Tulburari Anxioase

Tulburările anxioase: cauze, simptome și metode de tratament

Anxietatea reprezintă o teamă față de anumite situații sau evenimente, aceasta fiind o emoție firească. Însă, în momentul în care anxietatea devine excesivă și irațională, influențând în mod negativ activitățile zilnice ale unei persoane, putem vorbi despre existența unor tulburări de anxietate, care necesită tratament.

În acest articol, vom vorbi despre:

  • Ce reprezintă anxietatea și tulburările anxioase
  • Simptome tulburări anxioase;
  • Cauze tulburări anxioase;
  • Tipuri de tulburări anxioase;
  • Complicații ale tulburărilor anxioase;
  • Diagnosticarea și tratamentul tulburărilor anxioase;
  • Recomandări și prevenția tulburărilor anxioase.

Ce reprezintă anxietatea și tulburările anxioase

Teama față de anumite situații este firească, ea reprezentând un instinct necesar supraviețuirii. Teama le-a permis strămoșilor noștri să se apere de pericole pentru că determină organismul să facă tot ceea ce este necesar pentru apărare.

Mai exact, un potențial pericol declanșează adrenalina, acesta fiind un hormon secretat în momente de stres, care, la rândul său, declanșează răspunsul de tip „luptă sau fugi”, ceea ce permite oamenilor să se confrunte cu orice potențial pericol sau amenințare.

În acele momente, anxietatea este normală și necesară. În prezent, încă mai avem tendința de a manifesta reacția de tip „luptă sau fugi”. Spre exemplu, atunci când traversăm strada ne uităm, în mod instinctiv, în ambele părți, pentru a ne asigura că nu vine nicio mașină.

Chiar dacă motivele care declanșează anxietatea s-au schimbat, de-a lungul timpului, aceasta este resimțită și în societatea modernă. Acum, oamenii se confruntă cu un alt tip de griji, zilnice, fie că ne referim la locul de muncă, familie, griji financiare, sănătate etc.

Spre exemplu, putem experimenta o stare de nervozitate atunci când ne confruntăm cu o problemă la locul de muncă, înaintea unui examen sau înainte de a lua o decizie importantă. Însă, atunci când o persoană experimentează o teamă excesivă, irațională, dar și alte simptome fizice, putem vorbi de apariția unor tulburări de anxietate, acestea îngreunând parcursul vieții, inclusiv relațiile sociale și profesionale.

Aceste tulburări modifică modul în care o persoană procesează emoțiile și în care se comportă. Sentimentul de îngrijorare este constant și copleșitor în raport cu la situațiile de zi cu zi. Teama este dificil de controlat și este disporporționată față de pericolul real, astfel încât persoana care suferă de o tulburare de anxietate va alege să evite anumite locuri sau situații, pentru a preveni declanșarea fricii.

Simptomele tulburărilor de anxietate se pot manifesta încă din copilărie sau din adolescență și pot continua până la maturitate.

Simptomele tulburărilor anxioase

Toate tulburările anxioase prezintă câteva simptome generale:

  • panică, teamă și neliniște;
  • senzația că urmează un pericol iminent;
  • insomnie;
  • stare de agitație;
  • mâini sau picioare reci, transpirație abundentă, amorțeală sau furnicături;
  • dificultăți de respirație;
  • ritm cardiac crescut;
  • gură uscată;
  • greaţă;
  • mușchi tensionați;
  • ameţeală;
  • dificultăți de concentrare;
  • gânduri obsesive asupra factorului care a declanșat anxietatea;
  • incapacitatea de a controla gândurile care declanșează anxietatea;
  • dorința de a evita lucrurile sau situațiile care declanșează anxietatea;
  • iritabilitate crescută.

Deși este normal ca, măcar o dată în viață, să experimentăm unul dintre simptomele descrise mai sus, persoanele care suferă de o tulburare de anxietate resimt aceste simptome în mod constant, la un nivel extrem, care interferează cu activitățile zilnice.

Cauzele tulburărilor anxioase

Cauzele tulburărilor anxioase pot fi atât medicale, cât și psihologice. Multe persoane diagnosticate cu tulburare de anxietate au relatat faptul că instalarea tulburării a fost treptată, aceasta fiind prezentă încă din perioada copilăriei.

Cauze medicale

Totuși, există o serie de afecțiuni medicale care pot declanșa dezvoltarea tulburărilor de anxietate, cum ar fi:

  • Bolile cardiovasculare;
  • Diabetul;
  • Hipertiroidismul;
  • Problemele respiratorii, astmul;
  • Sevrajul în urma consumului de droguri;
  • Sevraj alcoolic;
  • Sindromul de retragere a benzodiazepinei;
  • Dureri cronice;
  • Sindromul colonului iritabil;
  • Anumite tumori care pot produce în exces hormonul care determină răspunsul de tip „luptă sau fugi”;
  • Uneori, anxietatea poate fi un efect secundar al unor medicamente.

Factori de risc tulburări de anxietate

Există o serie de factori care pot crește riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate, precum:

  • Traume: copiii care au suferit abuzuri sau au fost martorii unor evenimente traumatizante au un risc mai mare să dezvolte o astfel de tulburare la un moment dat, în viață; însă și adulții care au trecut printr-o experiență traumatizantă pot dezvolta tulburări de anxietate;
  • Stres prelungit declanșat de existența unei boli: existența unei afecțiuni medicale grave îi poate declanșa unei persoane o teamă foarte mare cu privire la viitor;
  • Un nivel foarte ridicat de stres: în viața de zi cu zi, ne putem confrunta cu evenimente stresante care pot declanșa o anxietate exagerată, spre exemplu, moartea cuiva drag, stresul la locul de muncă sau grijile financiare;
  • Personalitatea: persoanele cu anumite tipuri de personalitate sunt mai predispuse să dezvolte tulburări de anxietate;
  • Existența altor tulburări psihice: persoanele care suferă și de alte tulburări psihice, cum ar fi depresia, pot dezvolta și o tulburare de anxietate;
  • Factori ereditari: existența unui alt membru al familiei care suferă de o tulburare de anxietate;
  • Consumul excesiv de droguri/alcool sau sevrajul: pot declanșa sau agrava anxietatea.

Tipuri de tulburări anxioase

Anxietatea poate lua mai multe forme, iar cele mai frecvent întâlnite categorii de tulburare de anxietate sunt:

Tulburarea de panică

Se referă la atacurile de panică frecvente, manifestate prin:

  • anxietate extremă, teroare;
  • senzația de a fi urmărit de către altcineva;
  • transpirație;
  • dureri în piept;
  • palpitații (bătăi ale inimii neobișnuit de puternice sau neregulate);
  • dificultăți de respirație;
  • senzația de sufocare;

Tulburarea de anxietate socială

Tulburarea de anxietate socială sau fobia socială se manifestă prin teama accentuată cu privire la situațiile sociale zilnice.

Persoanele care suferă de acest tip de tulburare se tem constant că sunt judecate de ceilalți, se simt jenate sau ridiculizate, astfel că decid să reducă sau să evite interacțiunile cu aceștia. Spre exemplu, inclusiv mâncatul în public poate reprezenta o acțiune greu de dus la capăt.

Agorafobia

Reprezintă tipul de tulburare de anxietate în care o persoană evită locurile sau situațiile care îi pot provoca un sentiment extrem de panică și o pot face să se simtă neajutorată, captivă sau jenată.

Persoanele cu agorafobie vor evita inclusiv utilizarea transportului public, a liftului sau frecventarea anumitor locuri sau spații, pentru că îi pot declanșa atacuri de panică.

Fobiile specifice

Reprezintă o frică intensă și irațională față de un anumit obiect, loc sau situație, care va determina o persoană să evite obiectele sau situațiile care îi declanșează anxietatea. Fobiile pot provoca atacuri de panică și se manifestă prin simptome fizice precum: probleme de respirație, amețeală, agitație etc.

Spre deosebire de tulburarea de anxietate generalizată, fobiile sunt asociate, în general, cu un factor concret declanșator și pot ajunge să influențeze în mod negativ calitatea vieții unei persoane.

Fobiile specifice pot fi:

  • fobia de întuneric;
  • fobia de înălțime;
  • fobia de zbor;
  • claustrofobie;
  • zoofobii: fobia de anumite animale (cinofobie, arahnofobie, ailurofobie etc.)

Tulburarea de anxietate generalizată

Este una dintre cele mai frecvent întâlnite tipuri de tulburare de anxietate și se manifestă prin îngrijorare și tensiune excesivă, nerealistă, care persistă pentru un timp îndelungat. Anxietatea poate apărea fie dintr-un motiv întemeiat, fie fără niciun motiv.

Teama resmțită este disproporționată față de circumstanțele reale, este dificil de controlat și afectează modul în care o persoană se simte din punct de vedere fizic și psihic. Acest tip de tulburare de anxietate poate fi asociat și cu apariția depresiei.

Anxietatea de separare

Se referă la teama pe care o resimt copiii sau adulți atunci când se gândesc la separarea față de cei dragi sau de casă și se manifestă prin sentimente de panică și teamă excesivă. Este întâlnită mai ales la copiii care nu se pot „dezlipi” de părinți, chiar și la vârste la care ar fi trebuit deja să o facă. Anxietatea de separare poate împiedica dezvoltarea normală a unui copil.

Mutismul selectiv

Tulburare de anxietate caracterizată de incapacitatea unor copii de a vorbi în anumite situații, cum ar fi la școală sau în public, chiar dacă acasă sau în prezența membrilor familiei o pot face. Acest comportament poate afecta negativ performanțele școlare și interacțunile cu ceilalți copii.

Complicații ale tulburărilor anxioase

Persoanele care suferă de tulburări de anxietate au tendința de a se izola și de a evita factorul declanșator, ceea ce poate duce la apariția sau agravarea altor afecțiuni medicale, cum ar fi:

  • depresia;
  • alte tulburări psihice;
  • dependența de anumite substanțe;
  • insomnie;
  • probleme digestive;
  • dureri de cap;
  • dureri cronice;
  • izolare socială;
  • performanțe scăzute la școală sau la locul de muncă;
  • scăderea calității vieții;
  • gânduri suicidare.

Diagnosticarea și tratamentul tulburărilor anxioase

Tulburările de anxietate prezintă riscuri semnificative pentru starea de sănătate a unei persoane, existând inclusiv riscul de deces prin sinucidere. Astfel că, la primele simptome, este foarte important ca persoana respectivă să ceară ajutor medical specializat pentru a gestiona și trata aceste tulburări.

Diagnosticarea tulburărilor de anxietate poate fi realizată de către un psiholog sau de către un psihiatru, în cazurile mai severe. Pentru a oferi un diagnostic corect, acesta va discuta cu pacientul despre gândurile, emoțiile sau comportamentele care ar putea indica existența unei astfel de tulburări și pentru a identifica eventualele complicații.

Tulburările de anxietate pot fi asociate cu depresia sau dependența de anumite substanțe, ceea ce poate face diagnosticarea și mai dificilă.

În ceea ce privește tratamentul tulburărilor de anxietate, cele mai eficiente metode sunt reprezentate de psihoterapie și medicație.

Psihoterapie

Este un tip de de consiliere care abordează răspunsul emoțional al afecțiunilor psihice, specialistul în sănătate mentală fiind cel care poate face persoana respectivă să înțeleagă și să controleze tulburările de anxietate.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este poate cea mai bine validată formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate, fiind adesea recomandată ca intervenție standard în aceste tipuri de probleme.

Aceasta presupune modificarea stilului de gândire și a modului în care oamenii acționează în fața situațiilor stresante.

Astfel, persoana poate face din nou, în mod treptat, activitățile pe care le-a evitat din cauza anxietății și își poate trăi viața în mod normal.

Medicație

Medicul poate prescrie administrarea unor medicamente care să amelioreze simptomele, în funcție de tulburarea de anxietate existentă și de actuala stare de sănătate a unei persoane. În acest caz, pot fi recomandate medicamentele antidepresive, beta-blocantele sau benzodiazepinele, indicate pntru ameliorarea pe termen scurt a simptomelor.

Recomandări și prevenția tulburărilor anxioase

Pe lângă tratamentul prin psihoterapie și medicație, specialiștii recomandă câteva schimbări ale stilului de viață, care pot fi utile în gestionarea simptomelor acestor tulburări:

  • Mișcarea în mod regulat: beneficiile sportului sunt multiple – pe lângă faptul că ajută la păstrarea condiției fizice, mișcarea contribuie la eliberarea endorfinelor, hormoni care îmbunătățesc starea de spirit și reduc stresul;
  • Evitarea consumului de alcool și droguri: aceste substanțe pot declanșa sau agrava anxetatea, și, în același timp pot crea dependențe;
  • Renunțarea la fumat și reducerea consumului de cofeină: atât nicotina, cât și cofeina pot agrava anxietatea;
  • Aplicarea unor tehnici de reducere a stresului: meditația, yoga și tehnicile de respirație contribuie la o stare de relaxare care diminuează anxietatea;
  • Practicarea ritualurilor de relaxare: o baie relaxantă, un masaj cu ulei esențial sau ceaiurile din plante au rolul de a calma și relaxa organismul și mintea;
  • Practicarea hobby-urilor: atunci când resimțiți anxietate, angajați-vă în practicarea unor hobby-uri care vor determina mintea să se concentreze pe altceva în afara fricii.
  • Somnul de bună calitate: un somn odihnitor, regulat, este foarte important pentru reglarea stării de spirit și pentru menținerea sănătății;
  • Adoptarea unei alimentații sănătoase: consumarea fructelor, legumelor, cerealelor integrale și proteinelor de bună calitate contribuie la menținerea sănătății;
  • Înlocuirea gândurilor negative cu gânduri pozitive: dacă vă confruntați cu anxietate, alcătuiți două liste – o listă a gândurilor negative provocate de anxietate și o altă listă cu afirmații pozitive, cu care să puteți înlocui gândurile disfuncționale;
  • Sprijinul din partea celorlalți: în tratamentul tulburărilor de anxietate este foarte important să existe sprijin din partea persoanelor apropiate, fie că vorbim despre prieteni sau membri ai familiei.

Concluzii

Anxietatea, în sine, nu reprezintă o afecțiune medicală, ci o emoție naturală vitală pentru supraviețuire în caz de pericol. Însă, o tulburare de anxietate se dezvoltă atunci când această reacție devine exagerată și disproporționată față de factorul declanșator.

La fel ca și alte afecțiuni medicale, tulburările de anxietate se pot agrava și pot deveni mai greu de tratat, odată cu trecerea timpului, și tocmai de aceea este nevoie de ajutor medical specializat cât mai rapid.

Prin intermediul psihoterapiei și medicației, dar și prin adoptarea unui stil de viață echilibrat, simptomele tulburărilor de anxietate pot fi ameliorate astfel încât persoana respectivă să își poată desfășura activitățile zilnice în mod normal.

Surse:

https://www.medicalnewstoday.com/articles/323454#what-is-anxiety

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/anxiety/symptoms-causes/syc-20350961

https://www.webmd.com/anxiety-panic/guide/anxiety-disorders#

9 comments

  1. cum trebuie procedat in situația unei gelozii patologice.
    Soția are mereu această obsesie că o insel. că nu o iubesc.
    am si eu unele iesiri , un limbaj un ”pic” licentios, dar nu la adresa ei, ci in discutii despre altii, cu ea
    am si eu anumite frici, e posibill sa fiu un tip ”evitant”
    am incercat sa o inteleg, dar de cele mai multe ori discuțiile au aparut cand am consumat alcool și nu am mai avut control și atunci am ”căpatat curaj” si am incercat sa vorbesc direct si un pic agresiv verbal
    Nu vrea sa recunoască că gelozia a trecut de limitele normalului

    1. Bună ziua,
      Ar bine ca fiecare dintre dumneavoastra (si soția) să mergeti separat la câte un psiholog (nu același) pentru a vedea de unde vine gelozia excesivă a soției, iar la dumneavostra de ce simțiți nevoia unui consum mai mare de alcool. Nu ar fi rău ca totodată să urmați și o terapie de cuplu, sau măcar la sfârșitul psihoterapiilor individuale.

  2. Buna ziua, de un an de zile ma infrund cu anxietate, depresie, atac de panica, sustin ca am si dureri fizice si pshice, dureri de cap, sureri de spate, greață, voma, am slabit si 11 kg, fara chef de viata, dorm permanent, am probleme si cu stomacul, plus reflux gastroesofagian, iau tratament cu depakine,anxiar,dar nu ma ajuta deloc… Ce pot face? Am fost si internata la neurologie, pshiatrie, s
    Am si sindromul colonului iritabil.

    1. Bună ziua,
      Ar trebui să-i spuneți medicului psihiatru că nu vă simțiti bine și să vă schimbe tratamentul, și totodată să vorbiți cu un psiholog pentru a vedea care sunt cauzele acestor stări neplăcute pe care le aveți.

  3. Am luat 13 luni 60 gr dulcevia zilnic pt tulburări anxietate si atacuri de panica . Aveam înainte de tratament stări anxioase severe, atacuti panică fffff exagerată care țineau câteva zile. Se declansau cand îmi era greața. Chiar dacă mi faceau injectii cu diazepam la Obregia la camera de garda, după ce mă trezeam iar începea starea agresivă de panica si teroare, pe care nu le suportam deloc si chiar mă gândeam să mi fac rău, doar sa scap de suferinta psihică. Mentionez ca nu am incercat niciodată si nici nu mi veneau idei de genul ăsta vreodata. Doar în orele alea în care mă chinuiam cu adevărat. Am terminat tratamentul acum 3 luni , de un an si 4 luni nu am mai avut atacurile de panica care mă chinuiam zile întregi si acum câteva zile din cauza unor greturi puternice iar am făcut atacul de panică care m au chinuit zile, care nu au dispărut complet încă, chiar dacă acum sunt internată la Obregia cu injecții zilnice cu diazepam. Sunt fff dezamăgită și speriată pt ca am crezut si mi s a spus că după 1 an de tratament mă vindec….

    1. Bună ziua,

      Ar fi bine să aveți încredere și răbdare în medicii care vă tratează, în plus, ar trebui să vorbiți și cu un psiholog ca să vedeți care este sursa stărilor de anxietate.

    2. Buna ziua,
      Autismul este forma cea mai severă a ASD (Autism spectrum disorder), în timp ce sindromul Asperger este o formă mai blândă. Copiii cu sindrom Asperger comunică în general mai bine decât cei cu autism și au o inteligență medie sau superioară. Cei cu sindrom Asperger nu au, de obicei, dificultățile de învățare observate la copiii cu autism. Persoanele cu sindrom Asperger pot duce o existență completă și autonomă în timp ce autismul persistă pe tot parcursul vieții unei persoane, dar tratamentul poate fi cu siguranță de ajutor. Mai multe informatii puteti obtine in urma unei programari la un psiholog care vă va explica pe larg ce doriți să știți.

  4. De când am terminat licența cu tot cu masterul in paralel,sunt tot mai deprimată și îngrozita de teama de respingere de la locul de muncă și relații,abandon din partea oamenilor, singurătate și neputință in ceea ce mă va aștepta ca adult. Am dezvoltat totodată scepticism și manie a persecutiei datorită experiențelor neplăcute desfășurate aproape luna de luna,de la cele mai minore până la cele mai majore. Am 28 de ani și nu reușesc să am un loc de muncă stabil și pe placul meu. Primul și ultimul job a fost în 2019 dar am fost dată afară după 2 luni din cauza că nu m-am încadrat cerințelor de muncă (pe scurt,nu am fost candidatul ideal deși m-au primit). Am constat cu timpul că nu am nici o îndeletnicire sau abilitate specială care sa îmi asigure jobul și traiul decent. Am tot vorbit cu persoanele apropiate și noi care să mă ajute,majoritatea confundă direct cu „lenea”, „deznădejdea”, „depresia” dar eu cred că am defectul ăsta încă de mic copil (nu am avut o pasiune pe fond profesional și nu am nici acum,am fost un copil dificil și sunt ca rezultat un adult și mai dificil). Părinții mei nu sunt de acord în investiții psihoterapeutice, psihiatrice sau psihologice,considerând că „din momentul in care îmi voi găsi de muncă vor dispărea toate neliniștile astea” și atât,aici se termina discuția și alte sfaturi. Sunt foarte fixați pe propriile idei și concepții și asta îmi strică mult temperamentul și comportamentul,devin ostilă și irascibila din lucruri mărunte,uneori manifest agresiune asupra lucrurilor,le lovesc cu pumnii,trântesc,etc pe zi ce trece și e de ajuns un singur lucru care sa mă tulbure și pot trece de la mânie la tristețe cu plâns zile la rând sau una după alta la distante de câteva ore. Înainte nu eram atât de afectată dar cum ziceam,de când am părăsit băncile facultăților s-a răsturnat totul. Cum ați putea sa mă ajutați pe altă cale? Mulțumesc.

    1. Bună ziua,

      Cel mai bine ar fi să mergeți la un psihoterapeut, chiar dacă părinții nu sunt de acord, sunteți adultă (ar fi bine să aveți un loc de muncă, să fiti independenta si sa va sustineti singura procesul terapeutic), împreună cu acesta veți afla cauzele stărilor pe care le aveți și cum le puteți rezolva.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *