stări de nevrozitate persoana suparata

Nevroza: definiție, stări de nevrozitate, tratament

În acest articol vom discuta despre nevroză: definiția acesteia, stări de nevrozitate și tratament.

 

 

Ce este nevroza?

Nevroza reprezintă o tulburare mentală care implică stresul cronic, rezultând într-un deficit de funcționare.

Nevroza nu trebuie confundată cu psihoza, care se referă la pierderea contactului cu realitatea.

Nevrozele se caracterizează prin anxietate, depresie sau alte sentimente de nefericire sau de suferință, care nu sunt în concordanță cu circumstanțele vieții unei persoane. Ele pot afecta funcționarea unei persoane în aproape orice domeniu al vieții, relații sau activități externe, dar acestea nu sunt suficient de grave pentru a face posibilă incapacitatea persoanei. Pacienții afectați, în general, nu suferă de pierderea simțului realității, observată la persoanele cu psihoze.

 

Simptomele nevrozei

stări de nevrozitate furie

Simptomele nevrozei pot implica:

  • anxietate, tristețe sau depresie, furie, iritabilitate, confuzie mentală, sentiment scăzut de valoare personală;
  • simptome comportamentale: apariția fobiilor, vigilență, acte impulsive și compulsive, letargie;
  • probleme cognitive: gânduri deranjante sau neplăcute, obsesii, negativism și cinism.   

Anumite stări de nevrozitate implică dependențe, agresivitate, perfecționism, izolare socială și comportamente socio-culturale necorespunzătoare.

Nevroza poate fi definită ca o „abilitate slabă de adaptare la mediul înconjurător, o incapacitate de a schimba tiparele rutiniere și incapacitatea de a dezvolta o personalitate mai complexă și mai satisfăcătoare”.

 

Stări de nevrozitate – Teorii

O viziune influentă a tradiției psihanalitice constă în faptul că nevrozele apar din cauza unui conflict intern, de natură psihică (conflictul dintre diferiți factori de motivație, impulsuri și motive care aparțin diferitelor componente ale minții). Centrul teoriei psihanalitice, fondat de neurologul austriac Sigmund Freud, este definit de existența postulată a unei părți inconștiente a minții care, printre alte funcții, acționează ca un depozit pentru gândurile, sentimentele și amintirile reprimate, deranjante sau inacceptabile pentru partea conștientă a minții.

Aceste informații mentale reprimate sunt de obicei impulsuri sexuale sau agresive, amintiri dureroase legate de o traumă emoțională sau o dorință neîndeplinită din copilărie. Anxietatea apare atunci când aceste „gânduri” inacceptabile și reprimate amenință să acceseze partea conștientă a minții. Determinată de anxietate, partea conștientă a minții (ego-ul) încearcă să deturneze apariția conștientă a acestora prin utilizarea unor mecanisme de apărare, cum ar fi represiunea, respingerea sau dezvoltarea unor reacții. Simptomele nevrotice încep adesea când un mecanism de apărare, aparent indestructibil, își pierde din putere, permițând acelor informații inacceptabile să pătrundă în partea conștientă a creierului. 

O altă viziune proeminentă, asociată cu psihologia comportamentală, prezintă nevroza ca fiind un răspuns automat și inadecvat la stres.

stări de nevrozitate femeie care plange

 

Stări de nevrozitate – Tipuri

Tulburări obsesiv-compulsive

Acestea se caracterizează prin prezența unor gânduri nedorite, conștiente, dificil de îndepărtat, sau prin necesitatea de a efectua în mod repetat acțiuni inutile sau nejustificate. Ideile obsesive pot include gânduri recurente violente sau obscene; comportamentul compulsiv include ritualuri precum spălarea repetată a mâinilor sau verificarea ușilor de câteva ori înainte de a părăsi locuința. Clomipramina s-a dovedit eficientă în tratarea multor pacienți cu tulburări obsesiv-compulsive.

Tulburări somatoforme

Aici întâlnim așa-numitele nevroze isterice care se manifestă prin simptome fizice, precum orbire, paralizie sau surzenie (necauzate de boli organice). 

Tulburări de anxietate

Anxietatea este o caracteristică principală, manifestându-se fie prin episoade scurte, fie prin anxietate acută sau printr-o senzație cronică de teamă constantă. Persoanele care suferă de atacuri de anxietate pot întâmpina tulburări digestive, transpirație excesivă, dureri de cap, palpitații ale inimii, neliniște, insomnie, tulburări ale poftei de mâncare și dificultate de concentrare. Fobia, un tip de tulburare de anxietate, este reprezentată de temeri excesive care sunt declanșate de situații sau obiecte specifice. Unii factori de declanșare sunt spațiile deschise sau închise, focul, locuri înalte, murdărie și bacterii.

Depresia

Atunci când nu este nici severă, nici prelungită, depresia este privită ca o nevroză. O persoană deprimată se simte tristă, fără speranță și pesimistă. Aceasta poate fi apatică, ușor obosită, încetinită în gândire și acțiuni, cu un apetit redus și dificultăți de a dormi.

Tulburarea de stres post-traumatic

Acest sindrom apare la persoanele care au suferit un eveniment extrem de traumatizant, precum un dezastru natural, tortură sau încarcerare. Simptomele includ coșmaruri, o anxietate difuză și auto-învinuire. Tulburarea de depersonalizare constă în percepția asupra lumii sau a sinelui ca fiind „ciudat/ă”, alterat/ă, ireal/ă sau mecanic/ă.

stări de nevrozitate consiliere psihologica

 

 

Stări de nevrozitate – Tratament

Psihiatrii și psihoterapeuții tratează nevrozele într-o varietate de moduri. Abordarea psihanalitică presupune ajutarea pacientului să își conștientizeze impulsurile reprimate, sentimentele și amintirile traumatice, care stau la baza simptomelor sale. Astfel, pacientul își va îmbunătăți viața printr-o înțelegere mai bună și mai profundă a sinelui.

Altă metodă constă în recondiționarea unui pacient printr-un proces cunoscut sub numele de desensibilizare: cineva care se teme de înălțimi, de exemplu, ar putea fi expus (progresiv) la înălțimi mai mari pe perioada mai multor săptămâni.

Alte abordări de învățare includ modelarea unui comportament mai eficient, în cadrul căruia pacientul învață prin exemplu.

Abordările cognitive și interpersonale includ discutarea gândurilor și a percepțiilor care contribuie la simptomele nevrotice ale pacientului. Acestea se înlocuiesc cu interpretări mai realiste ale evenimentelor externe și cu răspunsuri interne adecvate la acestea.

Mulți psihiatrii preferă abordări fizice, precum medicamente psihotrope (inclusiv medicamente anti-anxietate, antidepresive și antipsihotice) și terapie electroconvulsivă (electroșocuri). Mulți psihiatri susțin combinațiile acestor abordări. 

Ai identificat aceste simptome la tine sau la o persoană dragă?
Clinica Oana Nicolau vă stă la dispoziție. Nu ezitați să căutați ajutor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *