baiat si fata

Psihologia relațiilor – Stiluri de atașament

Studiul relațiilor interpersonale implică multiple ramuri ale științelor sociale, inclusiv discipline precum sociologie, studii de comunicare, psihologie și antropologie. Studiul științific al relațiilor a evoluat în anii 1990 și a fost denumit „știință a relațiilor”, care se bazează pe concluzii asupra datelor și a analizei obiective.

Psihologia relațiilor este un subiect amplu, care analizează orice tip de relație interumană: relații intime, relații platonice, relații familiale. Ființele umane sunt în mod inerent sociale și sunt modelate prin experiențele lor cu alte persoane.

Astăzi vom discuta despre un aspect al acestei științe, și anume: tipurile de atașament, care se reflectă în relațiile noastre de zi cu zi, indiferent de natura lor.

 

Psihologia relațiilor – Atașamentul

Prin definiție, atașamentul este o legătură emoțională profundă și durabilă care leagă o persoană de alta. Acest tip de legătură se construiește încă din copilărie. Teoria atașamentului explică cum apare relația părinte-copil și cum este influențată dezvoltarea ulterioară a copilului.

Stilul nostru de atașament afectează multiple aspecte ale vieții noastre: de la alegerea partenerului nostru la cât de bine progresează relațiile de orice natură și, din păcate, cum se încheie acestea. De aceea, recunoașterea modelului nostru de atașament ne poate ajuta să ne înțelegem punctele forte și vulnerabilitățile în cadrul unei relații.

 

Psihologia relațiilor – Stiluri de atașament

Au fost identificate patru stiluri principale de atașament la adulți:

  • Securizant
  • Evitant
  • Anxios
  • Dezorganizat

 

Psihologia relațiilor – Atașament securizant

Adulții cu acest tip de atașament tind să fie mai mulțumiți față de relațiile lor. Copiii cu atașament securizant își percep părinții ca pe o bază sigură, de care se pot desprinde, explorând lumea în mod independent. Un adult cu atașament securizant are o relație similară cu partenerul său romantic, simțindu-se în siguranță și conectat permanent. Simultan, acesta își permite atât sieși, cât și partenerului, să se miște liber, fără constrângeri și comportamente toxice unul față de celălalt.

Adulții cu acest atașament oferă sprijin atunci când partenerul se află într-un moment de dificultate. Ei apelează, de asemenea, la partenerul lor pentru confort, atunci când ei înșiși se află în dificultate. Relația lor tinde să fie cinstită, deschisă și egală, ambii oameni simțindu-se independenți, totuși iubindu-se și construind o relație sănătoasă.

 

cuplu cearta

 

Psihologia relațiilor – Atașament anxios

Spre deosebire de cuplurile cu atașament securizant, persoanele cu un atașament anxios tind să caute cu disperare o formă de legătură, aproape fantezistă. În loc să simtă dragoste sau încredere reală față de partenerul lor, ei experimentează des o “foame” emoțională, care ulterior poate rezulta în dependență. Aceste persoane caută un partener care să le salveze sau să le completeze. Deși urmăresc un sentiment de siguranță și securitate în cadrul relației, acțiunile acestora nu fac decât să îndepărteze partenerii.

Chiar dacă indivizii anxioși acționează din disperare sau nesiguranță, mai des decât de obicei, comportamentul lor exprimă propriile temeri. Atunci când se simt nesiguri de sentimentele partenerului și în raport cu relația lor, se declanșează comportamente și reacții exigente, posesive, față de partenerul lor. Ei pot interpreta, de asemenea, acțiunile de independență ale partenerului drept confirmare a temerilor lor. De exemplu, dacă partenerul lor începe să socializeze mai mult cu prietenii, ei se pot gândi: „Vezi? Nu mă iubește cu adevărat. Asta înseamnă că mă va părăsi. Am avut dreptate să nu am încredere în el / ea.”

 

Psihologia relațiilor – Atașament evitant

Persoanele cu atașament evitant au tendința de a se distanța emoțional de partenerul lor, căutând izolare. Deseori par interesate strict de propria persoană, ducând o viață extrem de internalizată. Acestea neagă importanța celor dragi, detașându-se cu ușurință de aceștia.

Persoanele cu atașament evitant au capacitatea de a-și bloca emoțiile. Chiar și în situații importante sau emoționale, ele își pot dezactiva sentimentele, fiind lipsite de reacție. De exemplu, dacă partenerul lor este în dificultate și amenință să finalizeze relația, răspunsul lor ar fi asemănător cu: „Nu îmi pasă”.

 

Psihologia relațiilor – Atașamentul dezorganizat

Un individ cu atașament dezorganizat experimentează o stare de ambivalență. Îi este teamă de aproprierea intimă față de persoane, dar simte o nevoie constantă de conexiune interumană. Încearcă să își reprime sentimentele, dar fără succes, nu reușește să își evite sentimentele la nesfârșit. De aceea, se simte copleșit de propriile reacții și de multe ori se confruntă cu “furtuni” emoționale. Acesta tinde să fie imprevizibil din punct de vedere comportamental și energetic.

Perspectiva unei astfel de persoane asupra relațiilor este următoarea: înțelege că trebuie să se aproprie de oameni pentru a-și satisface nevoile, dar îi este teamă că oamenii o vor răni, așa că preferă să păstreze o oarecare distanță. Cu alte cuvinte, persoana la care apelează pentru siguranță și confort este aceeași persoană de care îi este cel mai teamă din punct de vedere emoțional.

 

cuplu se tine de mana psihologia relațiilor

Concluzie

Ca adulți, acești indivizi tind să intre în relații toxice sau dramatice, cu multiple suișuri și coborâșuri. Ei au adesea temeri de a fi abandonați, dar se luptă cu intimitatea. Ei se pot agăța de partenerii lor atunci când se simt respinși, apoi se sperie când relația devine mai apropiată.

 

Simți că stilul tău de atașament te împiedică să fii fericit în relații?
Intră în contact cu unul din specialiștii noștri, pentru a construi relații sănătoase și de calitate cu cei apropiați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *