← Înapoi la Blog

5 min

Oboseala psihică: metode de combatere a epuizării psihice

Oboseala psihică: metode de combatere a epuizării psihice

Vă simțiți mereu copleșit? Extenuat emoțional și psihic de cele mai multe ori? Dacă da, atunci este posibil să suferiți de oboseală psihică. Oboseala psihică este o afecțiune declanșată de activitatea cognitivă prelungită. Practic, vă supra-solicitați creierul, lăsându-vă epuizat, împiedicând productivitatea și funcționalitatea cognitivă generală.

Cele mai frecvente simptome sunt blocarea mintală, lipsa motivației, iritabilitatea, mâncatul pe fond nervos sau pierderea apetitului și insomnia. Epuizarea mintală vă poate afecta atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Netratată, aceasta poate duce la tot felul de probleme serioase de sănătate, inclusiv anxietate și burnout. Cercetările sugerează că oboseala psihică constantă poate afecta și rezistența fizică.

oboseala psihica

Cauzele oboselii psihice

Oboseala psihică nu este neapărat rezultatul unor eșecuri personale sau a unui eveniment supărător. Mai degrabă este o acumulare de prea multe: Prea multe decizii. Prea multă muncă într-un timp scurt. Prea multe întreruperi, solicitări și schimbări ale concentrării. Prea multe lucruri se petrec în același timp, fără posibilitatea de a lua o pauză.

Acest tip de oboseală psihică ne dărâmă atunci când volumul sarcinilor și activităților pe care ni le-am asumat depășește capacitatea noastră de a face față stresului într-un mod pozitiv.

Uneori oboseala psihică poate fi un rezultat al problemelor de sănătate: depresia, bolile de inimă, bolile cronice și boala autoimună pot duce la insomnie sau tulburări de somn, ceea ce poate provoca oboseală psihică. Vă sfătuim să verificați acest aspect cu doctorul dumneavoastră.

Cu cât suntem mai obosiți din punct de vedere mintal, cu atât mai puțin capabili suntem de a face față rutinei zilnice. Devine mai greu să luăm decizii sănătoase, să rămânem concentrați pe sarcini și calmi. De asemenea, poate fi dificil să ne controlăm emoțiile. Pe parcurs, oboseala psihică duce la burnout, probleme fizice și boli cauzate de stres. De îndată ce înțelegeți de ce vă simțiți atât de obosit, puteți lua măsuri pentru a vă pune mai repede pe picioare.

Semne ale oboselii psihice

Oboseala psihică se poate manifesta în multe feluri:

  • Oboseala fizică. Corpul se simte obosit și parcă preferați să vă întindeți pe canapea, cu un pahar de vin în mână, decât să ieșiți la alergat seara. Chiar dacă ați petrecut cea mai mare parte a zilei stând la birou.
  • Nerăbdare și iritabilitate. Sentimentele de furie și supărare sunt mai ușor de declanșat.
  • Incapacitate de concentrare. Este mai greu să vă terminați lucrul și sarcinile. S-ar putea să vă fie mai greu să luați decizii și să vă găsiți cuvintele potrivite.

Metode de a combate oboseala psihică

oboseala psihică tratament

Mai puține decizii

Ne confruntăm cu zeci de decizii în fiecare zi și până la sfârșitul procesului de luare a deciziilor, energia noastră psihică și controlul de sine pot scădea. Apoi, suntem mai predispuși să luăm decizii nesănătoase și să alegeam calea ușoară și rapidă. De exemplu, veți alege să stați pe canapea, în loc să mergeți la sală sau veți opta pentru un burger în loc să gătiți o masă sănătoasă. O modalitate de a compensa această scădere în energia mintală poate fi limitarea deciziilor dvs. în timpul zilei. Comandați aceeași cafea în fiecare zi. Mâncați același fel de mâncare în fiecare marți. Prin păstrarea unor simple decizii de bază, avem mai multă energie pentru a ne ocupa de restul sarcinilor într-o zi.

Perspectivă realistă

Faceți o listă de sarcini importante pe care trebuie să le îndepliniți a doua zi, înainte de a merge la culcare. Construiți o listă simplă și realistă. Acest lucru vă va împiedica să vă supra-solicitați, asigurându-vă suficient timp pentru a finaliza toate elementele de pe listă. În mod similar, setați obiective personale și profesionale realiste.

Pauze frecvente

Fie că este vorba despre o pauză de 15 minute, o evadare în week-end sau o mini-vacanță acasă, timpul liber pentru relaxare poate face minuni pentru sănătatea mintală. Luați pauze mici chiar și la locul de muncă; o plimbare în afara clădirii. Luarea pauzelor ajută la deblocarea creierului. Veți găsi ușor soluții simple la diverse probleme și nu veți pierde timpul cu sarcini sau procese inutile.

Meditație

O meditație zilnică de 20 de minute are efecte benefice majore pe termen lung. Studiile arată că meditația nu numai că îmbunătățește concentrarea și memoria, ci schimbă și modul în care corpul răspunde la stres.

Acceptare și îngrijire de sine

Exersați zilnic îngrijirea de sine, indiferent de cât de egoist sună. Faceți cel puțin un lucru în fiecare zi, care vă face să vă simțiți cu adevărat fericit. Un alt mod de a elibera blocajele mintale și emoționale este practicarea acceptării. Aceasta ar putea fi acceptarea anumitor trăsături ale partenerului de viață, greșeli personale ocazionale, schimbări la locul de muncă sau ceva la fel de simplu precum indecizia copilului când discutați despre micul dejun.

Despre autor

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie.

Programează-te acum

20 de răspunsuri la “Oboseala psihică: metode de combatere a epuizării psihice”

  1. Dragan spune:

    Buna ziua! Ma numesc Dragan Dumitru si sunt cadru didactic la Academia tehnica Militara, Am 75 de ani, predau cursuru de electronica de putere si masini electrice, Din 2010 am iesit la pensie, dar mai predau ,pentru ca imi place sa predau, si sunt foarte apreciat profesional. Mi se dau si acum cate ore vreau.La varsta mea mi-am limitat predarile la circa trei luni pe an. Sunt un tip entuziast, caruia ii place sa studieze noutati din domeniile lui. Sunt abonat la cea mai buna revista tehnica americana IEEE, la care sunt si Senior Member. Am scris 10 carti de specialitate si am participat la multe sesiuni stiintifice din tara si strainatate. Sunt casatorit din 1974 cu Dragan Camelia, foarte buna profesoara de chimie, acum si ea la pensie, are 67 de ani.Pe ea am cunoscut-o la o reuniune dansanta la cabana Balea lac. Din primele vorbe am inteles ca ea este fata pe care o cautam de ani de zile, dar nu o gasisem. Era , a fost si este sufletul meu pereche. Ne iubim ca acum 40 de ani. Ca sa nu o mai lungesc de vreo doi ani a aparut o problema dura de tot pentru mine. Nu stiu din ce cauza ea a facut o osteoporoza rapid, care a adus-o la o inclinare mare a spatelui.A fost la SMC, acum la Parhon, la cei mai buni specialisti, dar toate medicamentele pe care le ia nu aduc nici o ameliorare.Pentru mine a fost o lovitura cumplita care m-a afactat enorm in plan nervos. De la omul care lucra de dimineata pana seara in plan mental, incet incet m-a luat o obseala psihica rea. Nu mai pot citi ca alta data, dar fac inca foarte multa miscare zilnic. In fiecare zi merg cam 30km pe bicicleta. Plus meditatii, asane pentru energizare( am facut un curs de yoga de 8 ani la sala), masaje cu apa rece, gandire pozitiva……Sunt si zile cand stau toata ziua in pat rapus de oboseala. Episoadele astea sunt aleatorii, apar aiurea.Iarna patinez 3 luni pe an, am abonament la patinoarul Cismigiu. Mai rar merg si la schi la Predeal. Cand fac astea uit de oboseala si redevin tipul pasinat, entuziast, plin de energie de alta data. Dorm prost, ma scol de doua ori pe noapte. ca sa readorm fac un dus cu apa rece sau fug pe scari. Sunt un intelectual citit si mi-am dat seama ca am gresit, consumandu-ma nervos si neacceptand boala rarisima a sotiei mele. Ea mai toata ziua lucreaza in bucatarie. Mai mergem impreuna doar la bazinul Floreasca, amandoi inotand foarte bine.Pentru ea e singurul sport in care se simte ca inainte( si ea stie patineze, sa schieze, sa mearga pe bicicleta, sa inoate).Anual mergem la tara , la Lelesti, unde eu amenajez un mic loc de inot pe raul Susita Rece. De remarcat ca oboseala asta duce si la o anumta diminuare a vazului si auzului. Nu foarte mare, dar evidenta pentru mine. Fac exercitii speciale pentru ochi si auz, dar cauza fiind la nivel mental, nu au nici un efect. De cateva luni iau seara o pastila de anxiar, ca sa dorm mai bine. Deci acum ma straduiesc cat pot sa accept curbura spatelui sotiei, dar nu scap de oboseala care ma trage la pat, unde fac meditatii, ore intregi. Nu stau in pat de pomana, ma relaxez si fac tot felul de meditatii. de exemplu in una doar observ, fara ura si spaima, oboseala din capul meu. Teoria spune ca daca nu reactionezi de niciu fel, ci doar observi evenimentul care te afecteaza, dupa un timp el cedeaza. Fac si meditatii cu mantre puternice, de exemplu, toate celulele creierului meu sunt sanatoase, si le repet mult timp, cu speranta ca subconstientul meu le va baga in seama, in fine si va executya ordinul venit de la mantrele mele. Dardeocamdata progresele sunt mici, nu sun t speriat, lupt cu indarjire, incerc sa fiu calm si sa-mi fac toate exercitiile si sa ies afara cat mai mult.Ce sfaturi imi dati dvs. ca sa scap de oboseala asta care nu mai cedeaza, in ciuda eforturilor intelctuale minore zilnice de acum. Deci accept boala sotioei, recunosc cu oarecare greutate, dar inteleg ca putea fi mai rau. Deci ce sfaturi imi dati, ce gresesc, ce ar trebui sa mai fac. Am o vointa de otel.Astept!!!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua! Am citit cu mare atentie despre situatia in care va aflati ,imi pare rau si va inteleg starea de suparare si de neliniste pe care o aveti ,dat fiind faptul ca este vorba despre o viata frumoasa traita alaturi de sotia dumneavoasatra pe care o iubiti foarte mult.Recomandarea noastra ar fi sa mergeti catre un psiholog, care cu siguranta va va ajuta sa depasiti momentele de ingrijorare, dar si sa gestionati pe mai departe situatia existenta in care va aflati dumneavoastra si sotia.

  2. Elena spune:

    Buna ziua am 34 ani si locuiesc in strainatate de 10 ani in Londra. Ultimele 3 ierni am avut 3 episoade depresive declansate pe seria unor evenimente de viata petrecute , suparari, izolare sociala ca locuiesc intr-o casa cu mai multi oameni si veneam in camera si nu comunicam cu nimeni asa e stilul de viata aici. Prima iarna a inceput cu insomnii, stomac deranjat, voma si ganduri obsesive de grija si panica nu mai puteam sta singura. Mi s-a administrat setraline 50 mg si mi-am revenit in 3 luni…apoi eu le-am oprit primavara, a doua iarna la fel. Sunt in al treilea an si iar sunt la aceste medicamente dar am 9 sapt si am o stare de oboseala continua in special dimineata, lipsa de motivatie si grija de mine. Celelalte simptome s-au atenuat. Medicul de aici a zis ca trebuie sa schimb mediul ca si stil de viata cum traiesc si locul de munca..Am hotarat sa ma intorc in tara in Martie…ce pot face sa imi revin?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua,
      Din descrierea dvs. reiese ca aveți o stare de depresie care a are nevoie și de medicație. Evident că schimbarea modului de viață cât și a mediului ar fi binevenite, în plus, v-ar ajuta și un pic de psihoterapie.

  3. Laza spune:

    Buna , sunt Maria am 43 ani casatorita cu 2 copii. Lucrez intr-o scoala ca si contabila ,dar pt ca mi-a placut si imi place m-am implicat mai mult decat aveam sarcini si momentan fac cam tot( achizitii, lucrari, contabilitate, o parte mare de secretariat si multe altele) . Concediu mai mult de o saptamana niciodata si ala cu laptopul dupa mine. De 7 ani tot asa. Pe langa sotul are 2 firme la care eu tin contabilitatea . Plus casa , copii, ore, …… De ceva timp am remarcat ca nu mai am chef de nimic, sunt irascibila cu familia, nu tin minte multe chestii ( de ex. Acum vorbesc cu cineva ceva ,mai tarziu sau maine nu mai stiu ce am discutat . La anumite intalniri cu prietenii parca sunt muta nu stiu sa discut ,sa rad cu ei) In plus am o retinere sa discut cu barbatii, asta am avut tot timpul. Parca mi-e frica.
    Sunt foarte stresata de multitudinea treburilor, de multe ori am dureri de stomac, dureri de cap. Nu am discutat niciodata cu nimeni , dar problema cu uitatul ma inspaimanta. Nu stiu cum pot rezolva.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua,

      Din descrierea dumneavoastra reiese că aveți o stare de oboseală foarte mare. Pentru situatia cu „uitatul” ar trebui să consultați un medic neurolog pentru a vedea dacă nu sunt și alte cauze de natură medicală. O discuție cu un psihoterapeut v-ar ajuta să învățați cum să vă relaxați și să faceti un pic de ordine în viața dumneavoastra.

  4. Onutan ionela spune:

    Buna ziua! Ma numesc Ionela si am 38. Inca din timpul liceului m-am confruntat cam o data pe an cu o stare de „baterii descarcate”, apoi inaintand in varsta acestei stari s-a adaugat si o ameteala. La varsta de 37 de ani, dupa ce a venit pe lume fetita noastra aceasta stare de ameteala s-a accentuat incat face parte din rutina zilnica. Mi s-au facut analize fara vreun diagnostic evident. O hernie cervicala ce nu necesita tratament, o otita care tot apare cam din senin si se duce cu antibiotic si 2 tipuri de pastile serc24 si surpirida50. Dureri de cap nu am, decat rar si cu un paracetamol se rezolva. Cum nu ar fi deajuns am si o stare de nervozitate, de agitatie, o stare ciudata ma tot uit in oglinga avand senzatia ca mi se destorsioneaza fata, imi iese un ochi din orbita, tot felul de sf-uri. M-am gandit ca un sfrat avizat o sa-mi prinda bine. Multumesc!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua,
      Din cele spuse de dumneavoastra ar putea fi vorba de o epuizare psihică, dar cel mai indicat ar fi să vă adresați unui psiholog căruia să-i povestiți mai în detaliu problemele de viață și sănătate cu care v-ați confruntat până în prezent, doar el este în măsură să vă pună un diagnostic și să vă îndrume pe mai departe.

  5. Theodora spune:

    Buna ziua,mă numesc Theodora și am 16 ani.De ceva timp,aproape în fiecare zi mă stresez și mă și enervez rău în același timp.Din cauză că mi se pare că cnv ba că m a jignit ,că mi a zis să fac ceva ce nu vreau,ș.a.Ridic vocea mereu când e să se întâmple așa ceva și răspund și eu cu aceeași monedă,nu permit nimănui să mă trateze așa ,sa tipe la mine,să mă jignească,etc indiferent că sunt de vină sau nu.Și nu a fost așa ,chiar nu mă jignise nimeni atunci și nici nu mi zisese nimic ce să fac doar mi s a părut mie și mi s a pus pata pur și simplu.Orice mi se pare și aproape din orice mă supăr.Mai am ieșiri câteodată și în public din cauza asta,eu cu cel mai mare drag voiam să nu fac asta ,să mă înțeleg bine cu oamenii/prietenii care erau lângă mine atunci dar fără să vreau am fost nervoasă și am țipat la toată lumea și ei totuși,cei care erau de față cu mine atunci incercau să mă liniștească,să mi explice ,etc și eu tot pe a mea o țineam și nu mă puteam liniști deloc decât de abia când mi au spus ai mei că nu vor vorbi nimic cu mine și că mă lasă în pace și că mereu au făcut asta și eu tot m am enervat ,doar mi s a părut mie și m am simțit bine când au spus asta și m am liniștit,și au cam avut dreptate.Deci mi a venit pur și simplu să am astfel de ieșiri,nu puteam controla eu,din cauza că nu mă puteam descarca altfel și țipând simțeam că mă liniștesc.Deci fără să vreau faceam asta.Și săream la gâtul altora fara ca ei sa mi fi zis ceva legat de subiectul respectiv ,doar că auzeam la tv sau pe ziarul google lui niste vesti rele și m am luat de ei ca să nu mi spună ei despre aia,să mă lase în pace când ei îmi spuseseră de un milion de ori că de la ei nu voi auzi așa ceva și ce aud de la alții din afara sau de pe ziar să nu bag în seamă și apoi am înțeles dar greu.Acum nu mă mai uit demult la tv unde se vb despre vesti rele și nici pe google pe ziar ,nici atunci nu voiam să mă uitam dar mi aaparea întâmplător fără să caut eu și citeam pe loc fără să vreau ,așa e felul meu,citesc imediat,Intr o secundă nu e nevoie să rămân pe programul respectiv de la tv sau să deschid ziarul de pe google că citeam pe loc ,se vede cu ochiul liber și atunci mă enervam.Si nici așa nu mai mă uit ,butonez repede și nu mă mai uit pe ziar deloc și nu m am mai stresat in leg cu acele vești rele.Si nu m am mai stresat pe sub acela dar am avut alte motive de supărare și tot nu am putut sta o clipă liniștită.Închei un subiect,vin altele și tot așa ,și așa nu mă liniștesc deloc.De multe ori nu mă simt bine și d asta nu vorbesc mult câteodată sau daca vorbesc țip la cei de lângă mine și vb și urât câteodată.Asta e și din cauză că am avut niste probleme acum 3-4 ani și mai mulți,am suferit mult, cam până să fac 14 ani ,de cand am făcut ,s au mai potolit lucrurile, acum și mai mult dar totuși nici acum nu mi am putut reveni ,au fost atât de grave problemele pe care le am avut și am rămas cu traume și nu știu dacă le voi uita vreodată,poate peste 10 ani.Nimeni nu știe prin ce am trecut de am fost așa mai emotiva ,mai respingătoare uneori și de ce nu am reușit să rez anumite lucruri.Nu depindea de mine.Nici eu nu pot spune de ce că a fost foarte grav. Ma supăr și dacă m ar striga cnv intr un fel cum nu mi place,cum mă deranjează ,adică e normal să mă supăr ,trebuie să mă înțeleagă pers respectivă dacă mie nu mi place și vede că sufăr.Dar asta a fost foarte rar ,oameni lipsiți de bun simt mi au zis așa ,in rest , majoritatea ,prieteni,etc mi au zis și mi zic cum mi place,cred că știți la ce mă refer.Si ce să fac dacă e să dau de oameni răi care nu inteleg și continuă să mi zică cum nu mi place ,cum sa reacționez?Am auzit și ceva ce nu mi place dar decât odată ,in rest am auzit ,nu că am auzit,așa a fost,in rest s a spus numai de bine,lucruri frumoase ,ce mi a plăcut dar totuși nu mai pot să uit de lucrul acela ,de 5 zile tot încerc și nu pot.Ce să fac ca să uit și să mă bucur de lucrurile frum care s au vb?Când încerc din când în când să spun la unele cunoștințe ce nu mi dă pace îmi răspund de parcă nu le pasă ,îmi răspund așa mai distant iar unii spun că nu știu și eu am nevoie de multe detalii și nu știu cu cine sa vorbesc că nu ma ajuta nimeni.Să nu va supărați pentru tot ce am spus dar așa mi se întâmplă și nu știu ce să fac și am nevoie urgent de niste sfaturi.Vă rog eu mult,puteți să mi spuneți ce să fac în legătură cu tot ce am scris și sa nu mă mai supăr?🥺🥺❤️

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua!

      Furia este o emotie fireasca si de cele mai multe ori ea incearca sa ne transmita ceva: fie ca ne simtim nedreptatiti, fie ca ne sunt incalcate niste valori sau ca nu ne simtim ascultati sau validati de persoanele din jur.
      Ceea ce este importanta insa este reactia pe care noi o avem atunci cand ne simtim coplesiti de toate aceste emotii. Desi ne simtim linistiti pe moment, se prea poate ca ulterior sa regretam faptul ca am spus sau am facut ceva nepotrivit. Incearca sa iti iei un pic de timp inainte sa reactionezi, sa te gandesti daca intr-adevar persoana a avut intentia de a-ti provoca o suferinta; de asemena, stai un pic cu tine si incearca sa vezi ce anume iti transmite furia. Ce iti comunica ea in acel moment?
      Poti incerca in acele momente si exercitii de respiratie, caci ele vor face ca tensiunea sa scada. De asemenea, daca simti ca cineva iti provoaca o nedreptate, sau resimti critica, poti incerca sa le transmiti acest lucru, intr-un mod bland si placut, spunandu-le cum te-ai simtit si cum ai prefera fie sau se poarte cu tine. Speram ca aceste mici sfaturi te vor ajuta in acele momente.

  6. Dane Nicoleta spune:

    Buna ziua ,mă numesc Nicoleta ,am 15 ani, sunt eleva la Liceul Dragomir Hurmuzescu clasa a9a . De o vreme ma simt obosita și fără niciun chef de viață. Nu mai știu de gluma ,nu mai știu să comunic cu cei din jurul meu …..și asta mă sperie puțin,de ceva timp nu mai am pofta de mâncare, fiecare zi mi-o petrec stând la mine în cameră și stau pe telefon. Am asistat la niste certuri și jigniri prea oribile pentru vârsta mea ,și am ținut în mine am crezut că e bine dar ma afectat ! Am nevoie de un sfat.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună Nicoleta!

      Îmi pare rău să citesc că te confrunți cu astfel de stări, dar te felicit pentru curajul de a cere ajutorul! Oboseala pe care o resimți, poate fi un rezultat atât al presiunii din exterior (teme, școală etc) dar și a propriilor gânduri. Ori, poate că întocmai acele certuri de care ai menționat au produs niște efecte. Identificarea cauzelor este un prim pas, ce poate ajuta în vederea găsirii unor soluții. De asemenea, recomand să discuți cu un specialist (consilierul școlar al liceului sau unul dintre terapeuții nostri) cu care poți discuta în vederea găsirii unor soluții ce sunt potrivite pentru tine.

  7. Veronica spune:

    Bună ….mă numesc Veronica și de vreo 3-4 ani am probleme emotive ….de exemplu dacă cineva este agresiv chiar și numai verbal , cu mine ,,,,,,sau dacă primesc o veste că cineva cunoscut a murit ……sau dacă am cu cineva o dispută mai aprinsă ……deci în aceste situații simt că mi se usucă gura , că amețesc ușor și începe să îmi tremure toată carne pe mine …..în multe cazuri chiar mi se face rău ……Aș dori dacă se poate să îmi spuneți ce înseamnă aceste lucruri și ce aș putea face pentru a nu le mai avea …..mulțumesc anticipat …

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună Veronica!
      Se pare că, în acele momente, mintea ta percepe un pericol, ceea ce declanșează o reacție automată de frică. Dacă ajunge să ți se facă rău și ulterior să dezvolți și anumite probleme medicale, ne putem gândi la o somatizare. Înțeleg, din mesajul tău, că aceste reacții sunt prezente de 3-4 ani. Posibil ca un anumit eveniment petrecut în urmă cu 3-4 ani să îți fi produs o stare puternică de anxietate.
      Ceea ce poți face, în special în acele momente, este să faci exerciții de respirație, căci ele vor ajuta corpul să se relaxeze; poți, de asemenea, să îți spui că nu ești în nici un pericol real, nu ți se întâmplă nimic periculos, iar aceste reacții sunt doar un rezultat al anxietății. Dacă stările se intensifică, recomandăm și discuția cu un specialist.

  8. Parvu Mioara spune:

    Buna ziua! Ma confrunt cu o situatie foarte dificila. Am o sora are 48 ani acum. Are 28 de ani de când s-a îmbolnăvit psihic ( schizofrenie). Nu locuiesc cu ea dar ma ocup de ea zi de zi de 20 ani de când a murit mama. În casa cu ea a rămasă un frate mult mai mic decât noi. Are acum 32 ani. 10 ani a avut o relație cu o fata si au locuit în apartament cu sora. El a fost plecat în toti anii acesteia . Venea acasă în noiembrie si pleca in martie. Nu stiu motivul, pentru care sau despărțit. El nu și-a dorit despartirea. Acum are o depresie puternică și este cu tratament de la psihiatru. Momentan locuiește cu mine , nu poate să mai stea in apartament cu sora deoarece îl afectează toate amintirile cu ea.( fosta iubita). Apartamentul este pe numele lui împreună cu alta soră care sa stabilit în Italia, plecata de 18 ani. Preocuparea mea acum este cum ași putea să-i ajut pe amândoi. Am crezut că cine sta in apartament va avea grija si de sora bolnava. Eu am 50 ani si ma simt foarte epuizată, nu mai am chef de nimic ma simt neputincioasă si asta ma afectează. Ma trezesc noaptea gandinduma ce pot sa fac ptr ei si pentru mine sa rezist stresului asta. De multe ori am o durere de cap foarte puternică. Preocuparea cea mai mare este cum să-l ajut pe frate si eu sa nu cad în boală. Momentan sora cu tratament este bine. Imi puteti da un sfat? Ma puteti ajuta cu o părere, idee?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua.
      Îmi pare rău să citesc că treceți prin astfel de situații, care nu sunt deloc ușoare. Înțeleg că dumneavoastră locuiți cu fratele în acest moment, însă, aveți grijă și de soră. Sunt firești grijile pe care vi le faceți, este complet normal să doriți să le fiți alături, mai ales când trec prin momente dificile. Cu toate acestea, vă recomand să vă ocupați și de dumneavoastră, pentru că, acest rol pe care l-ați preluat (de salvator), vă poate duce către epuizare. Cred că întocmai acest dezechilibru a dus și la oboseala cronică, iar, în această situație, neputința pe care o resimțiți este defapt, un rezultat al acestei oboseli. Îmi imaginez că vă gândiți la faptul că sunteți într-un fel responsabilă de bunăstarea lor, însă, gândiți-vă că este nevoie să vă concentrați și pe nevoile dumneavoastră.
      Este de bun augur faptul că fratele ia un tratament pentru depresie, pentru ca îl va ajuta. Ceea ce puteți face este să îi fiți alături și să îl ascultați. Nu este o perioadă ușoară și va dura puțin până când se vor echilibra lucrurile. De multe ori, deși ne dorim poate acest lucru, nu putem grăbi vindecarea cuiva. Este un proces în sine, iar fratele acum trece printr-o perioadă de doliu în care plânge pierderea relației.
      V-aș mai recomanda să discutați cu cineva și să nu treceți singură prin aceste stări. Poate cu o prietenă, cu preotul, cu un specialist, cu oricine ați avea posibilitatea. Plimbați-vă, uitați-vă la un film, citiți o carte- îmi imaginez că aceste idei nu par a fi un sfat extraordinar, dar, orice lucru mic pe care îl veți face pentru dumneavoastră, va contribui la o stare mai bună și la mai puțin stres.

  9. Alina spune:

    Buna ziua..am 39 de ani,nici nu stiu cu ce sa incep ,nu vreau sa para ca ma plang,sunt constienta ca exista oameni care au trecut prin clipe si evenimente mult mai grele decat mine.Caut ghidare ,un sfat ,o parere facuta de un specialist in domeniu,realizez ca ma aflu de ceva timp in situatia asta si nu stiu incotro sa o iau..Nu mai pot lucra ,am ajuns intr-un blocaj,o delasare ,o lipsa de vointa si lipsa de motivatie ingrozitoare ..de mica am muncit inca de la 14 ani la pravalia tatalui meu,vanzatoare …Crescuta de bunicii(din partea tatalui)de la 1 an m-au crescut pana la 7 ani cand m-au trimis inapoi la Bucuresti pt a incepe scoala..Lucrurile aveau sa fie teribile acasa la parintii mei naturali ,batai cu pumnii si cu picioarele primite de la 7-8 ani,umilinte fizice/verbale/abuz psihic repetata(familie dezorganizata-tatal abuziv,agresiv -mama absenta ca s stare emotionala -psihic- vorbind nu ma proteja si nu avea initiativa sa faca ceva sa scapam de sub abuzurile fizice si verbale ale tatalui meu)..la 14,18 ,22 de ani am tot avut tentative de suicid-de 2 ori ajungand la urgenta -la 14 ani supradoza diazepam ,la 18 mi-am taiat venele, pana am fugit de acasa definitiv in 2001 , fugita de acasa ,am lucrat si mi-am asigurat existenta fara sa apelez la nimeni,m-am reintors la liceu ,m-am apucat si de facultate pe care insa nu am terminat-o ,oprindu-ma la finele anului 3 serviciul neoferindu-mi alternative in acel an ,fie eram disponibila pt ei cu plecarea in afara tarii ,fie pierdeam locul de munca.Am lucrat in restaurante,in domeniul vanzarilor ,gestionara,apoi ca bona pt familii de straini dar si romani ,timp de 14 ani in acest domeniu…in 2002 am avut o intrerupere de sarcina(survenind unei batai administrate de partenerul din acei ani,experienta care si aceea m-a cam marcat -ce s-a petrecut la clinica a fost dur ,si f dureros fizic..chiar si dupa acea intamplare am ramas cu acel individ timp de 12 ani dupa care eu am rupt relatia-nu am fost casatorita niciodata si nici copii nu am …2012 lucram in doua domenii complet diferite pt a-mi asigura traiul,in 2013 am renuntat la unul din ele insa din 2014 am lasat jobul de bona si m-am axat pe videochat(nu e ceva ce pot spune cu mandrie ca fac,detest,insa imi oferea un trai decent -acest job a venit la pachet cu nopti nedormite ,cu alte umilinte chiar daca erau virtuale din 2014 pana in 2019 de la 120 de kg 1,75cm am ajuns la 170 de kg ..m-am operat ,am slabit in acelasi an in care m am operat mi-a murit si tatal ,iar anul acesta 2 bunici -viata isi urmeaza cursul-e firesc -insa de cativa ani eu nu ma mai regasesc ca OM ,ca fiinta ma simt ca fiind o ratata,nu mi mai vine sa intru pe site uri a lucrez (eu care toata viata mea m-am bazat pe mine si n am asteptat de la nimeni o cana cu apa ) am inceput sa ma delas ,sa am datorii ,sa raman in urma cu facturile ,ma simt atata de vinovata -cineva ar zice ca nu mi place munca..uooof simt ca nu e asta insa nu stiu ce e ..Da munca de acum e ceva ce urasc,insa ma aflu in 2022 ,in plina pandemie ,eu de 7-8 ani am tot lucrat de acasa in acest domeniu-experienta nu am in alte domenii,nu stiu de unde sa mi iau vointa necesara ,motivatia ,uneori ma injur singura, ba chiar ma ciupesc sa ma doara ca pedeapsa ,doar doar ma voi trezi din blocajul asta ..M-am izolat foarte mult ,nu am prieteni -cunostinte da,cu mama nu am nici un fel de relatie apropiata,iar rudele care m au crescut-matusa mea traieste la 400 km de mine,ca atare trebuie sa ma descurc fara scuze..Credeti ca ce mi se-ntampla este un moft?Sau dupa atatea traume sa fie ceva dobandit ca boala psihica?Scuze ca am scris atat ,insa nu stiu cum sa va dau o imagine ampla a vietii mele de pana acum ce cred ca generat starea mea actuala si care sa va duca catre un raspuns corect.. Multumesc pentru viitorul raspuns!Week-end placut!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua.

      Vă mulțumim pentru curajul de a cere ajutor. Îmi pare rău să citesc că ați trecut prin asemenea experiențe. Nu este sub nicio formă un moft ceea ce experimentați dumneavoastră, acel blocaj de care spuneți este probabil un rezultat al tuturor experiențelor nefaste pe care le-ați avut. Auto-învinovățirea, auto-pedeapsa nu vă va ajuta în aceste momente. Aveți nevoie de dragoste, de înțelegere și de sprijin să depășiți această perioadă, care nu este deloc ușoară. Din tot mesajul dumneavoastră, am observat că aveți foarte multe resurse. Gândiți-vă că aceste resurse au rămas în interior, ele nu au dispărut, doar sunt latente acum și este nevoie să fie regăsite și readuse la suprafață. Oboseala (psihică, emoțională și fizică) își spune cuvântul în această situație, iar ea uneori poate lua forma lipsei de motivație, a izolării și a insomniilor. Mă gândesc că ați luat această variantă în calcul, însă, vă recomand din suflet să stați de vorbă cu un specialist, pentru că va fi important să nu treceți prin acest proces singură. Aveți nevoie de o persoană care să vă fie alături în acest drum, o persoană de încredere care să vă ajute să găsiți cele mai bune opțiuni disponibile pentru dumneavoastră. Începeți cu pași mici, oferiți-vă dragoste (sub forma grijii de sine), acceptați că aveți nevoie de odihnă, ieșiți la o plimbare scurtă (zilnic). Deși nu par schimbări mari, ele vor contribui la creșterea nivelului de autonomie și de plăcere. Vă mai recomand să consultați și un medic psihiatru, nu pentru un diagnostic, ci pentru primirea unui tratament care să vă ajute în combaterea insomniilor dar și a creșterii motivației.

  10. Ioana spune:

    Bună seara! Sunt căsătorita și am 2 copii. Am o perioada de când ma simt obosita, atât fizic cât și psihic, simt ca nu mai pot. Am dureri de cap tot mai dese și stări de rău. Nu tot timpul dar la vreo 2 zile le am. Menționez ca am și momente când ma gândesc la sinucidere, ca poate ar fi mai bine sa termin cu toate, dar nu ma lasă gândul ca am 2 copii ce ii las în urma. Nu ma simt prețuita cum ar trebui. Am momente când uit lucruri și nu reacționez mereu când vorbește cineva cu mine, nu sunt atenta, parca sunt tulbure. Ce ar putea fi și ce trebuie sa fac? Mulțumesc!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua!

      Din ceea ce descrieți, pare să fie vorba despre o depresie, însă aceasta trebuie investigată mai în detaliu de către un medic psihiatru. Recomandarea este să vă faceți o programare la medic, pentru un control, în special dacă au apărut gândurile de sinucidere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sunt de acord cu Termenii si Conditiile din Politica de Confidentialitate.