← Înapoi la Blog

4 min

Cele mai comune șapte tipuri de depresie și cum le recunoaștem

Cele mai comune șapte tipuri de depresie și cum le recunoaștem

Din punct de vedere psihologic, depresia este definită ca o tulburare a dispoziției care provoacă un sentiment persistent de tristețe și pierdere adesea profundă a interesului pentru lucrurile care, de obicei, aduc plăcere. Aceasta afectează modul în care ne simțim, gândim și ne comportăm și poate interfera cu capacitatea noastră de a funcționa și de a continua viața de zi cu zi.

TULBURAREA DEPRESIVĂ MAJORĂ

Tulburarea depresivă majoră este o tulburare de dispoziție caracterizată printr-o serie de simptome care durează de mai bine de două săptămâni:

  • stare depresivă;
  • lipsa de interes pentru activitățile obișnuite;
  • schimbări în ceea ce privește greutatea;
  • tulburări ale somnului;
  • oboseală;
  • sentimente de lipsă de valoare și de vinovăție;
  • dificultate de concentrare;
  • gânduri legate de moarte și sinucidere.

TULBURARE DEPRESIVĂ PERSISTENTĂ

Distimia, cunoscută acum sub numele de tulburare depresivă persistentă, se referă la un tip de depresie cronică prezentă pe o perioadă mai lungă de timp decât tulburarea depresivă majoră și poate fi moderată sau severă.

Simptomele caracteristice acestei tulburări sunt:

  • poftă de mâncare slabă sau ridicată;
  • tulburări de somn;
  • oboseală;
  • stimă de sine scăzută;
  • dificultatea de concentrare sau de luare a deciziilor;
  • sentimente de speranță.

TULBURARE BIPOLARĂ

Tulburarea bipolară este o tulburare de dispoziție caracterizată prin perioade de stare anormal de ridicate, cunoscută și sub numele de manie. Aceste perioade de manie pot fi ușoare (hipomanie) sau pot fi atât de extreme încât pot cauza o deteriorare semnificativă a vieții, poate necesita spitalizare sau poate afecta simțul realității. Majoritatea celor afectați de această tulburare au episoade de depresie majoră.

În plus față de starea de spirit depresivă și diminuarea semnificativă a interesului pentru activități, depresia bipolară se poate manifesta printr-o serie de simptome fizice și emoționale care pot include:

  • oboseală, insomnie și letargie (somn adânc de lungă durată);
  • dureri inexplicabile, agitație psihomotorie;
  • disperare și pierdere a stimei de sine;
  • iritabilitate și anxietate;
  • indecizie și dezorganizare.

DEPRESIA POSTPARTUM

Sarcina poate provoca schimbări hormonale semnificative ce pot afecta adesea starea de spirit a unei femei. Depresia poate avea debutul în timpul sarcinii sau după naștere și este mai mult decât perioada de tristețe post sarcină legată de greutate. Simptomele acestui tip de depresie pot varia de la o letargie persistentă și o tristețe care necesită tratament medical până la psihoză postpartum, o afecțiune în care episodul dispoziției este însoțit de confuzie, halucinații sau iluzii.

TULBURĂRI AFECTIVE SEZONIERE

Dacă perioada de iarnă este marcată de depresie, somnolență și creștere în greutate, iar primăvara vă simțiți normal puteți suferi de tulburare afectivă sezonieră, denumită tulburare depresivă majoră cu model sezonier.

Simptomele apar ciclic odată cu revenirea anotimpului sau perioadei respective și includ:

  • stare de somnolență accentuată;
  • poftă de mâncare și poftă de carbohidrați;
  • creștere în greutate;
  • iritabilitate;
  • sensibilitate la respingere;
  • un sentiment greu ca și cum ați avea în brațe plumb.

TULBURARE DISFORICĂ PREMENSTRUALĂ

Printre simptomele cele mai frecvente ale sindromului premenstrual sunt iritabilitatea, oboseala, anxietatea, starea proastă de spirit, balonarea, apetitul crescut, poftele alimentare, durerile și sensibilitatea sânilor.

Tulburarea disforică premenstruală produce simptome similare, dar cele legate de starea de spirit sunt mai pronunțate. Acestea pot fi:

  • oboseală extremă;
  • sentiment profund de tristețe, fără speranță sau autocritică;
  • sentimente severe de stres sau anxietate;
  • schimbări de dispoziție;
  • iritabilitate;
  • incapacitate de concentrare.

DEPRESIA ATIPICĂ

Depresia atipică se caracterizează printr-un set specific de simptome legate de:

  • creșterea în greutate;
  • exces de somn;
  • oboseală, slăbiciune;
  • sensibilitate intensă la respingere;
  • stări reactive puternice.

Indiferent de tipul ei, depresia nu este un lucru pe care ne permitem să îl ignorăm. Odată instalată, aceasta va conduce atât la degradarea stărilor de spirit, de sănătate fizică și psihică, cât și la rănirea celor din jur, direct sau indirect. Indicat este, ca atunci când conștientizați că prezentați unul sau mai multe simptome de genul celor de mai sus, să apelați la psihoterapie.

Terapeut specializat pe acest subiect

Terapeut specializat pe acest subiect

Alin Bunescu

Psihoterapeut cu specializare în psihoterapie integrativă

Despre autor

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie.

Programează-te acum

12 răspunsuri la “Cele mai comune șapte tipuri de depresie și cum le recunoaștem”

  1. Luchian Vasilica spune:

    Buna seara! Cred ca am o ușoară formă de depresie, incerc sa ies din starea asta dar nu reusesc, eu de fel sunt o persoana sociabilă, vesela, pozitivă însă de vreo 10 zile ma simt nefericită, am fost nevoită să trăiesc anumite ep8soade din trecut în urma unor discuții avute cu cineva iar de atunci nu fac altceva decât să-mi tot aduc aminte momentele dificile care m-au afectat emoțional la momentul respectiv și cărora a trebuit să le fac fata de una singură.
    Cum și ce ar trebui să fac sa ies din starea asta, pentru ca deocamdata ca sa-mi descarc furia care mi-o provoacă amintirile alea nu fac altceva decât să mă închid în baie și să mă cert singura. Mi se pare o nebunie ceea ce mi se intampla.
    Sper din suflet sa aveti o soluție pentru mine.
    Astept un raspuns, Vasilica.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua,

      Pentru faptul că starea de furie, dar și de tristețe persistă de 10 zile, ar fi indicat să vă adresați direct unui psihoterapeut pentru a vedea care sunt problemele care au generat aceste tipuri de stări care vă creează disconfortul emoțional și îl mențin de ceva timp.

  2. Maria Cristina Lupea spune:

    Sunt minora si nu am 18 ani și am trait cu niste traume majore,părinții toxici și niciun prieten.Aveam crize majore de plans si nervi,anxietate si usoare forme de depresie.Singura sursa pentru mine era internetul și sunt atrasa pe tema aceasta de sănătate mentala.
    Nimeni si nimic nu stie prin ce am trecut.
    Plângeam in fiecare zi si aveam schimbari de dispozitie des.La scoala nici atat nu se vorbește despre asta.Mama se comporta într-un mod agresiv de cele mai multe ori si zilnic imi aduce aminte ca pot mai mult ca nu sunt buna de nimic că ar fii trebuit sa port aia sau cealaltă.Parinti mei sunt divortati si asta m-a afectat.Mersul la scoala și alte activitai zilnice par atat de dificile acum,și nu stiu ce sa fac.
    Aveam si ganduri sinucigase si ma raneam singura,dar am incetat.
    In schimb nu am trecut peste.
    Unoeri simteam ca cedez psihic.
    Am multe probleme cu concentratia si dorm prea mult.La psiholog nu pot ajunge prea curand,avand in vedere că mama nu ma va duce niciodată.Iar cu mama nu pot vorbi despre asta,imi este mult prea frica de reactia ei,probabil o sa ma considere nebuna sau ceva.Sa nu mai zic de atacurile de panica.Mereu vorbește că „doamne fereste să fii nebun sau sa ai probleme mentale” iar eu tac.
    Chiar vreau un sfat🤍

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua.

      Îmi pare foarte rău să citesc că treceți prin astfel de stări. Sunt dificile, într-adevăr și în aceste perioade avem nevoie de sprijinul altor persoane. Mă întreb dacă ați avea posibilitatea să discutați cu psihologul școlii sau dacă aveți în localitatea/orașul în care locuiți diferite asociații la care puteți apela, ori cu medicul de familie. De asemenea, în ceea ce privește relația cu mama, aș dori să vă întreb dacă ați încercat vreodată să discutați cu dânsa, sau frica pe care o resimțiți este una ce vine din gândurile proprii pe care le aveți în legătură cu situația? Încercați să discutați cu ea, căci aceste stări nu sunt ușoare și aveți nevoie de suport.

  3. Florentina spune:

    Bună ziua, cred ca și eu sunt la începutul unei depresii , sunt casatorita de 6 ani am si o fetiță de 4 ani si locuiesc cu socrii care din punctul meu de vedere sunt foarte toxici si nu reușesc să cădem la un comun acord în nici o situație, soțul meu este foarte mămos si indiferent de situație sau decizie trebuie să cerem mereu aprobarea socrilor, precizez si faptul că soțul meu este tot timpul plecat cu munca iar eu sunt mereu singura cu ei, mereu i-am zis soțului meu sa ne mutam pentru ca eu nu sunt de acord ca soacra mea se baga mereu si i-a decizii pentru mine si copilul meu dar el mereu imi zice ca daca vreau sa plec sunt liberă sa plec. Simt ca sunt obosită psihic iar soțul meu nu ma susține, mie teama ca o sa cedez .Ce mă sfătuiți sa fac în legătură cu această situație?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Este o situatie delicata, insa va recomand sa discutati cu sotul dumneavoastra si sa ii precizati aspectele care va deranjeaza si din ce motiv. Din cate inteleg, aveti perspective diferite asupra acestei situatii, intocmai din acest motiv este nevoie sa discutati astfel incat fiecare sa inteleaga punctul de vedere al celuilalt. Este important sa fie puse niste limite asertive in relatia cu soacra, in special daca aceasta decide pentru copilul dumneavoastra (lucru ce nu este sanatos). Incercati sa discutati cu dansul si daca nu reusiti sa ajungeti la niciun consens, va recomandam terapia de cuplu.

  4. Roxana spune:

    Bună ziua!
    De ce scriu aici? Nu stiu! Mi se pare o nesimtire din partea mea ca îndrăznesc sa scriu despre tristețea mea care nu are niciun motiv întemeiat, când sunt persoane care au cu adevărat probleme si au nevoie de timpul dumneavoastră.
    Dar totuși simt nevoia sa împărtășesc câteva cuvinte. De ce fac asta?! Nu stiu, probabil caut un motiv sa merg înainte. Sunt tânără, sănătoasă, stabila financiar si nu cred ca am trecut printr-o situație tragică, dar totusi ma simt obosita. Ma regăsesc deseori plângând fiind frustrata de propria-mi persoană. Uneori ma întreb care e scopul acestei vieți? O întrebare stupida, stiu! Deseori ma urasc si mai ales urasc persoana ce o vad in oglinda, atat fizicul cat si psihicul ei. Ma simt obosita. Am obosit sa încerc sa fiu copilul perfect, prietenul perfect, angajatul perfect. Mi-e greu mereu sa fiu pozitiva si sa zambesc in fata tuturor. Devin din ce in ce mai frustrata pe mine deoarece imi propun sa fac lucruri dar nu fac nimic pentru a le realiza. Urasc ca stau și îmi plang de mila dar totusi nu acționez. Si simt ca ma sufoc!
    Mulțumesc ca mi-ati acordat ocazia, prin intermediul acestei secțiuni de comentarii, de a ma descarca.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua!
      Nu este nesimtire din partea ta ca indranzesti sa scrii despre tristetea ta. Ba din contra, te felicit pentru curajul de a cere ajutorul. Inteleg ca anumite probleme par mai mari, altele mai mici, dar tot probleme sunt. Spui ca te simti obosita si te regasesti de multe ori plangand, pentru ca te-ai saturat sa fii perfecta. Voiam sa iti spun ca nu trebuie sa fii in niciun fel in care tu nu iti doresti. Fiecare dintre noi face greseli sau ia decizii ce nu sunt neaparat de ajutor, insa asta nu inseamna ca suntem de condamnat. Odihneste-te, fii blanda cu tine, nu iti pune presiune si permite-ti sa fii asa cum vrei tu. Sinceritatea interioara este o poarta catre o viata mai armonioasa.

  5. Maria spune:

    Depresia poate avea si cauze genetice? De la cine din familie exista risc mare de a mosteni boala? i Daca un verisor are o depresie majora poate sa exista risc de boala la ceilalti veri?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Din pacate nu iti pot oferi un raspuns concret la intrebarea ta, caci este nevoie de mult mai multe informatii. Iti recomand sa iei legatura cu un psihoterapeut, pentru a-ti face o evaluare. In urma evaluarii, vei putea avea o certitudine cu privire la acest aspect.

  6. Petra spune:

    O fi depresie sau doar stari de anxietate? Mi am declanșat starea de tristețe într un atac de panica acum 5 ani, am zile normale dar în mare parte sunt trista și cu frica de panica, parca nu pot respira pana la capăt sau am impresia ca rămân fără aer, obosesc f repede. Multumesc

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Imi pare rau ca treceti prin aceste stari de atat timp. Este posibil ca pe fondul atacurilor de panica sa aveti episoade depresive de-a lungul timpului, dar este nevoie de o evaluare din partea unui specialist pentru a sti cu siguranta. Daca v-ati recunoscut in simptomele prezentate in acest articol sau pe blogul nostru, va recomandam sa stati de vorba cu un psihoterapeut cu care puteti face un plan de actiune pentru reducerea atacurilor de panica si a starilor de tristete.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termenii si Conditiile din Politica de Confidentialitate.