femeie in varsta care sta de vorba cu un asistent_dementa senila

Demența senilă: cauzele acestei afecțiuni și cum poate fi ținută sub control

Înaintarea în vârstă vine cu o serie de provocări pentru starea de sănătate; una dintre ele este deteriorarea abilităților cognitive. Demența senilă este un termen general pentru a descrie diverse simptome ale acestui fenomen și poate fi de mai multe tipuri.

În acest articol vom discuta despre:

  • Ce este demența senilă;
  • Cum se manifestă demența senilă;
  • Stadii ale demenței;
  • Tipuri de demență;
  • Demența – Complicații ;
  • Diagnosticul și tratamentul demenței;
  • Cum prevenim apariția demenței.

 

Ce este demența senilă

Demența nu este o boală în sine, ci un termen care reflecta mai multe afecțiuni ale sistemului nervos. Demența descrie simptomele asociate încetinirii funcției cognitive, incluzand aici memoria, comunicarea și gândirea.

Senilitatea presupune modificări fizice și psihice ale organismului mai accentuate decât cele datorate proceselor normale de îmbătrânire.

Riscul de a dezvolta demență crește cu înaintarea în vârstă, însă nu se poate afirma că este o parte normală a procesului îmbătrânirii.

Demența afectează:

  • Memoria;
  • Gândirea;
  • Limbajul;
  • Judecata.

Demența senilă poate fi cauzată de mai multe afecțiuni sau leziuni la nivelul sistemului nervos. A poate varia de la o formă ușoară, la una severă și poate cauza schimbări de personalitate. Anumite forme ale demenței sunt progresive – ceea ce înseamnă că, în timp, aceasta se agravează, însă ea poate fi ținută sub control.

 

Cum se manifestă demența senilă

Simptomele demenței pot fi observate de către persoana în cauză sau de către cei apropiați și ele includ:

  • Deteriorări bruște ale memoriei pe termen scurt: persoana își poate aminti un eveniment care a avut loc cu ani în urmă, însă nu își poate aminti ce a mâncat cu o zi înainte;
  • Dezorientare și confuzie: persoana nu își mai poate aminti un traseu pe care îl parcurge frecvent și nici pe anumite persoane apropiate sau locuri des frecventate;
  • Dificultate în îndeplinirea sarcinilor zilnice: uitarea unor rutine de pregatire a mancarii, ori de curățenie;
  • Apariția unor probleme de comunicare: dificultăți în limbaj, uitarea anumitor cuvinte sau folosirea unor cuvinte nepotrivite;
  • Schimbări ale stării de spirit: depresia, anxietate sau furia sunt des întâlnite la cei care suferă de demență;
  • Stare de agitație, paranoia sau un comportament neadecvat;
  • Pierderea interesului pentru anumite activități: apatia poate apărea la persoanele care suferă de demență, inclusiv pierderea interesului pentru hobby-uri și activități făcute cu plăcere până în momentul respectiv;
  • Dificultăți în coordonarea funcțiilor motorii.

Deși un anumit nivel de uitare este normal odată cu înaintarea în vârstă sau pe fondul unui stil de viață agitat, acest lucru nu înseamnă neapărat demență.

 

Când este cazul să ne îngrijorăm?

  • Dacă nu mai recunoaștem o persoană apropiată;
  • Dacă uităm cum să facem activități obișnuite, cum ar fi folosirea telefonului sau găsirea drumului spre casă;
  • Dacă nu mai suntem capabili să înțelegem sau să reținem informații care ne sunt prezentate clar.

În cazul în care observăm aceste schimbări la propria persoană sau la cei dragi, trebuie solicitată asistență medicală.

 

femeie in varsta care citeste o carte_dementa senila

Stadii ale demenței

Demența avansează progresiv, dar parcurgerea diferitelor stadii ale acesteia diferă în funcție de persoană.

Etapele demenței

  1. Deteriorare cognitivă ușoară

Aceasta apare la majoritatea persoanelor în vârstă, fără a se transforma, însă, în demență sau alte afecțiuni psihice. Simptomele sunt uitarea și problemele de memorie pe termen scurt.

 2. Demență ușoară

În acest stadiu o persoana poate fi încă independentă, iar simptomele includ:

  • Pierderi de memorie pe termen scurt;
  • Schimbări de personalitate, apariția furiei, anxietății sau depresiei;
  • Rătăcirea lucrurilor, uitarea;
  • Dificultate în realizarea sarcinilor complexe sau în rezolvarea anumitor probleme;
  • Dificultate în exprimarea emoțiilor și ideilor.

 3. Demență moderată

În acest stadiu demența afectează deja viața zilnică, astfel că persoana are nevoie de ajutor din partea celor apropiați sau a personalului medical. Simptomele includ:

  • Schimbări semnificative de personalitate;
  • Afectarea raționamentului;
  • Creșterea sentimentului de confuzie și frustrare;
  • Pierderea memoriei pe termen lung;
  • Dificultatea în a se descurca cu sarcini zilnice ușoare, precum îmbrăcatul sau igiena personală;
  • Tulburări ale somnului.

 4. Demență severă

Persoana are nevoie de ajutor medical specializat non-stop, pentru că simptomele se înrăutățesc din ce în ce mai mult și includ:

  • Incapacitatea de a controla anumite funcții, precum mersul, deglutiția, controlul sfincterelor;
  • Incapacitatea de a comunica;
  • Risc crescut de a dezvolta infecții;

Crezi că ești predispus la demență?
Dacă ai identificat aceste simptome și situații în viața ta de zi cu zi, apelează la un psihoterapeut care te poate ajuta!

 

Cauze ale demenței

De regulă, demența este legată de degenerarea neuronilor sau de alte tulburări ale organismului care afectează modul de funcționare al acestora.

Boala neurodegenerativă – adică moartea progresivă a celulelor cerebrale – este asociată cu majoritatea demențelor. Cu toate acestea, raportul de cauzalitate încă nu este clar: demența provoacă moartea celulelor creierului sau moartea celulelor creierului provoacă demența?

Demența poate fi provocată de o serie de afecțiuni, printre care:

  • Boala Alzheimer; atenție: boala Alzheimer și demența nu înseamnă același lucru. Demența este un termen utilizat pentru a descrie o serie de simptome ale unor probleme legate de memorie, limbaj și luarea deciziilor. Pe de altă parte, Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență și cauzează dificultăți ale memoriei pe termen scurt, depresie, dezorientare, schimbări de comportament etc.
  • Boala Parkinson;
  • Alcoolismul;
  • Anumite tumore sau infecții la nivelul creierului;
  • Accidentele vasculare cerebrale care produc demența vasculară;
  • Unele efecte secundare ale anumitor medicamente;
  • Anumite leziuni cerebrale ce determină moartea neuronilor;
  • Degenerarea lobilor frontali și temporali ai creierului (demența fronto-temporală);
  • Boala Creutzfeldt – Jakob – afecțiune cerebrală rară, care apare, de obicei, fără factori de risc cunoscuți. Se presupune că s-ar datora unor depuneri de proteine numite prioni. Boala nu are o cauză clar cunoscută și poate fi moștenită.
  • Tulburări cerebrale structurale – hidrocefalie cu presiune normală și hematom subdural;
  • Tulburări ale metabolismului – hipotiroidism, deficiență de vitamina B12, afecțiuni renale și hepatice;
  • Apariția unor toxine (ex: plumb) la nivelul sistemului nervos.

 

Factori de risc în apariția demenței

  • Vârsta – riscul de a dezvolta demență crește odată cu înaintarea în vârstă, mai ales după 65 de ani. În mod excepțional, demența poate apărea și la persoane mai tinere;
  • Antecedentele familiale – dacă există membri ai familiei care au suferit de demență crește riscul ca aceasta să fie moștenită;
  • Sindromul Down (trisomia 21)– este o comorbiditate frecventă între trisomia 21 și Alzheimer timpuriu;
  • Fumatul;
  • Hipertensiunea arterială;
  • Diabetul zaharat;
  • Infarctul și accidentul vascular;
  • Excesul de alcool;
  • Afecțiunile cardiovasculare și cerebrovasculare;
  • O dietă bogată în grăsimi;
  • O viață socială izolată.

 

femeie in varsta care sta la geam_dementa

Legătura dintre episoadele de migrenă și demență

În plus, noi studii arată că un factor de risc pentru demență este migrena – o durere intensă de cap, care afectează, de obicei, o singură parte, fiind însoțită de alte simptome precum greața sau vărsăturile.

Migrena afectează milioane de oameni anual, fiind cea mai des întâlnită tulburare la nivel neurologic, indiferent de vârstă.

Migrena este un factor important de risc pentru demență, în special pentru boala Alzheimer, pentru care în prezent nu există leac, ci doar metode de a o ține sub control.

Studiile arată că persoanele care au suferit de-a lungul vieții de episoade de migrenă sunt de trei ori mai predispuse să dezvolte un tip de demență, respectiv de patru ori mai predispuse să sufere de Alzheimer.

Unul dintre motivele care stă la baza legăturii dintre demență și episoadele de migrenă este că, cele din urmă pot afecta stilul de viață, cum ar fi lipsa practicării exercițiilor fizice sau adoptarea unei alimentații săntoase – cauze cunoscute deja pentru creșterea riscului de demență.

Totuși, încă mai este nevoie de studii suplimentare pentru a vedea dacă migrena este o cauză directă a demenței sau dacă tratamentele împotriva migrenei pot diminua riscul de a dezvolta demență.

 

Tipuri de demență

  • Boala Alzheimer – tip ireversibil de demență, prezent la 50-70% dintre persoanele care suferă de demență. Această boală presupune apariția unor leziuni neurodegenerative, care deteriorează comunicarea între neuroni și duce la distrugerea acestora;
  • Demență cu corpi Lewy – afecțiune neurodegenerativă asociată cu structură anormală a creierului. Corpii Lewy reprezintă aglomerări de proteine (găsite și la persoanele cu boala Parkinson), care împiedica transmiterea normală a semnalelor între neuroni;
  • Boala Parkinson – persoanele cu Parkinson în stadiu avansat pot dezvolta demență; simptomele acestei boli vizează apariția unor dificultăți asociate gândirii și raționamentului, iritabilitate crescută, paranoia și depresie;
  • Demență vasculară – cauza este fluxul sangvin redus din creier, flux ce poate fi consecința unui accident vascular cerebral;
  • Demență mixtă – presupune existența simultană a două sau mai multe tipuri de demență (ex: Alzheimer și demență vasculară).
  • Boala Huntington (coreea H) – formă de demență caracterizată prin mișcări musculare involuntare și necontrolate;
  • Demență fronto-temporală – cauzată de leziuni la nivelul lobilor frontali și temporali; simptomele includ dificultăți în limbaj și comportament și anularea oricăror inhibiții.

 

Complicațiile demenței

Demența poate afecta mai multe funcții ale organismului și conduce la:

  • Malnutriție – multe persoane reduc consumul de alimente sau nu mai mănâncă deloc, ceea ce afectează aportul de nutrienți; rezultatul final este atrofierea mușchilor responsabili cu masticația și deglutiția;
  • Pneumonie – dificultatea in deglutiție sporește riscul de înec alimentar, ceea ce poate bloca respirația și cauza pneumonie;
  • Incapacitatea de a avea grijă de propria persoană – igiena zilnică, îmbrăcatul, masa, mersul la toaletă;
  • Expunerea la situații de risc – condusul, gătitul sau plimbarile prin parc pot deveni situații de risc (accidente, rătăciri);
  • Moarte – demența poate fi fatală, mai ales în urma unor infecții asociate.

 

Diagnosticul și tratamentul demenței

Cum se face diagnosticarea unei persoane care suferă de demență?

Pentru că este o boală care avansează rapid și ireversibil, tipul de demență trebuie diagnosticat cât mai repede de către un medic neurolog, acesta fiind cel care va putea aprecia stadiul demenței.

Medicul va face o examinare fizică, o recoltare de sânge pentru analizare, o testare și va adresa întrebări despre istoricul medical al persoanei și despre motivele ce l-au adus în cabinet (simptome resimțite: schimbări ale memoriei, ale comportamentului, ale personalității).

Demența nu poate fi vindecată, dar prin tratament se încearcă încetinirea deteriorării neurodegenerative, stabilizarea declinului cognitiv, uneori chiar ameliorarea cogniției, diminuarea complicațiilor comportamentale și menținerea cel puțin decentă a calității vieții.

 

Medicamentele recomandate în cazul demenței sunt:

  • Inhibitorii de colinesterază – determină creșterea acetilcolinei, care ajută la formarea amintirilor și la îmbunătățirea raționamentului; este recomandată în cazurile de demență ușoară și moderată;
  • Memantina – este recomandată în stadiile moderate și severe ale demenței și este utilizată pentru întârzierea debutului simptomelor cognitive și comportamentale.

Ambele tipuri de medicamente au frecvent efecte secundare, așa încât se recomandă respectarea întocmai a indicațiilor medicului specialist. În ambele cazuri este vorba de medicație pe termen lung.

Specialiștii se uita cu interes și spre extractul de Ginkgo Biloba (poate fi găsit sub forma unor suplimente alimentare), care poate avea un efect benefic asupra circulației sangvine cerebrale, cu îmbunătățirea performanțelor cognitive.

În plus, pentru că demența vine cu tulburări de comportament, este necesar ca un medic psihiatru să fie consultat și să prescrie medicamente antidepresive, antipsihotice sau sedative, după caz.

Medicația anti-demență poate încetini evoluția bolii și poate crește calitatea vieții pacienților, dar participarea familiei, prin sprijin și înțelegere, este fundamentală, mai ales în cazul unei demențe severe.

Totuși, deși în cazul unor tipuri de demență, tratarea cauzei poate duce la ameliorarea sau reducerea problemelor de memorie și comportament, acest lucru nu se aplică și pentru persoanele care suferă de Alzheimer, evoluția bolii fiind ireversibilă.

Este extrem de important ca detectarea unei eventuale forme de demență să aibă loc cât mai devreme, pentru o diagnosticare corectă și pentru a începe tratamentul adecvat cât mai repede.

Este la fel de important ca medicația să fie asociată cu:

  • Logopedie – dificultăți de limbaj și pronunție;
  • Psihoterapie – tulburări de dispoziție și de personalitate;
  • Terapie ocupațională – ajutor în păstrarea independenței (deplasare, gătit, condus);
  • Exerciții de stimulare cognitivă;
  • Exerciții fizice ușoare, cu supravegherea unui kinetoterapeut;
  • Asigurarea unui mediu propice pentru o viață sănătoasă.

 

barbat in varsta care citeste_dementa

Cum prevenim apariția demenței?

Pentru a reduce riscul apariției demenței sau măcar a întârzia apariția ei:

  • Stimulați-vă constant mintea – activități precum lectura, rezolvarea de puzzle, cuvinte încrucișate, sudoku pot întârzia apariția demenței și pot minimiza efectele acesteia;
  • Mențineți un stil de viață activ – activitatea fizică regulată și păstrarea interacțiunii sociale pot întârzia apariția demenței și pot reduce severitatea simptomelor;
  • Adoptați o alimentație echilibrată – consumați legume, fructe, cereale integrale și acizi grași Omega-3 (somon, nuci); o alimentație sănătoasă reduce riscul apariției demenței și al bolilor cardiovasculare;
  • Renunțați la fumat și evitați excesul de alcool – fumatul poate duce la afecțiuni ale vaselor de sânge și astfel crește riscul de a dezvolta demență;
  • Asigurați-vă aportul necesar de vitamine – persoanele cu deficiență de vitamina D prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer și alte forme de demență. Vitamina D se poate obține direct din alimente, sau din suplimente alimentare și expunere la soare;
  • Monitorizați-vă constant indicatorii de risc cardio-vascular – mențineți tensiunea arterială, colesterolul și greutatea corporală în parametri normali;
  • Nu neglijați alte afecțiuni medicale – cereți ajutor specializat dacă suferiți de depresie, anxietate sau credeți că vă veți pierde auzul;
  • Încercați să aveți un somn de calitate, suficient și odihnitor.

 

Concluzii

Demența senilă este o boală care nu afectează doar persoana în cauză, ci întreaga familie, care va trebui să acorde îngrijiri acesteia, pe tot parcursul vieții, fie acasă, fie în centre specializate. Apare ca evidentă necesitatea diagnosticarii precoce a dementei, pentru a putea controla cat mai bine simptomele acestei și a prelungi cât mai mult viața bună a persoanei bolnave, dar nu numai a ei.

Crezi că ești predispus la demență?
Dacă ai identificat aceste simptome și situații în viața ta de zi cu zi, apelează la un psihoterapeut care te poate ajuta!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *