Frica

Frica – utilitate, cauze declanșatoare și modalități de gestionare

Frica este răspunsul vital, fundamental al ființei umane la un pericol fizic sau emoțional și, totodată, o emoție crucială pentru evoluția omenirii. Dacă nu ar exista senzația de frică, nu am fi capabili să ne protejăm de pericolele care apar și care pot avea consecințe grave. Există și anumite situații când frica apare în mod nejustificat. În acest articol, vom discuta despre:

  • Ce este frica;
  • Forme de manifestare ale fricii;
  • Cauzele fricii;
  • Fobiile;
  • Tipuri de fobii;
  • Tratamentul fobiilor și al anxietății;
  • Tehnici de eliminare a fricii.

Ce este frica

Frica este una dintre emoțiile umane fundamentale, ce apare ca răspuns la o amenințare externă care pune în pericol viața sau integritatea ființei, în mod real sau perceput ca real.

Ea se referă la răspunsul biochimic, dar și cel emoțional al ființei umane în fața unui pericol. Uneori, frica provine din amenințări reale, însă poate veni și din amenințări care nu există în realitate.

În aceste cazuri, frica este un simptom al unei afecțiuni psihice, precum tulburarea de panică, tulburările de anxietate, fobiile sau tulburarea de stress posttraumatic.

Deși este o emoție negativă și, în general, neplăcută, frica este utilă pentru că îndeplinește un rol important în siguranța și integritatea noastră, deoarece ne mobilizează energetic organismul pentru a reacționa în fața pericolului.

Frica este compusă din două reacții primare:

Răspunsul biochimic

Pentru că frica este o emoție naturală și un mecanism fundamental de supraviețuire, când apare o amenințare reală sau percepută ca atare, organismul noastru răspunde în consecință.

Reacțiile fizice, corporale, specifice sunt: transpirație, un ritm cardiac crescut, nivel crescut de adrenalină.

Această reacție este cunoscută ca fiind un răspuns de tipul „luptă sau fugi”, în care organismul fie se pregătește să lupte, adică să înfrunte pericolul, fie să fugă, pentru a se salva. Acest tip de reacție s-a dovedit a fi indispensabil pentru evoluția și supraviețuirea speciei umane.

Dacă în trecutul îndepărtat al specie pericolele erau importante și foarte frecvente, în prezent, acest tip de reacție apare mult mai rar (exemple: când o persoană este atacată de un tâlhar sau când vede o mașină îndreaptându-se cu viteză spre ea).

Răspuns emoțional

Acesta este diferit la fiecare persoană în parte, plecând de la oroare și până la distracție (filme horror, sporturi extreme).

Deși reacția fizică este fundamental aceeași în ambele situații, frica poate fi percepută fie ca negativă, fie ca pozitivă, în funcție de invdivid.

Forme de manifestare ale fricii

Deși fiecare persoană simte frica în moduri diferite, există câteva expresii de manifestare comune ale acesteia. Pe plan fizic:

  • Creșterea ritmului cardiac;
  • Dureri în piept;
  • Respirație accelerată și scurtă;
  • Transpirație;
  • Frisoane;
  • Tremor;
  • Dureri de stomac;
  • Gură uscată;
  • Senzație de greață;
  • Senzație de leșin, în anumite cazuri.

Pe plan emoțional:

  • Sentiment de oboseală, copleșire;
  • Tristețe;
  • Senzație de pierdere a controlului;
  • Sentimentul de pericol iminent.

Cauzele fricii

Principalele cauze ale fricii sunt:

  • Pericole imediate din mediul înconjurător;
  • Anumite obiecte sau situații specifice (în cazul fobiilor: frica de înălțime, frica de zbor cu avionul, de păianjeni, de întuneric, de spații înguste etc.)
  • Teama de necunoscut și de incertitudine;
  • Evenimente viitoare cu valoare emoțională importantă pentru noi – susținerea unei prezentări în public, un examen sau un interviu de angajare;
  • Interacțiunea socială și teama de respingerea celorlalți;
  • Moartea, ca eveniment ce survine așteptat, la o vârstă respectabilă sau neașteptat, ca urmare a unui accident sau a unei boli.

Anumite frici sunt înnăscute și se regăsesc la toate ființele umane, fiind utile, pentru că sprijină supraviețuirea și păstrează siguranța și integritatea indvidului, dar există și situații de frică generate de experiențe individuale sau colective traumatizante.

Vrei sa scapi de frică?
Programează o ședința cu un terapeut al clinicii.

Frica

Fobiile

În situațiile când sentimentul de teamă este extrem și irațional, se poate vorbi despre o fobie. Aceasta presupune teamă și anxietate față de un obiect sau o situație specifice, care provoacă un sentiment de primejdie iminentă și un disconfort important.

Deși anxietatea ca stare emoționala este frecvent întâlnită, ea poate fi considerată o tulburare psihică doar atunci când este recurentă, intensă și când afectează viața cotidiană a individului (în plan profesional, în calitatea somnului, în relații).

Persoanele care dezvoltă fobii ajung să evite complet expunerea la stimulul respectiv (perceput ca pericol) și, deși realizează că frica lor este irațională, trăiesc o neputință absolută de a controla această frică și de a reacționa sănătos și neutru la acel stimul „pericol”, ceea ce le afectează negativ calitatea vieții.

Tipuri de fobii

Atacul de panică

Cel mai frecvent simptom al unei fobii este atacul de panică. Acesta este caracterizat de următoarele simptome:

  • Durere în piept și disconfort;
  • Frisoane sau senzație de căldură;
  • Derealizarea – senzația de detașare față de mediul înconjurător;
  • Amețeală;
  • Vorbire rapidă sau incapacitatea de a vorbi;
  • Trăirea unei puternice și bruște temeri de moarte iminentă;
  • Teama de pierdere a controlului și senzația de a înnebuni;
  • Palpitații, bătăi neregulate ale inimii și/sau un ritm cardiac rapid;
  • Greață, dureri de stomac;
  • Amorțeală, furnicături;
  • Stare de agitație, tremor;
  • Transpirație abundentă;
  • Probleme acute cu respirația, senzație de sufocare;
  • Senzația de iminență a unui pericol grav;

Atacurile de panică pot fi și simptome ale unor alte altor afecțiuni medicale, precum afecțiuni pulmonare, cardiace sau endocrine (în principal tiroidiene). În plus, atunci când atacurile de panică se repetă frecvent, iar persoana respectivă începe să trăiască temându-se constant că va dezvolta noi atacuri, vorbim deja despre tulburarea de panică.

Prezența atacurilor de panică face ca o persoană să se izoleze față de prieteni și de familie și să evite să se deplaseze în afara casei sau a altor locuri „sigure”, precum și să ia contact cu ceilalți oameni.

Din punct de vedere al chimiei corpului uman, anxietatea și frica generează producerea de hormoni de stres (în principal cortizol, care este un precursor al adrenalinei), ceea ce înseamnă un răspuns „luptă sau fugi” (respirație accelerată, ritm cardiac crescut).

Acesta este modul natural al corpului de a se pregăti pentru ceea ce percepe ca un eveniment periculos și stresant. Persoanele cu tulburare de panică generează frecvent și neîntemeiat răspunsuri de tip „luptă sau fugi”, acest lucru punându-le în poziția de a declanșa cu ușurință atacuri de panică.

Tulburarea de panică afectează grav calitatea vieții și trebuie tratată prin medicație corect prescrisă și prin psihoterapie.

Anxietatea generalizată

Se definește ca fiind îngrijorarea excesivă și incontrolabilă cu privire la evenimentele cotidiene, comportament ce afectează semnificativ calitatea vieții individului. Persoanele cu această afecțiune găsesc tot timpul un motiv care de anxietate și nu se pot relaxa.

Anxietatea socială

Anxietatea socială reprezintă o frică excesivă legată de anumite situații sociale. Persoanele cu această afecțiune resimt o frică intensă și constantă de evaluarea/judecata celorlalți și, prin urmare, vor încerca să reducă, pe cât posibil, interacțiunile cu aceștia.

