta cu depresia. La Clinica Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, peste 30 de specialiști te așteaptă cu brațele deschise pentru a te ajuta să treci peste această tulburare. Nu mai sta pe gânduri și programează-te aici!

depresie

Cele mai comune șapte tipuri de depresie și cum le recunoaștem

Din punct de vedere psihologic, depresia este definită ca o tulburare a dispoziției care provoacă un sentiment persistent de tristețe și pierdere adesea profundă a interesului pentru lucrurile care, de obicei, aduc plăcere. Aceasta afectează modul în care ne simțim, gândim și ne comportăm și poate interfera cu capacitatea noastră de a funcționa și de a continua viața de zi cu zi.

TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ

Tulburarea depresivă majoră este o tulburare de dispoziție caracterizată printr-o serie de simptome care durează de mai bine de două săptămâni:

  • stare depresivă;
  • lipsa de interes pentru activitățile obișnuite;
  • schimbări în ceea ce privește greutatea;
  • tulburări ale somnului;
  • oboseală;
  • sentimente de lipsă de valoare și de vinovăție;
  • dificultate de concentrare;
  • gânduri legate de moarte și sinucidere.

TULBURARE DEPRESIVĂ PERSISTENTĂ

Distimia, cunoscută acum sub numele de tulburare depresivă persistentă, se referă la un tip de depresie cronică prezentă pe o perioadă mai lungă de timp decât tulburarea depresivă majoră și poate fi moderată sau severă.

Simptomele caracteristice acestei tulburări sunt:

  • poftă de mâncare slabă sau ridicată;
  • tulburări de somn;
  • oboseală;
  • stimă de sine scăzută;
  • dificultatea de concentrare sau de luare a deciziilor;
  • sentimente de speranță.

TULBURARE BIPOLARĂ

Tulburarea bipolară este o tulburare de dispoziție caracterizată prin perioade de stare anormal de ridicate, cunoscută și sub numele de manie. Aceste perioade de manie pot fi ușoare (hipomanie) sau pot fi atât de extreme încât pot cauza o deteriorare semnificativă a vieții, poate necesita spitalizare sau poate afecta simțul realității. Majoritatea celor afectați de această tulburare au episoade de depresie majoră.

În plus față de starea de spirit depresivă și diminuarea semnificativă a interesului pentru activități, depresia bipolară se poate manifesta printr-o serie de simptome fizice și emoționale care pot include:

  • oboseală, insomnie și letargie (somn adânc de lungă durată);
  • dureri inexplicabile, agitație psihomotorie;
  • disperare și pierdere a stimei de sine;
  • iritabilitate și anxietate;
  • indecizie și dezorganizare.

DEPRESIA POSTPARTUM

Sarcina poate provoca schimbări hormonale semnificative ce pot afecta adesea starea de spirit a unei femei. Depresia poate avea debutul în timpul sarcinii sau după naștere și este mai mult decât perioada de tristețe post sarcină legată de greutate. Simptomele acestui tip de depresie pot varia de la o letargie persistentă și o tristețe care necesită tratament medical până la psihoză postpartum, o afecțiune în care episodul dispoziției este însoțit de confuzie, halucinații sau iluzii.

TULBURĂRI AFECTIVE SEZONIERE

Dacă perioada de iarnă este marcată de depresie, somnolență și creștere în greutate, iar primăvara vă simțiți normal puteți suferi de tulburare afectivă sezonieră, denumită tulburare depresivă majoră cu model sezonier.

Simptomele apar ciclic odată cu revenirea anotimpului sau perioadei respective și includ:

  • stare de somnolență accentuată;
  • poftă de mâncare și poftă de carbohidrați;
  • creștere în greutate;
  • iritabilitate;
  • sensibilitate la respingere;
  • un sentiment greu ca și cum ați avea în brațe plumb.

TULBURARE DISFORICĂ PREMENSTRUALĂ

Printre simptomele cele mai frecvente ale sindromului premenstrual sunt iritabilitatea, oboseala, anxietatea, starea proastă de spirit, balonarea, apetitul crescut, poftele alimentare, durerile și sensibilitatea sânilor.

Tulburarea disforică premenstruală produce simptome similare, dar cele legate de starea de spirit sunt mai pronunțate. Acestea pot fi:

  • oboseală extremă;
  • sentiment profund de tristețe, fără speranță sau autocritică;
  • sentimente severe de stres sau anxietate;
  • schimbări de dispoziție;
  • iritabilitate;
  • incapacitate de concentrare.

DEPRESIA ATIPICĂ

Depresia atipică se caracterizează printr-un set specific de simptome legate de:

  • creșterea în greutate;
  • exces de somn;
  • oboseală, slăbiciune;
  • sensibilitate intensă la respingere;
  • stări reactive puternice.

Indiferent de tipul ei, depresia nu este un lucru pe care ne permitem să îl ignorăm. Odată instalată, aceasta va conduce atât la degradarea stărilor de spirit, de sănătate fizică și psihică, cât și la rănirea celor din jur, direct sau indirect. Indicat este, ca atunci când conștientizați că prezentați unul sau mai multe simptome de genul celor de mai sus, să apelați la psihoterapie. La Clinica Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, peste 30 de specialiști te așteaptă cu brațele deschise pentru a te ajuta să treci peste această tulburare. Nu mai sta pe gânduri și programează-te aici!

emotii-examene

Cum ajutăm copiii să gestioneze emoțiile examenelor – interviu pentru Antena 1

Un adult speriat va transmite și mai multă emoție către copilul său, așa că rolul unui părinte va fi să inducă siguranță și încredere, chiar dacă este conștient că urmează o etapă încărcată emoțional.

Să știi să îți asculți copilul este cea mai simplă cale spre ceea ce se întâmplă în interiorul lui. Chiar dacă, uneori, conversațiile pot fi dificile, treptat, cu multă răbdare, copilul va începe să aibă încredere în tine și-i va fi mai simplu să se deschidă și să povestească tot ce face și cum se simte.

Din vocabularul unui părinte nu ar trebui să lipsească sintagmele:

  • „O să fie bine!”
  • „Am încredere că vei reuși!”
  • „Mai avem timp!”
  • „Cunoscându-te pe tine, știu că vei reuși!”

Psihoterapeutul Dorina Stamate a vorbit pentru emisiunea “Prietenii de la 11”, de la Antena 1, despre cum părinții își pot ajuta copii să facă față emoțiilor din timpul examenelor.

emotii-examene

 

freelancing

Freelancing-ul. Vezi dacă ți se potrivește

Oamenii de succes nu se bazează pe șansă. Ei își creează viitorul. Își stabilesc țeluri precise, un plan care să-i ajute să le atingă. Și acționează.

Unul din cinci clienti care participă la sesiunile noastre de coaching desfășoară activități independente în baza experienței profesionale proprii. Noi îi numim generic liber profesioniști, freelanceri (contabili, avocați, arhitecți, designeri, specialișt IT, translatori, etc)

Care sunt avantajele unei cariere de tip freelancing?

Puși în fața propriei lor reflexii, oamenii își iau curajul de a porni la drum, motivați de mirajul unei cariere independente, iar motivele sunt multiple:

  • Control asupra timpului – “Muncesc când vreau”
  • Independență – “Nu trebuie să execut ordine sau să am șef”
  • Flexibilitatea locației – “Pot să lucrez de acasă, de pe o plajă sau dintr-un hub”
  • Venitul suplimentar – “Mă bucur că pot face mai mulți bani”

Și dacă la început totul pare ușor și simplu, adesea se întâmplă ca pe parcurs, unii să nu reușească să crească și să prospere. Ce îi împiedică? Unde greșesc?

De ce poți eșua ca freelancer și ce poți face pentru a preveni acest lucru?

Planificarea slabă. Da, trebuie să îți planifici atent intrarea în business. Să ai un plan în care să analizezi toate aspectele afacerii. Să te concentrezi asupra obiectivelor și viziunii tale, asupra promovării și, în același timp, să fii pregătit să rezolvi problemele atunci când acestea apar.

Entuziasm, entuziasm. Testează fiecare idee nouă în baza planului tău de afaceri și înainte de a decide dacă vrei să faci acest lucru întreabă-te: “Am timp, abilități, dorința și resurse pentru a pune în aplicare acest lucru? Este într-adevăr o idee interesantă sau o oportunitate”?

Punerea tuturor ouălor într-un singur coș. Uneori, entuziasmul combinat cu impulsivitatea te pot determina să renunți la un venit sigur înainte de a fi evaluat cu realism și luciditate oportunitatea de afaceri și gradul tău de pregătire. Este recomandat să ai în vedere posibilitatea de a trăi un timp doar din economii, fără a avea un venit sigur.

Lipsa de experiență în conducerea unei afaceri. Freelancer înseamnă să porți mai multe pălării. De la project manager, marketing manager și vânzări, la management și finanțe. Asigură-te că înțelegi și însușești fiecare rol în parte, iar dacă nu ai experență pe alte zone, angajează alți freelanceri.

Autodisciplina și gestionarea timpului. Sunt abilități legate de cum să lucrezi mai bine și mai eficient și cum să te ferești de “hoții” de timp care sunt pretutindeni.

Aceste obstacole pot fi evitate prin însușirea unei mentalități corecte și prin perseverență. Clinica Oana Nicolau te invită la sesiuni de coaching, dedicate în exclusivitate freelanceri-lor, pentru a privi cu atenție planurile de viitor și visurile tale. Vom descoperi împreună:

  • Ce este freelancing-ul și dacă este potrivit pentru tine
  • Cum să-ți creezi un portofoliu care să aibă impact
  • Ce servicii poți oferi care să te diferențieze de concurență
  • Cum să-ți creezi un brand
arahnofobie

Ce este arahnofobia și cum se tratează?

Imaginați-vă că sunteți acasă la televizor și vedeți un păianjen care se plimbă pe podea sau pe perete? Cum ați reacționa? O reacție normală ar fi să luați păianjenul și să îl duceți afară. Dar tot normală, în viziunea majorității dintre noi, este și strivirea acestuia și aruncarea lui la coșul de gunoi. Ei bine, nu toți avem curajul să ne apropiem de păianjenul respectiv, drept urmare, prima reacție este atacul de panică și apoi fuga cât mai departe de el. Ei bine, frica de arahnide, animalele articulate care au antene și patru perechi de picioare, mai poartă numele de arahnofobie și este cel mai frecvent tip de fobie animală. Adulții care suferă de arahnofobie sunt capabili să recunoască faptul că teama lor de păianjeni este excesivă, în timp ce copiii nu au puterea de a face această distincție.

De unde provine arahnofobia?

Sigur vă întrebați de unde provine această fobie de păianjeni. Dezvoltarea arahnofobiei nu este cunoscută sută la sută. Există mai multe teorii diferite bazate pe evoluție însă discrepanțele dintre ele sunt destul de mari. Spre exemplu, s-a sugerat faptul că, probabil, strămoșii noștri ar fi învățat să evite păianjenii veninoși. Majoritatea păianjenilor sunt veninoși, însă doar câțiva au suficient venin pentru a ne pune în pericol viața. Aceeași situație o întâlnim și în cazul mărimii acestora pentru că cei mai mulți păianjeni sunt incredibil de mici și greu de observat, deci nu prezintă o amenințare la adresa niciunuia dintre noi așa cum prezintă prădătorii mari. Și totuși frica există.

Care sunt simptomele arahnofobiei?

Simptomele arahnofobiei se declanșează în momentul în care vedeți un păianjen care se află în apropiere, pânza sau ouăle sale. Pentru unele persoane, simpla vizualizare a unor imagini cu păianjeni este declanșatorul următoarelor simptome:

  • frica severă de a fi mușcat sau otrăvit de un păianjen;
  • anxietate intensă sau atacuri de panică;
  • leșin, vărsături;
  • evitarea locurilor despre care se crede că au păianjeni, spre exemplu grădinile sau colțurile;
  • verificarea camerei de posibila prezență a unor păianjeni înainte de a intra;
  • transpiraţie;
  • creșterea ritmului cardiac;
  • creșterea tensiunii arteriale.

Cum se poate trata arahnofobia?

Există câteva moduri diferite prin care puteți încerca să “vindecați” arahnofobia, însă nu au dat întotdeauna rezultate pozitive. Cel mai important lucru în încercarea de a depăși frica este, la fel ca în cazul altor temeri sau dependențe, să vă doriți să depășiți problema.

Desensibilizarea sistematică cu ajutorul Realității Virtuale este una dintre cele mai eficiente metode de tratare a arahnofobiei. Este o intervenție terapeutică care reduce legătura dintre anxietate și obiectele sau situațiile care o produc permițând celor în cauză să se simtă ca și cum ar fi într-o locație, iar psihoterapeutului să poată controla parametrii mediului la care este expus.

Cei peste 30 de psihoterapeuți ai Clinicii Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară, vă pot ajuta să vă învingeți frica de păianjeni în cadrul ședințelor de terapie prin VR. Nu mai stați pe gânduri! Programați-vă aici!

TRIMITE

SAU
contacteaza-ne tu!

Aboneaza-te pentru a primi pe email sfaturi personalizate de la specialistii nostri.
Ma Abonez