← Înapoi la Blog

7 min

Ortopnee: cauze și soluții pentru dificultățile de respirație

Ortopnee: cauze și soluții pentru dificultățile de respirație

Ortopneea implică dificultatea de a respira în poziție orizontală, dificultate ce dispare odată cu adoptarea unei poziții verticale. Ea este adesea un simptom al insuficienței cardiace, dar poate fi cauzată și de alte afecțiuni, cum ar fi bolile pulmonare, alte afecțiuni cardiace sau obezitatea. În funcție de câte perne sunt necesare pentru a evita poziția orizontală se poate stabili severitatea ortopneei.

Ce este ortopneea?

Persoanele care se confruntă cu ortopneea au probleme de respirație atunci când se întind. Odată ce stau în șezut sau se ridică în picioare, reușesc să respire normal. Acest lucru diferențiază ortopneea de ale condiții precum: dispneea (senzația de respirație dificilă indiferent de poziție), platipneea (dificultăți de respirație când persoana stă în picioare) sau trepopneea (dificultăți de respirație atunci când persoana stă pe o parte).

Ortopneea este, de asemenea, diferită de dispneea paroxistică nocturnă, o afecțiune în care persoana întâmpină dificultăți bruște de respirație în timpul somnului. Simptomele apar la câteva ore după ce persoana a adormit, iar scurtarea bruscă a respirației o trezește. Ca și în cazul ortopneei, adoptarea unei poziții verticale îmbunătățește capacitatea de a respira. Deoarece relaxarea în somn este o provocare atunci când simți că nu poți respira, ambele condiții pot perturba somnul.

Simptomele ortopneei

Persoanele care suferă de ortopnee pot simți că rămân fără aer de cum se așază în poziție culcată sau pot observa că dificultățile de respirație apar treptat. Acestea pot fi însoțite de senzații de durere în piept, respirație șuierătoare, tuse sau palpitații ale inimii. 

De asemenea, severitatea ortopneei variază. Unii oameni au nevoie de o singură pernă pentru a se sprijini și a se simți mai bine, în timp ce alții ar putea avea nevoie să stea în șezut sau în picioare pentru a respira normal. Există și persoane cu insuficiență cardiacă cronică care pot prezenta simptome de ortopnee chiar și atunci când stau în picioare, deși se vor simți mai bine decât s-au simțit stând întinși.

Ortopneea în sine este de obicei un simptom al unei afecțiuni cardiace sau pulmonare.

Cauzele ortopneei

Ortopneea apare atunci când un exces de lichid se acumulează și creează presiune în jurul plămânilor. Când o persoană se așează în poziție orizontală, sângele de la extremitățile inferioare este redistribuit către plămâni. Dacă inima este sănătoasă, ea poate gestiona acest volum suplimentar din jurul plămânilor și îl poate pompa în mod adecvat. Dacă inima este slăbită din cauza insuficienței cardiace sau a altei afecțiuni, atunci ea nu este suficient de puternică pentru a efectua acest proces în mod eficient. 

Sângele suplimentar este pompat mai greu de către inimă, crescând presiunea asupra plămânilor. Lichidul se poate scurge din vasele de sânge în mici saci de aer din plămâni, provocând ceea ce este cunoscut sub numele de edem pulmonar. Acești saci ajută la schimbul de oxigen și dioxid de carbon în organism. Când se acumulează lichid, acesta perturbă schimbul, devenind mai greu pentru plămâni să distribuie oxigenul înapoi în fluxul sanguin.

Este mai ușor pentru plămâni să elimine excesul de lichid atunci când sunt în poziție verticală, motiv pentru care simptomele ortopneei sunt ameliorate odată ce persoana nu mai stă întinsă. 

Ortopneea poate fi asociată cu:

  • Boli cardiovasculare precum insuficiența cardiacă congestivă, infarctul miocardic, afecțiunile cardiace congenitale, valvulopatiile (stenoză aortică sau stenoză mitrală) sau defectele septale;
  • Cord pulmonar cronic, cauzat de insuficiența cardiacă dreaptă care este produsă de presiunile ridicate în ventriculul drept și artera pulmonară. Simptomele acestei afecțiuni includ edeme la nivelul picioarelor, greață, balonare și tuse la efort.
  • Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), ce determină îngustarea treptată a căilor respiratorii inferioare și scăderea capacității respiratorii;
  • Alte boli pulmonare precum astmul, bronșita, emfizemul pulmonar sau pneumonia;
  • Tumori mediastinale, adică cele care apar în spațiul aflat între cele două fețe interne ale plămânilor, stern și coloana vertebrală;
  • Reacții la medicamente;
  • Anxietate sau tulburare de panică;
  • Reflux gastro-esofagian;
  • Expunere la toxine;
  • Obezitate;
  • Apnee în somn;
  • Sforăit.

Diagnosticarea ortopneei

Medicul specialist suspectează că o persoană se confruntă cu ortopneea atunci când aceasta respiră cu dificultate în poziție orizontală și prezintă alte simptome ale uneia dintre afecțiunile asociate în mod obișnuit cu ortopneea, cum ar fi insuficiența cardiacă, BPOC, obezitatea, anxietatea sau o altă boală cardiacă sau pulmonară.

În timpul programării, medicul va întreba despre debutul și durata simptomelor, pentru a distinge ortopneea de un alt tip de dificultate de respirație. De asemenea, el va cere să fie descrisă severitatea ortopneei; de exemplu, ar putea întreba câte perne trebuie folosite pentru a reveni la o respirație normală. 

Dacă nu există un diagnostic al unei afecțiuni subiacente, medicul poate solicita teste suplimentare, cum ar fi:

  • Radiografia toracică, care permite identificarea leziunilor pulmonare sau lichidului acumulat în plămâni. Aceasta facilitează și stabilirea unui diagnostic de insuficiență cardiacă.
  • Electrocardiograma, test ce cartografiază activitatea electrică a inimii;
  • Ecocardiograma, care utilizează ultrasunetele pentru a evidenția probleme de flux sanguin și de structură ale inimii.
  • Teste funcționale pulmonare precum spirometria. Acest test măsoară volumul de aer expirator și poate fi efectuat în cabinetul medicului.
  • Teste de sânge, prin care este măsurată cantitatea de oxigen și de dioxid de carbon din sânge. Se poate măsura și existența unor niveluri mai mari decât cele normale de peptid natriuretic de tip B (BNP), care indică prezența unei afecțiuni a inimii.
  1. Tratarea ortopneei

Tratamentele pentru ortopnee se concentrează pe minimizarea simptomelor și pe tratarea cauzei care stă la bază. Tratamentele specifice pentru ortopnee includ poziționarea pernei, oxigen suplimentar și medicamente. În funcție de severitatea afecțiunii de bază, medicii pot prescrie și modificări ale stilului de viață sau intervenții chirurgicale.

Sprijinirea pe o pernă sau mai multe poate îmbunătăți capacitatea respiratorie prin reducerea presiunii asupra plămânilor și a inimii. De asemenea, poate fi folosită o saltea reglabilă pentru a ridica capul patului sau perne anatomice din spumă.

Medicul poate prescrie și oxigen suplimentar, care poate fi furnizat printr-un dispozitiv la domiciliu sau la spital. În cazul persoanelor supraponderale sau obeze, medicul poate sugera un program de reducere a greutății.

Există și o serie de medicamente ce pot fi prescrise pentru a îmbunătăți simptomele ortopneei, inclusiv medicamente care îmbunătățesc fluxul sanguin la nivelul inimii sau previn acumularea de lichid sau inflamația în plămâni. De exemplu, dacă ortopneea este cauzată de insuficiența cardiacă, medicul poate prescrie diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau beta-blocante. Dacă ortopneea este un simptom al BPOC, medicul poate prescrie bronhodilatatoare sau steroizi inhalatorii.
Dacă întâmpinați în mod regulat dificultăți de respirație, fie când vă culcați sau în alte situații, discutați cu medicul dumneavoastră. Dacă credeți că aceste dificultăți sunt cauzate de anxietate sau alte probleme emoționale, nu ezitați să contactați Clinica Oana Nicolau. Suntem alături de dumneavoastră!

Despre autor

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie.

Programează-te acum

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sunt de acord cu Termenii si Conditiile din Politica de Confidentialitate.