Anxietatea socială este una dintre cele mai întâlnite afecțiuni psihice și reprezintă o problemă important întrucât viciază până și cele mai mici forme de interacțiune, precum completarea unui formular în prezența altor oameni sau a mânca în public, cu prietenii. A susține o conversație banală ori a apărea în fața unui public devin provocări de netrecut.

Agorafobia

Reprezintă acea stare de anxietate în care o persoană se teme și evită activ următoarele situații:

  • Utilizarea transportului public;
  • Prezența în spații deschise (parcări, piețe, poduri);
  • Prezența în spații închise (magazine, teatre, cinematografe);
  • A sta la rând sau în mulțime;
  • A ieși singur în fața casei.

O persoană agorafobică se teme să plece singură de acasă (în cazurile cu adevărat grave, poate chiar să nu mai părăsească propria cameră) și ajunge să depindă decisiv de cei apropiați, ceea ce generează un profund sentiment de neputință, cu o afectare semnificativă a calității vieții și a stimei de sine.

Vrei sa scapi de frică?
Programează o ședința cu un terapeut al clinicii.

Fobiile specifice

Cele mai frecvente fobii specifice sunt:

  • Claustrofobia – reprezintă teama exagerată de spații închise, precum lifturi, avioane, metrouri, subsoluri înguste;
  • Glosofobie – reprezintă teama de a vorbi în public în mod natural la aproape toți oamenii, dacă nu se pregătesc special pentru controlarea ei; se manifestă prin stări puternice de anxietate (adesea cu somatizări) atunci când persoana trebuie să vorbească în public sau când se gândește că trebuie să facă acest lucru;
  • Acrofobia – reprezintă frica de înălțime; persoanele evită înălțimile mari, precum munții, podurile sau clădirile înalte. Simptomele includ amețeală, transpirație și, uneori, pierderea cunoștinței;
  • Aviofobia – reprezintă frica de zbor; poate apărea mai ales după o experiență traumatizantă cu avionul, dar nu este obligatorie o asemenea experiență pentru a fi aviofobic;
  • Zoofobiile – se referă la teama de diverse animale și cuprinde un grup de fobii specifice, printre care: arahnofobia (teama de păianjeni); ofidiofobia (frica de șerpi), ornitofobia (frica de păsări), cinofobia (frica de câini), ailurofobia (frica de pisici) etc;
  • Hemofobia – reprezintă frica de sânge sau de răni care provoacă sângerare; persoanele hemofobice pot leșina la vederea propriului sânge sau al altora;
  • Dentofobia – reprezintă frica de dentist sau de proceduri stomatologice.

Frica

Tulburarea de stres posttraumatic

Este cauzată de evenimente și experiențe foarte stresante și traumatizante, cum ar fi participarea direct la un război sau traversarea unei zone de război, un accident grav sau o calamitate, violența sexuală sau amenințarea cu moartea etc.

Poate dezvolt o tulburare de stress posttraumatic și un individ care doar asistă, ca martor, la evenimente prin care trec alte persoane.

Simptomele acestei tulburări sunt:

  • Anxietatea și teama excesive, care afectează toate aspectele vieții cotidiene;
  • Prezenta amintirilor recurente despre evenimentul traumatizant;
  • Insomnii, coșmaruri;
  • Izolarea față de ceilalți.

Anxietatea de separare

Reprezintă teama și/sau suferința, inadecvate pentru stadiul de dezvoltare, privind separarea de persoanele de atașament, evidențiate prin:

  • disconfort recurrent și excesiv atunci când individul anticipează sau trăiește îndepărtarea de casă sau de cei dragi;
  • îngrijorare constantă și excesivă privind pierderea unui părinte sau a unei persoane dragi din cauza unei boli, a unei răniri, a unui dezastru sau prin deces;
  • preocuparea constantă și excesivă că se va întâmpla un eveniment neplăcut ce ar putea duce la separarea de părinți sau de persoanele dragi (răpire, accident, îmbolnăvire etc);
  • ezitarea sau refuzul de a ieși din casă la serviciu, la școală sau în alte locuri din cauza fricii de separare;
  • refuzul sau frica de a fi departe de casă sau de a dormi fără o persoană;
  • coșmaruri repetate cu tema de separare;
  • simptome somatice – cefalee, gastralgii, greață, vărsături.

Ea este o tulburare ce poate fi experimentată atât de copii, cât și de adulți, fiind prezentă mai ales în dezvoltarea copilului.

Tratamentul fobiilor și al anxietății

În funcție de motivele care stau la baza declanșărilor, anxietatea și fobiile pot fi gestionate prin câteva metode:

Psihoterapie

Anxietatea și fobiile pot fi tratate cu ajutor psihologic pecializat, prin psihoterapie cognitiv-comportamentală. Acest tip de psihoterapie se bazează pe identificarea și înlocuirea gândurilor negative și a convingerilor disfuncționale și a reacțiilor care declanșează frica nejustificată și excesivă.

Aceasta are ca scop conștientizarea motivelor care determină frica, precum și aplicarea unor tehnici care să schimbe răspunsul nesănătos la situația generaoare. Totodată, psihoterapia cognitiv-comportamentală implică expunerea controlată și treptată la sursa de frică, având ca scop final normalizarea prin detensionarea și reducerea anxietății.

Medicație

În anumite cazuri, medicul specialist poate prescrie antidepresive și anxiolitce (medicamente împotriva anxietății), care ajută foarte mult la calmarea și normalizarea reacțiilor emoționale și fizice în fața fricii.

Vrei sa scapi de frică?
Programează o ședința cu un terapeut al clinicii.

Tehnici de eliminare a fricii

Dacă vă confruntați cu un sentiment de frică excesivă, ar fi bine să țineți cont de câteva recomandări de bază. Acestea vă ajută să faceți față mai bine situațiilor stresante.

  • Cereți sprijinul persoanelor apropiate: este foarte important să aveți în viața dumneavoastră oameni apropiați care vă pot ajuta să vă gestionați sentimentele de frică;
  • Practicați mindfulness-ul – pentru o mai bună gestionare a emoțiilor negative declanșate de frică și înlocuirea gândurile negative cu unele sănătoase, echilibrate;
  • Practicați Yoga – vă ajută să vă limpeziți mintea, dar și să vă îmbunătățiți condiția fizică;
  • Aplicați tehnici de gestionare a stresului – cum ar fi: respirația profundă, relaxarea musculară și vizualizarea;
  • Faceți-vă o rutină zilnică din a nota lucrurile pentru care sunteți recunoscător – analizați ce s-a întâmplat în fiecare zi și decideți care sunt motivele de recunoștință;
  • Îngrijiți-vă sănătatea – adoptați o dietă echilibrată, bazată pe alimente proaspete, fructe și legume, faceți mișcare în mod regulat și dormiți cel puțin 7 ore pe noapte;
  • Evitați consumul excesiv de alcool și cofeină – acestea pot spori agitația și anxietatea.

Frica

Concluzii

Frica a fost și continuă să fie un răspuns necesar în viața de zi cu zi, încă de la începuturile omenirii, pentru că ne ajută să ne protejăm de pericole. Însă, în anumite situații, când este prezentă în mod irațional și excesiv, frica afectează negativ în mod semnificativ viața unei persoane.

Dacă suspectați că dumneavoastră sau o persoană apropiată vă confruntați cu un sentiment de teamă persistentă, excesivă și nejustificată, cereți ajutorul unui specialist care vă poate ajuta să gestionați acest sănătos această situație și să faceți corecțiile necesare, așa încât viața dumneavoastră să nu aibă de suferit.

Surse:

https://www.verywellmind.com/the-psychology-of-fear-2671696
https://www.healthline.com/health/phobia-simple-specific
https://www.paulekman.com/universal-emotions/what-is-fear/
https://www.medicalnewstoday.com/articles/323492
https://www.mentalhealth.org.uk/publications/overcome-fear-anxiety

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *