Cleptopmanie

Cleptomania: ce este și de ce trebuie să luăm în serios „boala furtului”

Dacă anumite persoane fură pentru că au nevoie de bani sau de un obiect anume, alte persoane fură pentru că simt o nevoie incontrolabilă de a face acest lucru. Putem vorbi despre cleptomanie, supranumită și „boala furtului”, atunci când o persoană simte un impuls puternic de a fura obiecte care nu au neapărat o valoare mare, fără a urmări vreunui profit material sau fără a avea nevoie de ele. În acest articol vom vorbi despre:

  • Ce este cleptomania;
  • Cauzele cleptomaniei;
  • Simptomele cleptomaniei;
  • Complicațiile cleptomaniei;
  • Răspândirea cleptomaniei;
  • Cleptomania la copii;
  • Cleptomania la adulți;
  • Diagnosticarea cleptomaniei;
  • Tratamentul cleptomanie.

Ce este cleptomania

Boala furtului se referă la incapacitatea unei persoane de a rezista nevoii patologice de a fura. Obiectele furate sunt, adesea, fără valoare, iar acea persoană și-ar putea permite oricând să le cumpere.

Cleptomanii se diferențiază astfel, de hoți, care fură obiecte sau bani fie pentru nevoie, fie pentru că vor să se răzbune pe cineva, spre exemplu.

Cleptomanii simt un impuls puternic de a fura, urmat de anxietate și tensiune, iar în timpul furtului trăiesc un sentiment de satisfacție și eliberare.

De obicei, persoanele care suferă de cleptomanie se simt vinovate după ce au furat, însă acest sentiment de vinovăție nu este suficient de puternic pentru a rezista următorului impuls de a fura.

Crezi că tu sau o persoană dragă suferiți de cleptomanie?
Discuta acum cu unul dintre terapeuții noștri și lasă-ne să te ajutăm până afecțiunea nu devine o problema.

Majoritatea cleptomanilor fură, de obicei, în mod spontan și sunt singuri când recurg la acest gest, în timp ce hoții își planifică atent furturile și pot apela la ajutorul altor persoane.

Obiectele furate de cleptomani vor fi rareori folosite – ele sunt aruncate sau vor fi dăruite prietenilor ori familiei.

Cleptomania este o afecțiune psihică rară care, dacă rămâne netratată, poate duce la apariția unor conflicte emoționale puternice atât pentru persoana în cauză, cât și pentru cei din jur.

O bună parte a persoanelor cu cleptomanie trăiesc cu sentimente de rușine și vină, fiindu-le teamă și jenă să caute ajutor specializat, lucru care nu face decât să accentueze simptomele și disconfortul emoțional.

Cauzele cleptomaniei

Cauzele exacte ale cleptomaniei nu se cunosc, însă specialiștii consideră că anumite modificări la nivel chimic în creier stau la baza acestei boli. Deși sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege cauzele cleptomaniei, apariția bolii poate fi asociată cu:

  • Nivelul de serotonină – ea este un neurotransmițător (substanță specifică activității cerebrale) responsabil cu reglarea stărilor de spirit și a emoțiilor. Un nivel scăzut de serotonină este întâlnit în mod frecvent la persoanele predispuse să dezvolte comportamente impulsive;
  • Existența unor dependențe – furtul duce la eliberarea de dopamină, un alt neurotransmițător responsabil cu sentimentul de împlinire. Prin furt unele persoane pot ajunge la această stare de împlinire sau satisfacție;
  • Dezechilibrul sistemului opioid al creierului, responsabil cu controlul impulsurilor și al plăcerii. Unele persoane sunt mai predispuse să controleze mai greu dorințele și impulsurile.
  • Factori generali de risc.
Cleptopmanie
Cleptopmanie

Cleptomania poate fi favorizată de existența următorilor factori de risc, precum:

  • Prezența unor alte afecțiuni psihice, precum tulburarea bipolară, tulburarea de anxietate, tulburări de personalitate, tulburarea obsesiv-compulsivă;
  • Dependența de droguri și/sau alcool – anumite studii arată că există o legătură între dependență și cleptomanie;
  • Cleptomanie și/sau alte dependențe în antecedentele familiei;
  • Persoanele de sex feminin sunt mai predispuse să dezvolte cleptomanie;
  • Traumatisme la nivelul capului, contuzii;
  • Experimentarea unor traume emoționale, în special la o vârstă fragedă, poate contribuila apariția cleptomaniei;
  • Anumite probleme în familie îi pot determina pe copii să fure, ceea ce poate duce la cleptomanie, mai ales atunci când vorbim și despre existența altor tulburări de dispoziție sau dependențe.

Crezi că tu sau o persoană dragă suferiți de cleptomanie?
Discuta acum cu unul dintre terapeuții noștri și lasă-ne să te ajutăm până afecțiunea nu devine o problema.

Se pare că 73% din persoanele care suferă de cleptomanie sunt diagnosticate și cu un alt tip de tulburare psihică la un moment dat, pe parcursul vieții.

Simptomele cleptomaniei

  • Cleptomanii sunt incapabili să reziste impulsului de a fura obiecte de care nu au nevoie;
  • Persoana respectivă trăiește un nivel ridicat de tensiune și anxietate în timp ce fură;
  • Ea simte plăcere, ușurare și satisfacție în timp ce fură;
  • Ea simte, pe de altă parte, și un sentiment de vinovăție, remușcări, ură față de sine și/sau frica de a fi arestata după ce a comis furtul;
  • La un moment dat simte din nou impulsul de a fura, așa încât ciclul cleptomaniei se repetă.

Caracteristicile persoanelor care suferă de cleptomanie

  • Spre deosebire de hoți, cleptomanii nu fură pentru a face un profit material sau pentru a se răzbuna; ei recurg la furt pentru că pur și simplu nu pot controla impulsul care le dicteaza să fure;
  • Episoadele de cleptomanie apar, în general, în mod spontan, fără a fi planificate și fără ajutor din partea unei alte persoane;
  • Majoritatea cleptomanilor fură din locuri publice, precum magazinele și supermarketurile, dar uniif ură si de la prieteni sau de la cunoscuți, de exemplu atunci când sunt la o petrecere;
  • De cele mai multe ori, obiectele furate nu au nicio valoare pentru cleptomani. Mai mult, ei și-ar putea permite în mod normal să cumpere obiectele pe care simt nevoia sa le fure;
  • Cleptomanii fie depozitează obiectele furate pentru a nu fi folosite niciodată, fie le donează familiei sau prietenilor sau, uneori, le returnează de unde au fost furate.
  • Nevoia de a fura poate apărea sau dispărea cu o intensitate variabilă în timp;

Complicațiile cleptomaniei

Dacă este lăsată netratată, cleptomania poate duce la probleme serioase din punct de vedere emoțional, probleme în familie, la locul de muncă, probleme legale (dacă sunt prinși, cleptomanii riscă arestarea și acuzarea de furt) sau probleme financiare.

Crezi că tu sau o persoană dragă suferiți de cleptomanie?
Discuta acum cu unul dintre terapeuții noștri și lasă-ne să te ajutăm până afecțiunea nu devine o problema.

Pentru că persoana conștientizează faptul că furtul este un fapt negativ, cel mai probabil ulterior va simți un sentiment de rușine si de frustrare, ceea ce conduce la anxietate.

Complicații și afecțiuni asociate cu cleptomania sunt:

  • Alte tulburări de control al impulsurilor, precum dependența de jocuri de noroc sau cumpărături, dar nu numai acestea;
  • Consumul si abuzul de alcool și droguri;
  • Tulburările de personalitate;
  • Tulburările de alimentație;
  • Depresia;
  • Tulburarea bipolară;
  • Anxietatea;
  • Gândurile suicidare, tentativele de sinucidere.

Raspândirea cleptomaniei

Specialiștii considerau că această afecțiune este destul de rară, însă estimările arată că ea afectează aproape 1,2 milioane de adulți în Statele Unite ale Americii.

De asemenea, studiile arată că un total de 5% din furturile din magazine sunt realizate de cleptomani, ceea ce înseamnă o pierdere economică anuală de aproximativ 500 de milioane de dolari pentru economia americană.

Din cauză că persoanele care suferă de cleptomanie se simt rușinate și speriate să ceară ajutor, oamenii de știință cred, în prezent, că boala este, de fapt, mult mai des întâlnită, dar foarte slab raportată.

O persoană care dezvoltă cleptomanie începe să aibă simptome în adolescența târzie sau la începutul perioadei adulte. Vârsta medie de debut a cleptomaniei este de 17 ani, dar ea poate varia foarte mult.

Au fost raportate simptome de cleptomanie inclusiv la copii cu vârsta până în 5 ani, iar alții nu au avut simptome până la 55 de ani.

Cleptomania la copii

Pentru un copil, furtul nu este neapărat ceva neobișnuit. Copiii de până în 5 ani sunt mai predispuși să fure lucruri care le plac, mai ales jucării. Dacă, în calitate de părinte, observi la copilul tău acest comportament, nu îl tolera, ci explică în mod calm, dar ferm, că este greșit.

În ceea ce-i privește pe copiii cu vârste mai mari, aceștia rareori fură din nevoie. De cele mai multe ori, ei fură pentru a-și impresiona prietenii sau colegii. În unele cazuri, ei o vor face pentru a atrage atenția celorlalți.

Potrivit medicilor și psihologilor, faptul că un copil continuă să fure, deși este prins, admonestat și știe consecințele negative și pericolele faptei sale, este un indicator serios al unor probleme emoționale și de comportament ce trebuie neapărat vorbite cu un specialist.

Cleptomania poate fi declașnată de un mediu familial instabil sau de factori genetici. Copiii care au probleme serioase cu furtul au adesea dificultăți în a avea încredere în alte persoane și pot da vina pe ceilalți pentru gestul lor.

Cleptopmanie
Cleptopmanie

Cleptomania la adulți

Adesea adulții pot fura ceva simbolic dintr-o cameră de hotel, cum ar fi un gel de duș sau un pix de la locul de muncă. Persoanele simt că astfel de servicii li se cuvin, deoarece au plătit pentru ele. În cazuri precum acestea, pentru a vorbi despre cleptomanie trebuie îndeplinite și alte criterii.

Adulții care suferă de cleptomanie adesea fură obiecte nesemnificative de care nu au nevoie. Frecvent cleptomanii simt un regret foarte mare după ce fură.

Diagnosticarea cleptomaniei

Diagnosticarea acestei boli este făcută de obicei fie de către un medic, fie de către un psiholog.

Pentru că această afecțiune se aseamănă cu alte tulburări, precum tulburările de alimentație, abuzul de alcool sau droguri sau cu tulburările de anxietate, persoanele ajung să fie diagnosticate cu cleptomanie atunci când merg la psiholog pentru cu totul alte simptome.

De asemenea, diagnosticul de cleptomanie poate fi făcut și când persoana a fost arestată pentru furt.

Crezi că tu sau o persoană dragă suferiți de cleptomanie?
Discuta acum cu unul dintre terapeuții noștri și lasă-ne să te ajutăm până afecțiunea nu devine o problema.

După examinarea medicală inițială, este indicat consultul psihologic și psihiatric, de specialitate.

Diagnosticarea corectă necesită discuții suplimentare și o trecere în revistă a cazierului judiciar. Utilizarea standardelor recunoscute la nivel mondial este foarte utilă pentru diagnosticarea cleptomaniei.

Probabilitatea foarte ridicată ca persoana respectivă să ascundă comportamentul de furt, precum și apariția sentimentelor ulterioare de vinovăție și rușine, adesea împiedică sau amână diagnosticarea și tratamentul.

Tratamentul cleptomaniei

Dacă observați la o persoană apropiată simptome ale cleptomaniei, solicitați cât mai rapid ajutor medical. Primul pas este să aveți grijă de persoana respectivă.

Cleptomania este o afecțiune psihică, așa încât acuzațiile și învinovățirea persoanei respective nu ajută și nu aduc nicio schimbare pozitivă.

Pentru tratarea cleptomaniei este nevoie de ajutor medical specializat. Tratamentul presupune o combinație de psihoterapie și medicație, pentru a trata cauzele ce duc la nevoia patologică de a fura.

Două dintre opțiunile de tratament posibile pentru cleptomanie sunt:

Psihoterapia

Terapia cognitiv-comportamentală: vizează emoțiile, gândurile și comportamentele care genereaza impulsul de a fura.

Psihoterapeutul va educa și ajuta persoana respectivă să renunțe la comportamentul care duce la nevoia de a fura. Este recunoscut faptul că aceasta terapie este cea mai eficientă pentru gestionarea simptomelor cleptomaniei.

În terapia cognitiv-comportamentală, psihoterapeutul lucreaza prin:

  • Desensibilizare sistematică (denumită și expunere graduală), tehnică folosită adesea în cazul tulburărilor de anxietate;
  • Tehnici de relaxare pentru a controla impulsul de a fura;
  • Asocierea furtului cu o consecință negativă, precum posibilitatea de a fi arestat și a merge la închisoare.

Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai indicată opțiune pentru tratarea tulburărilor de control al impulsurilor. Ea urmărește să ajute oamenii să învețe să recunoască impulsurile, să descopere ce îi face să acționeze conform acestora și să găsească modalități sănătoase de a calma tensiunea resimțită, fără a mai apela la furt.

Pentru a diminua disconfortul creat de consecințele cleptomaniei, este indicat ca ajutorul medical specializat să vină cât mai timpuriu posibil, pentru a sprijini persoanele care se confruntă cu aceste simptome să previna consecințele neplăcute ce vin la pachet cu asemenea acțiuni.

Medicație

În cazul cleptomaniei, medicul poate prescrie medicamente folosite și în cazul tulburărilor de dispoziție, cum ar fi depresia sau tulburarea obsesiv-compulsvă.

Medicamentele recomandate sunt adesea din familia antidepresivelor. Acestea s-au dovedit eficiente în tratarea simptomelor cleptomaniei, pentru capacitatea lor de a echilibra nivelul substanțelor chimice din creier care determină nevoia de a fura.

Din păcate, există puține date cu privire la modalități de a preveni apariția cleptomaniei. O educație bună, deschisă, relații de calitate cu ceilalți și gestionarea sănătoasă a situațiilor stresante pot, fara îndoială, scădea incidența cleptomaniei și a altor tulburări asemănătoare.

Concluzii

Deși cleptomania nu poate fi vindecată, simptomele acesteia pot fi diminuate. Pentru a evita noi episoade de cleptomanie, este necesar un tratament și apoi prevenție în mod constant.

Crezi că tu sau o persoană dragă suferiți de cleptomanie?
Discuta acum cu unul dintre terapeuții noștri și lasă-ne să te ajutăm până afecțiunea nu devine o problema.

Cleptomania este o afecțiune psihică serioasă care are un impact major asupra vieții unei persoane, dar și asupra celor din jurul ei.

Pe lângă faptul că boala cauzează suferință din punct de vedere emoțional, ea poate duce și la consecințe legale pentru cleptomani.

Prin urmare, cu cât simptomele cleptomaniei sunt depistate mai devreme, cu atât este mai recomandată solicitarea ajutorului medical specializat.

Tratamentul medicamentos adecvat, combinat cu terapia psihologică pentru a găsi modalități sănătoase de a face față impulsului de a fura și pentru a înlocui comportamentele negative cu unele pozitive, sunt cheia pentru o viață cât mai bună a persoanei ce poartă un diagnostic de cleptomanie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *