Schizofrenie: înțelegerea acestei tulburări

Schizofrenia este o tulburare mentală cronică și severă, care afectează modul în care o persoană gândește, se simte și se comportă. Persoanele care suferă de schizofrenie par să fi pierdut contactul cu realitatea, printre simptomele bolii numărându-se delirul, halucinațiile, depresia, lipsa emoțiilor sau retragerea din viața socială.

Boala afectează aproximativ 1% dintre toți adulții, la nivel global, dar deși schizofrenia nu este la fel de comună precum alte tulburări mentale, simptomele pot fi devastatoare.

Experții spun că schizofrenia este, probabil, o sumă a mai multor boli, putând fi declanșată și de factori genetici, psihologici sau care țin de mediu.

Oamenii care suferă de această tulburare necesită tratament pe tot parcursul vieții, însă luarea tratamentului și psihoterapia pot contribui decisiv la ameliorarea simptomelor bolii.

Debutul schizofreniei

În multe cazuri, această tulburare se dezvoltă atât de încet, încât individul nu poate identifica simptomele timp de mulți ani. Cu toate acestea, în alte cazuri, schizofrenia poate să apară brusc și să se dezvolte repede.

Schizofrenia apare cel mai frecvent între vârstele de 16 și 30 de ani, iar bărbații au tendința de a prezenta simptome mai devreme comparativ cu femeile. Debutul bolii poate avea loc, însă, și în copilărie sau la bătrânețe, dar în majoritatea cazurilor pacienților de peste 60 de ani, tratamentul nu mai e necesar, întrucât simptomele se atenuează după această vârstă.

Când boala debutează, familia observă sau ar trebui să fie atentă la următoarele semne:

  • Atracția pentru religie, magie sau ocultism;
  • Dezvoltarea unor idei ciudate;
  • Tendința de izolare;
  • Pierderea contactului cu cei din jur;
  • Sentimentul individului că e diferit de ceilalți;
  • Comportament bizar;
  • Experiențe perceptive anormale;
  • Anxietate severă;
  • Diminuarea afectivității;
  • Tulburări de limbaj.

Simptome schizofrenie

Unii pacienți pot prezenta simptome clare de schizofrenie, în vreme ce alții pot părea sănătoși până când încep să găsească explicații pentru ceea ce gândesc cu adevărat. Deoarece unele simptome precum delirul, introversia sau deficitul de atenție sunt ușor de trecut cu vederea, mai ales când nu îi afectează în mod grav pe cei din jur, individul poate fi lăsat singur în mintea lui până când boala se agravează și devine evidentă.

Totuși, această tulburare nu afectează doar pacientul, ci și familia, prietenii și societatea, care au sarcina de a avea grijă de persoanele cu schizofrenie ce nu mai reușesc să aibă un loc de muncă sau să se îngrijească adecvat. Și din acest motiv este importantă observarea cât mai timpurie a semnelor și simptomelor și căutarea ajutorului specializat.

Specialiștii împart simptomele în patru categorii:

  • Simptome pozitive – cunoscute și sub numele de simptome psihotice. De exemplu, iluzii și halucinații.
  • Simptome negative – acestea se referă la aspecte caracteristice individului, care dispar. De exemplu, lipsa expresiilor faciale sau lipsa motivației.
  • Simptome cognitive – acestea afectează procesele de gândire ale persoanei. Acestea pot fi simptome pozitive sau negative, de exemplu, puterea scăzută de concentrare este un simptom negativ.
  • Simptome emoționale – acestea sunt, de obicei, simptome negative, cum ar fi lipsa de sentimente.

Simptomele de schizofrenie pot varia în funcție de individ, principalele simptome fiind următoarele:

  1. Delirul

Delirul este un simptom întâlnit în majoritatea cazurilor de schizofrenie, atunci când pacientul afișează credințe false, fără un fond real și care pot lua multe forme. El poate simți că alții râd de el, că-i citesc sau controlează gândurile, că încearcă să-l rănească, să-l controleze de la distanță sau că o catastrofă urmează să se întâmple. De asemenea, el poate crede că are puteri și abilități extraordinare, că este bogat sau faimos, că diferite persoane, programe televizate sau radio îi comentează acțiunile ori poate nega cu totul că lumea exterioară există.

  1. Halucinațiile

Auzul unor voci care nu există este cea mai întâlnită formă de halucinație, pacienții spunând că aud voci imperative, care îi amenință sau le comentează viața. Persoana care suferă de schizofrenie poate experimenta, totuși, o gamă largă de halucinații vizuale, tactile, olfactive sau gustative, legate de lucruri care nu există.

  1. Gândirea tulburată

Persoana care suferă de schizofrenie poate sări de la un subiect la altul fără nici un motiv logic. Din această cauză, poate fi greu de urmărit în discuție, întâmplându-se destul de rar și ca fiecare cuvânt să fie complet lipsit de legătură cu celelalte.

Alte simptome pot include:

  1. Lipsa de motivație (aboliție)

În acest caz pacientul își pierde motivația, astfel încât acțiunile de zi cu zi, cum ar fi spălatul pe dinți, pe corp sau gătitul, devin neglijabile.

  1. Incapacitatea de a simți plăcere (anhedonie)

Pacientul nu se mai bucură de lucrurile care-i făceau plăcere până atunci, începând de la hobby-uri până la relații sexuale sau petrecerea timpului cu familia, ceea ce poate duce la tratarea celor din jur cu răceală.

  1. Expresia slabă a emoțiilor

Răspunsurile la întâmplări fericite sau triste pot să lipsească sau să fie inadecvate, iar tonul poate fi monoton indiferent de conversație, ceea ce face dificil de înțeles sentimentele persoanei în cauză și-i afectează relațiile cu cei din jur.

  1. Retragere socială

Când un pacient cu schizofrenie se retrage din punct de vedere social, de obicei este din dorința de a se feri de un potențial eveniment negativ, adică o persoană despre care crede că îi vrea răul.

  1. Pierderea contactului cu realitatea provocată de boală

Deoarece halucinațiile și delirul par atât de reale pentru pacienți, mulți dintre ei nu cred că sunt bolnavi. Aceștia pot refuza să ia medicamente din cauza fricii față de efectele secundare sau de teamă că medicamentul ar putea fi de fapt otravă.

  1. Dificultăți ale proceselor cognitive

Schizofrenia afectează capacitatea pacientului de a se concentra, de a-și reaminti lucruri, de a planifica și de a-și organiza viața. Comunicarea devine și ea mai dificilă, pacientul oferind răspunsuri foarte scurte la întrebări, inventând cuvinte cu un sens „special”, inversând sensul unor cuvinte sau nerăspunzând deloc.

Simptome mai subtile precum relațiile eșuate, slaba performanță la școală sau lipsa de motivație pot fi observate și mai de timpuriu, în cazul adolescenților, însă acestea pot constitui simptome ale altor tulburări, psihologul putând clarifica problema în astfel de cazuri.

Cauzele schizofreniei – Schizofrenia se moștenește?

Dovezile sugerează că factorii genetici și de mediu acționează împreună pentru a declanșa schizofrenia. Schizofrenia se moștenește, dar mediul înconjurător influențează în mod semnificativ.

Mai jos este o listă a factorilor care contribuie la declanșarea schizofreniei:

  1. Moștenirea genetică

Dacă nu există istoric de schizofrenie în familie, șansele de a dezvolta schizofrenie sunt mai mici de 1%. Cu toate acestea, acest risc se ridică la 10% dacă un părinte a fost diagnosticat.

  1. Dezechilibrul chimic în creier

Experții consideră că un dezechilibru al dopaminei, un neurotransmițător, este implicat în declanșarea schizofreniei. Pot fi implicați și alți neurotransmițători, cum ar fi serotonina.

  1. Relații familiale

Nu există dovezi care să demonstreze sau chiar să indice că relațiile de familie ar putea provoca schizofrenie. Totuși, unii pacienți care suferă de această tulburare cred că tensiunea din cadrul familiei duce la redeclanșări ale bolii.

  1. Factori de mediu

Deși nu există dovezi clare, mulți oameni consideră că traumatismele ce au avut loc înainte de naștere, cât și infecțiile virale, pot contribui la dezvoltarea bolii.

Experiențele stresante pot preceda și ele apariția schizofreniei. Înainte de apariția oricăror simptome acute, persoanele cu schizofrenie se obișnuiesc să trăiască având ieșiri nervoase, anxietate și lipsă de concentrare. Acest lucru poate provoca probleme de relație, divorț și șomaj, care contribuie la și mai mult stres, putând cauza debutul bolii.

În unele situații, se întâmplă exact invers – boala provoacă întregul șir de experiențe neplăcute. Prin urmare, este greu de identificat dacă schizofrenia a cauzat anumite evenimente neplăcute sau a apărut ca rezultat al acestora.

  1. Schizofrenie indusă prin droguri

Marijuana și LSD sunt recunoscute ca declanșatoare ale recidivei schizofreniei. În plus, pentru persoanele cu predispoziție la o boală psihotică, cum ar fi schizofrenia, utilizarea canabisului poate declanșa primul episod.

Unii cercetători cred, de asemenea, că anumite medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală, cum ar fi steroizii și stimulanții, pot cauza psihoză.

Tratamente pentru schizofrenie

Cu tratament adecvat, pacienții pot duce o viață liniștită și productivă. Tratamentul poate ajuta la ameliorarea multora dintre simptomele schizofreniei, chiar dacă majoritatea pacienților trăiesc cu aceste simptome pentru tot restul vieții.

Psihiatrii spun că cel mai eficient tratament pentru pacienții cu schizofrenie este de obicei o combinație de:

  • Medicație;
  • Consiliere psihologică;
  • Resurse de auto-ajutorare.

Medicamentele antipsihotice au îmbunătățit considerabil tratamentul pentru schizofrenie. Mulțumită acestora, majoritatea pacienților pot să își desfășoare viețile în cadrul unor comunități, spre deosebire de a sta izolați într-un spital.

Tipuri de medicamente

  • Risperidona – mai puțin sedativă decât alte antipsihotice atipice. Creșterea în greutate și diabetul zaharat sunt posibile efecte secundare, dar au o probabilitate scăzută de dezvoltare când sunt utilizate doze mici.
  • Olanzapina – Poate unul dintre cele mai eficiente antipsihotice deoarece poate ameliora și simptomele negative (precum lipsa motivației sau lipsa expresiilor faciale). Cu toate acestea, riscurile de luare în greutate și de dezvoltare a diabetului zaharat sunt semnificative.
  • Quetiapina – risc de creștere în greutate și de diabet, cu toate acestea, riscul este mai mic decât atunci când se ia clozapină sau olanzapină.
  • Ziprasidona – riscul de creștere în greutate și diabet zaharat este mai mic decât alte antipsihotice atipice. Deși este folosit din ce în ce mai rar de teama, de multe ori nejustificată, a unor posibile efecte adverse cardiace, ziprasidona rămâne antipsihoticul cu un efect antidepresiv dovedit.
  • Clozapina – eficace pentru pacienții cu rezistență la tratament, însă necesită supraveghere hematologică regulată, putând cauza scăderea celulelor albe din sânge. Este recunoscut pentru diminuarea comportamentelor suicidare la pacienții cu schizofrenie. Riscul de creștere în greutate și diabet este semnificativ.
  • Haloperidol – un antipsihotic mai vechi, dar încă de actualitate. Risc relativ mic de luare în greutate și diabet. Beneficiază de o formă injectabilă care își păstrează eficiența pe o perioadă de până la o lună.

Tratamentul primar pentru schizofrenie este medicația. Din păcate, respectarea tratamentului (în urma regimului de medicație) reprezintă o problemă majoră. Persoanele cu schizofrenie se opresc deseori din a mai lua medicamentele, pentru perioade lungi de timp, asumându-și riscuri personale uriașe, atât pentru ei înșiși, cât și pentru cei din jurul lor. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că pacientul nu recunoaște că ar avea o problemă ori se teme să fie otrăvit.

Însă pacientul trebuie să ia medicația pentru a vedea beneficiile sau dacă e nevoie de un alt tratament și trebuie să continue medicația chiar și atunci când simptomele au dispărut. În caz contrar, acestea vor recidiva.

Prima dată când o persoană simte simptomele schizofreniei poate fi foarte neplăcută. Recuperarea ar putea dura mult timp, fiind o experiență catalizatoare pentru senzația de singurătate. Este crucial ca o persoană care trăiește cu schizofrenie să primească sprijinul deplin al familiei, al prietenilor și al serviciilor / grupurilor comunitare atunci când simptomele apar pentru prima oară.

Tipuri de schizofrenie

Anterior, au existat o serie de subtipuri de schizofrenie, dar aceste denumiri nu mai sunt folosite de medici în prezent. Întrucât simptomele bolii sunt fluctuante, clasificarea subtipurilor devine irelevantă. Cu toate astea, vom menționa 3 forme diferențiate până acum de medici:

  • Schizofrenia paranoidă – în această categorie se includ una sau mai multe simptome precum halucinațiile sau ideile delirante, pacientul insistând frecvent pe același subiect. Cu toate astea, persoanele în cauză au cea mai mare șansă de integrare în societate și la locul de muncă, deoarece nu le este afectat limbajul, gradul de organizare sau capacitatea de a-și exprima sentimentele.
  • Schizofrenia dezorganizată – în acest caz sunt evidente tulburările de limbaj și comportament, ideile exprimate fiind dezorganizate și însoțite de dorința de retragere din societate. Emoțiile pacientului nu sunt adecvate la situație, iar șansele sale de adaptare la societate sunt mult mai reduse.
  • Schizofrenie catatonă – această categorie este marcată de tulburări ale motricității, pacientul nedorind să se miște ori mișcându-se exagerat, ca într-o stare de agitație. Pacientul poate, de asemenea, să adopte poziții incomode, stând, spre exemplu, într-un picior, cu mâinile ridicate, să facă grimase, să imite gesturile și acțiunile altcuiva sau să repete automat cuvinte auzite la altă persoană.

Schizofrenie – Diagnosticare

Un diagnostic de schizofrenie este dat în urma observării acțiunilor pacientului. Dacă medicul suspectează prezența acestei tulburări, va avea nevoie în continuare de istoricul medical și psihiatric al pacientului.

Anumite teste vor fi aplicate pentru a exclude alte boli și afecțiuni care pot declanșa simptome asemănătoare schizofreniei. Aceste teste sunt:

Teste de sânge – în cazurile în care consumul de droguri poate fi un factor, poate fi realizat un test de sânge. Testele de sânge se fac, de asemenea, pentru a exclude cauzele fizice ale bolii.

Studii imagistice – pentru a exclude tumorile și problemele din structura creierului.

Evaluarea psihologică – un specialist va evalua starea psihică a pacientului, punând întrebări legate de gânduri, stări de spirit, halucinații, tendințe suicidare, tendințe violente sau potențial de violență.

Cum ajutăm o persoană care suferă de schizofrenie

Dacă credeți că o persoană dragă prezintă simptome de schizofrenie, discutați cu ea despre temerile dumneavoastră. Deși nu puteți forța pe cineva să caute ajutor profesional, puteți oferi încurajare și sprijin, și puteți ajuta persoana respectivă să găsească un psiholog sau un psihiatru. De asemenea, puteți solicita împreună toate opțiunile terapeutice.

Dacă persoana iubită prezintă un pericol pentru sine sau pentru alții, sau nu își poate asigura un adăpost, nu se poate hrăni sau îmbrăca, este posibil să trebuiască să sunați la 112 sau la alte linii de urgență, astfel încât persoana dragă să poată fi evaluată de psihiatru. În unele cazuri, poate fi necesară chiar spitalizarea de urgență.

Evoluția acestei boli variază de la o persoană la alta, iar cei mai mulți pacienți au perioade în care simptomele sunt severe și perioade în care acestea încetează aproape complet, în vreme ce alții se mențin la un nivel stabil al simptomelor.

Studiile clinice au arătat că întârzierea accesului la servicii de sănătate mintală duce deseori la un răspuns încetinit sau incomplet la tratament și la un risc ridicat de recădere în cazul celor aflați în remisie, adică apariția unui nou episod psihotic în următorii doi ani.

Dacă vă regăsiți printre rânduri sau cunoașteți persoane care manifestă simptome de schizofrenie, nu ezitați să cereți ajutor. Clinica Oana Nicolau este alături de dumneavoastră.

Surse:

https://www.singlecare.com/blog/news/schizophrenia-statistics/

https://www.epsihologia.ro/schizofrenie/tipuri/96-tipuri-de-schizofrenie.html

https://www.spitalulvoila.ro/cum-se-diagnosticheaza-schizofrenia/

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/schizophrenia/symptoms-causes/syc-20354443

https://www.psychiatry.org/patients-families/schizophrenia/what-is-schizophrenia

50 comments

  1. Dacă un membru al familiei este afectat de această boala si nu vrea sa il ducem la doctorul psihiatru ce este de facut?

    1. Bună ziua,

      În cazul acesta trebuie discutat cu medicul psihiatru care i-a pus diagnosticul de schizofrenie, dar și cu un avocat, pentru a vedea care sunt condițiile legale în care persoana poate fi dusă la doctor împotriva voinței ei.

  2. Buna ziua. Daca iubitul meu a suferit de despresie acum ceva timp si ia o injecție o data la 6 luni înseamnă ca e si schizofrenic? Nu știu ce injecție ia.

    1. Bună seara,
      Din păcate doar un medic psihiatru vă poate răspunde la această întrebare pe care o puneți.

  3. Mama mea este diagnosticata cu schizofrenie pranoida. Ea va fi transferata pe baza unei sentinte a procuraturii impotriva vointei ei la
    un spital de psihiatrie si masuri de siguranta de stat.
    Boala s-a agravat destul de repede in lipsa tratamentului medicamentos pe care ea l-a refuzat de fiecare data sustinand ca ii provoaca rau si vazandu-l ca pe o otrava isi spune cuvantul. Ea a pierdut complet notiunea realitatii, in schimb daca ai fi din exterior si nu ai sti dedesubturile si povestile ei ai avea tendinta sa o crezi in tot ceea ce spune.
    Nu stiu ce este de facut.
    Poate fi adevarat ceea ce ea sustine si anume ca se simte rau de la pastile, acel tratament pe care ea mereu l-a refuzat?
    Oare sa am incredere in acest spital unde in mare pare ajung persoane ce comit infractiuni severe in lipsa discernmentului?
    Ce va ramane de facut daca si in urma unui tratament de lunga durata ea v-a refuza tratamentul?
    Exista oare sanse ca boala sa nu se agraveze si mai mult?

    As aprecia din tot sufletul un raspuns sincer. Multumesc!

    1. Bună ziua,

      Din cele relatate de dumneavoastra reiese că mama dumneavoastra este foarte bolnavă. O caracteristică a acestei boli foarte severe este lipsa discernământului (nu există constienta bolii- persoana nu realizează ce probleme de sanatate are). Prin urmare, ar fi bine dacă ar fi internată la
      spital, pentru că doar acolo sub control i se poate administra tratamentul care o va face să se simtă mai bine. De multe ori tratatementul se poate schimba din timp în timp în funcție de starea de manifestare pe care o are persoana bolnavă. Dacă nu va merge la spital și nu va lua un tratament cu medicamente, starea de sănătate i se va agrava foarte mult.

  4. Am o cunostinta un tanar de 26 ani cu manifestari de schizofrenie.Cum ar putea fi ajutat, atat el cat si parintii care sunt disperati.In urma unor halucinatii din care are impresia ca tot timpul vecinii vorbesc despre el sau cei dragi lui devine foarte violent atat verbal cat si fizic .Se tezeste si din somn cu aceleasi manifestari.Asta se intampla frecvent cam la 2 luni .In rest pare un om normal.Daca bea manifestarile sunt si mai violente.
    Refuza sa mearga la medic si e foarte atent cu ce se hraneste nu ia medicamente raceste foarte rar….e sanatos tun.Este licentiat intelege ce se petrece im jurul sau s-a suspectat singur de schizofrenie dar in final gaseste argumente si el este cel sanatos.Nici la un job nu sta mai mult de 3 luni ..

    1. Bună ziua,
      Din descrierea dumneavoastra reiese că există niște probleme de sănătate mai serioase, la care se adaugă și consumul de alcool. Prin urmare, familia ar trebui să ia legatură cu un medic psihiatru care îi va putea lămuri pe mai departe.

  5. Buna ziua. Am fost diagnosticat cu schizofrenie in urma cu 4 ani dar in momentul de fata ma simt foarte bine. Singura problema este ca nu reusesc sa ma angajez – nu ma angajeaza nimeni cu schizofrenie cu toate ca eu personal ma simt foarte bine. Am citit pe https://sciencenorway.no/forskningno-mental-health-norway/half-of-young-people-recover-from-schizophrenia/1457261 ca sunt cazuri in care s-au vindecat de schizofrenie dar esential este un loc de munca pentru reintegrare in societate. Cred ca este si cazul meu. Cred ca m-am vindecat de schizofrenie. Exista vreo sansa pentru rediagnosticare si unde se poate face. Va multumesc. Este important pentru mine sa ma angajez.

    1. Bună ziua,
      Trebuie să vâ adresați medicului psihiatru în îngrjirea căruia ați fost, doar el este în măsură să vă spună dacă sunteți vindecat, și tot el poate să vă facă o recomandare scrisă pentru o posibilă angajare.

  6. Buna ziua! M-am mutat de curand intr_o casa noua si avem o vecina de 47 ani cu schizofrenie paranoida. La 3 saptamani dupa ce ne_am mutat a devenit agresiva si ne_a spart geamul. Locuieste singura si nu este supravegheata de nimeni. Am sunat la politie si la ambulanta, dupa 30 zile a fost externata. Am plecat de acolo. Credeti ca este un real pericol daca ma mut inapoi, am trei copii minori, cel mic are 3 ani si imi este frica…..Poate ca imi puteti da un sfat!!! Multumesc mult!!!

    1. Buna ziua,
      Ar fi de preferat să vă căutați o altă locuință, pentru că persoanele cu acest tip de boală pot avea gânduri și comportamente bizare, ciudate și neașteptate (din păcate),și acest lucru i-ar putea speria și marca pe copii.

  7. Bună ziua. Am o întrebare care ma macină de mult timp. Mama mea are un comportament foarte rău. Crede ca toată lumea dorește sa ii facă rău, își înșală soțul, delirează, aude voci, își face scenarii în cap care nici măcar nu ar putea fii posibile, a avut o tentativa de a da drumul la gaz în casă ea locuind cu soțul și copii ei, striga pe drum după oameni. cu toate astea, refuza să meargă la un medic susținând ca este perfect sănătoasă mintal. Credeți că este vorba despre schizofrenie? Cum ar trebuii sa procedez? Medicii de la psihiatrie refuza sa o interneze dându-i tratament pe care oricum nu îl ia.

    1. Buna ziua,
      Din cele scrise de dumneavoastra reiese ca mama dumneavoastra are niste probleme serioase de sanatate ( gândire si comportament), asa ca cel mai bine ar fi sa va adresati unui medic psihiatru care vă va spune ce se trebuie sa faceti.

  8. Buna ziua Am o prietena ce în ultima perioadă se retrage din viața reală,e foarte dezordonate în gândire și comportament și atitudine.A renunțat la tv de 3 ani.a renunțat la facebook și whatsapp spunînd că e mai linistită asa.In iarna a plecat de acasa fără să anunțe,tinand telefonul inchis.Familia ei o reprezintă doar tatăl de peste 90 de ani,ea are 60(pensionara)nu are sot sau copii.Acum a plecat de 18 zilefără sa anunte .Eu,tatăl ei și alte prietene suntem f f îngrijorate.Nu stiu cum sa o convingem că are nevoie de ajutor medical.Nu stiu cum se poate ajuta singura.

    1. Buna ziua,
      Din păcate nu o puteți ajuta contra voinței ei. Indicat ar fi să vorbiți cu un medic psihiatru pentru că doar el este în măsură să vă spună cum poate fi ajutată contra voinței ei.

  9. Bună ziua, iubitul meu are un comportament extrem de ciudat, bunica lui fiind schizofrenica cu diagnostic, el a consumat droguri, marijuana, lsd, etnobotanice, a fost internat de multe ori prin spitale și a fugit de fiecare data când a avut ocazia,. Consuma alcool în ultimul timp și este foarte violent cu oricine ii iese in cale, tot la câteva zile e nevoie sa vina politia la noi, el zice dimineața ca nu își mai amintește nimic, a încercat sa ieie un pumn de pastile xanax sa se sinucidă, a bătut o pe maicasa, sare la taicaso, chiar și pe mine m a bătut o data când era sub influenta drogurilor, este un pericol public, tocmai aseară a făcut un episod de genu și a furat mașina și a fugit de acasă încă nu este de găsit el fiind beat și fără permis, eu copilul noastru, mama și fratele lui minor am fugit pe la rude, iar între timp el a plecat, încă nu am aflat nimic despre el. De la spital i a dat drumul deoarece doamna doctor de garda care era la spital acum de o săptămână când a ajuns cu politia, i a dat drumul considerând ca el este foarte liniștit, cooperant și „nici nu e asa beat” cu toate ca a spus ca în fisa medicala este cunoscut cu tulburări mentale. el ajungând acasă s a apucat de spart geamuri la mașini și asa. El nu considera ca are o problema, orice tratament îl i a pana la un momendat și după renunță, de multe ori când era sub influenta drogurilor delira a avut și un episod după un tratament psihiatric în care delira și era foarte obositor psihic, el considera ca toți cei din jur sunt sclavii lui și trebuie sa l servească pe el. Bănuiesc ca boala, fiind probabil moștenită, s a dezvoltat în urma consumului de droguri, ce am putea face dacă el nici măcar nu vrea sa fie ajutat iar părinții încearcă sa mușamalizeze ce face el. Îmi este teama ca minorul nostru în vârstă de 1 an sa nu moștenească aceasta boala de la tată.

    1. Buna ziua,

      Din spusele dumneavoastra reiese ca iubitul dumneavoastra are probleme serioase cu consumul de droguri si alcool, el fiind o persoana cu probleme de sanatate, respectiv, are un mod de gândire si comportament agresiv. Cel mai bine ar fi sa discutati cu medicii de la spitalul de psihiatrie care va vor spune ce puteti face. Sigur, in primul rând trebuie sa evitati ca copilul sa fie martor la scenele de violentă. Cât priveste posibilitatea ca cel mic sa mosteneasca boala psihica, nimeni nu se poate pronunța inca, este prea mic copilul, dar trebuie facut orice efort posibil ca el sa nu traiasca intr-un mediu agresiv verbal si fizic, pentru ca conditiile de mediu familial in care creste si se dezvolta un copil influenteaza foarte mult sanatatea psihica a lui ca viitor adult.

  10. Buna ziua, sant o persoana diagnosticata cu schizofrenie paranoida, am avut 11 internari in spitale de psihiatrie, am un tratament pe care nu il urmez de 4 luni, si ma simt mai bine. Unele persoane spun ca mama mea ma maltratat si din acet motiv m-am imbolnavit. Am facut doua fapte penale si am stat internat 4 ani jumate in spital. In prezent nu am foarte mare interes de viata si de a trai, am rupt legatura cu mama si sotul ei, vorbim doar la telefon, deoarece asa mi-au recomandat doctori. Cum trebuie sa ma comport pe viitor, deoarece incerc sa imi gasesc de lucru si nu sant acceptat. Unde sa ma duc, in prezent locuiesc singur. Multumesc!

    1. Bună ziua,
      În primul rând ar trebui să urmați tratamentul medicamentos indicat de către medic, chiar dacă vă simțiți bine, tocmai ca să preveniți o criză care să vă destabilizeze. Dacă doctorul v-a recomandat să vă distanțați fizic de mama dumneavoastra și ați constatat că acest lucru vă face bine, mențineți doar legătura telefonică!

  11. Buna seara,am fost diagnosticata cu schizofrenie paranoida in Germania,locuiesc in Germania din 2005 ,am luat medicamente dar le.am refuzat in final,acum m.a obligat sa fac injectie odata la trei luni,ce pot face sa cred ca este adevarat,eu zic ca am avut atacuri de panica nu schizofrenie,am fost internata in spital in cinci ani de cinci ori.Va multumesc anticipat.

    1. Bună ziua,
      Există o mare diferență între atacurile de panică și schizofrenie. Pentru atacuri de panică nimeni nu este internat. Din moment ce aveți un diagnostic și un tratament în urma spitalizărilor, ar fi bine să-l urmați.

  12. Bună ziua,
    Mama este diagnosticata cu schizofrenie paranoida și are 73 ani. Este calma, nu este agresiva fizica și nici verbal. Se întâmplă uneori sa rămână singura acasă și pentru ca ii este urat, nu se baga în pat la somn și prin urmare pierde nopțile chiar dacă are tratamentul luat. Desigur ca devine agitata după o noapte nedormita, însă tot nu este agresiva. În astfel de momente, cu tonul calm
    și liniștit, se liniștește și ea, și colaborează destul de bine. Va rog frumos, poate ma puteți ajuta cu un sfat: un loc unde sa fie ingrijita și cu tratamentul administrat, fără
    abateri de la schema, îmi puteți recomanda? Atâta timp cât schema este urmata întocmai, mama este un om normal pentru vârstă ei. Nu este imobilizata, se spala singura, mănâncă singura…. Poate îmi puteți indica va rog un centru cu grija și atenție pentru ea.
    Va mulțumesc anticipat pentru răspuns.
    Francisca

    1. Bună seara,
      Din păcate nu vă putem ajuta cu un sfat în sensul acesta. Încercați să vă sfătuiți cu medicul psihiatru sub îngrijirea căruia se află mama dumneavoastra, cel care îi prescrie rețetele și schema de tratament, cu siguranta dumnealui va poate indruma catre un centru specializat.

  13. Buna ziua, eu sant diagnosticat cu 4 diagnostice psihiatrice, printre care si schizofrenie paranoida. Imi este rusine sa vb despre ceea ce mi se intampla. Eu ma masturbez regulat, cand iau tratamentul nu mai am ejaculare, cand il intrerup imi revine ejacularea, ce sa fac??? Imi este rusine sa spun medicului psihiatru aceasta situatie!!! Cand nu iau tratamentul , am insomni, mai vb si singur, judec toate discutiili pe care le am, sant mai energic, dar ma simt mai bine!!! Ce sfat imi da-ti?

    1. Bună ziua,
      Nu ar trebui să întrerupeți tratamentul prescris, și totodată, ar fi foarte bine să-i spunerți medicului psihiatru despre acestă problemă, cu siguranță el vă poate spune ce să faceți și vă poate schimba tratamentul-medicația.

  14. Bună ziua! Vă trimit mesajul asta din disperare..Am o fiica care a fost diagnosticata cu tulburare de panica si depresie in stadiu avansat..Nu este trista, dar nici fericita.Nu schiteaza nimica, nu vrea sa vorbeasca cu mine,scuza ei fiind ca nu o voi intelege.De la o vreme nu o mai intereseaza de absolut nimic, nu vrea sa isi faca curatenie in camera,nu se ingrijeste,nu mai invata, nu o mai preocupa scoala,nu mai iese cu prietenele, nu mananca, doarme in medie 11-12 ore pe noapte sau uneori 3-4 ore, sta doar pe telefon si multe alte lucruri negative. Face atacuri de panica dar tipa la mine sa nu cumva sa o agit, noaptea are crize de plans , o aud chiar din camera cealalta. Eu o vad ca sufera si toate astea din cauza ca eu cu fostul sot am avut o casatorie foarte toxica, ea a fost terorizata de acesta si a avut multe discutii cu el.El o jignea si mereu.Acum ca se apropie sarbatorile simptomele se agraveaza,dar la fel, in fata mea nu se manifesta acestea, nu schiteaza nimica.Ea mi a zis o data ca uraste Craciunul, aceasta sarbatoare sfanta, deoarece in acum 2 ani a avut loc un mare scandal in ziua de Craciun acesta continuand pana de revelion, si pentru ea de atunci numai exista nici craciunul nici anul nou si ca numai crede in Dumnezeu, ca Dumnezeul ei a parasit o. Cand era mai mica poate nu realiza,dar acuma parca retraieste tot. A avut o perioada de 5 zile acum 2 saptamani in care avea cosmaruri noaptea, dar ele neavand vreo legatura cu evenimentele “traumatizante” prin care a trecut. De la un timp a inceput sa isi faca filme, nu are vedenii si nu aude lucruri dar eu am impresia ca are anumite halucinatii de care ea nu isi da seama. Multumesc pentru raspuns!!

    1. Bună ziua,
      Din spusele dumneavoastra reiese că fiica dumneavoastra trece printr-o perioadă în care se simte nefericită și neînțeleasă, având stări de depresie, anxietate și panică. Ar fi bine să fie văzută de un psiholog și de un psihiatru.

  15. Bună ziua. Am o soră diagnosticată cu schizofrenie paranoidă la naștere. Aceasta a fost spitalizată de mai multe ori din cauză că devine agresivă și intră în panică din cauza psihozei și vedeniilor. A fost internata o perioadă mai mare de timp, iar acum 2 săptămâni când au externat-o am observat un comportament ciudat. Comportament ciudat la modul că are comportament depresiv (nu mânâncă, plânge fără motiv, este apatică, vrea să fie lăsată în pace). Ea își ia tratamentul regulat, exact așa cum trebuie pt că eu stau 24/7 cu ea. Nu știu cum să reacționez având în vedere că eu o știam pe ea foarte agitată cu simptome de psihoza foarte gravă, a avut și tentative de suicid din spusele psihiatrului, acestea fiind din cauza “filmelor” pe care și le face și are impresia că a comis crime. Dacă îmi puteți da un sfat, va rog frumos!

    1. Bună ziua,
      Boala pe care o are sora dumneavoastra prezintă în permanență modificări de gândire și comportament. In plus, și medicația în sine poate duce la aceste stări, trecerea de la o mare agitație la o stare de liniște-tristețe.

  16. Bună seara, sunt diagnosticat cu schizofrenie paranoia, iau tratament, locuiesc singur, ma întrețin singur. As vrea sa știu dacă în cazul în care moștenesc o casa sau un imobil, este nevoie de tutore? Adică îl pot deține în nume propriu, sau trebuie sa existe un aparținător?

    1. Bună ziua,
      Cel mai indicat este să vă adresați unui avocat sau notar, doar ei vă pot da un răspuns corect.

  17. Bună ziua! Aș dori să vă adresez următoarea întrebare: cum își poate proteja sănătatea mintală cineva care locuiește în aceeași casă cu o persoană diagnosticată cu schizofrenie?

    Locuiesc împreună cu părinții și sora mea care a fost diagnosticată cu schizofrenie în urmă cu ceva timp. Aceasta nu își urmează tratamentul și refuză să mai meargă la doctorul psihiatru. Regret să spun acest lucru, însă îmi este tot mai greu să locuiesc în aceeași casă cu ea și să împărțim spațiul personal. Insomniile de care suferă îmi afectează grav calitatea somnului din cauză că are obiceiul de a face zgomot în cameră sau în casă până spre dimineață. Camera în care locuim este întotdeauna dezordonată, lucru care mă obosește și mă frustrează enorm, însă ori de câte ori fac ordine și curățenie, nu durează mai mult de jumătate de zi până o aduce iar la starea de dezordine. Locuind într-un apartament mic, spațiul nu ne permite să avem camere separate. Calitatea proastă a somnului sau lipsa completă a acestuia în unele nopți îmi afectează performanțele la facultate și serviciu. Am încercat să îi vorbesc surorii mele pe un ton calm și să o rog să fie mai atentă, însă mi-a răspuns pe un ton ostil și amenințător. Am încercat să discut problema și cu părinții, dar răspunsul acestora a fost că ar trebui să fiu mai tolerantă și să o accept așa cum este deoarece este sora mea. Sunt de acord că trebuie să fiu tolerantă și sunt conștientă că sora mea se comportă în acest fel din cauza bolii, însă și răbdarea mea are o limită. Simt că acest mediu a ajuns să îmi afecteze profund calitatea vieții. În acest moment mi-aș dori să dispar, să mă evapor sau să plec undeva, cât mai departe, și să nu mai revin niciodată în acest loc.

    1. Bună ziua,
      Într-adevăr pare să fie o situație grea pentru dumneavoastra, de aceea ar fi bine să vă adresați unui psiholog cu care să discutați despre problemele cu care vă confruntați zilnic. Împreuna cu acesta veți învăța noi modalități de adaptare pentru situația în care vă aflați.

  18. Bună seara,
    Este vorba de mama mea, care are de ceva ani, niște ieșiri ciudate, se cearta cu vecini aproape zilnic, a luat o grămadă de amenzi, are idei care nu adera cu realitatea, eu am ajuns din cauza ei în spitale de psihiatrie, acum stau în alt oraș, mama locuiește cu soțul la 55 km distanta de mine! Cum pot sa o internez forțat pe mama, având în vedere faptul ca eu am fost internat la psihiatrie din cauza unei depresie cauzate de mama și nu sunt luat în considerare de autorități? Mama nu accepta medicație și continua sa zică ca nu are nimic. Vecini o ocolesc pe strada sii ocolesc curtea! Va mulțumesc!

    1. Bună ziua,
      Cel mai bine vă poate sfătui medicul psihiatru și un avocat.

  19. Bună ziua,
    Am o fiica de 40 de ani și de 20 de ani suferă de schizofrenie paranoida. A încercat toate medicamentele existente pe piata, dar tot mai face crize, în care I se pare ca este urmărită de vecini, de politie, de televizor, de internet. Nu se uita la tv căci I se pare ca e vedeta și ceilalți o imita. Urmează un tratament, nu este violenta, dar nu este de niciun ajutor în casa, nu iese afară decât foarte rar, căci I se pare ca oamenii o privesc ciudat. Are crize de plâns când are halucinațiile acestea. Zice ca s-a saturat sa fie urmărită. Tatăl ei a decedat acum un an și eu am rămas singura cu ea. O îngrijesc de când s-a îmbolnăvit, de 20 de ani. În urma situației, eu însămi am făcut o depresie majora recurenta, pe care o tratez. Dar atâta timp cât nu am liniște, și toate grijile casei cad pe umerii mei, mi-e teama sa nu clachez. Fata a fost internată la Obregia de multe ori. Simt ca nu mai pot. Imi vine sa plec oriunde numai sa am liniște. Oare tratamentul pe care îl urmează nu este bun? Din 2008 se tratează la același medic, la Obregia. Nu știu unde sa mai merg, la ce doctor sa o mai duc.Ce mă sfătuiți ?

    1. Bună ziua,
      Schizofrenia este o boală care din păcate nu are vindecare, ci doar perioade de remisie, care pot fi mai lungi sau mai scurte.
      În cadrul Spitalului Obregia există un centru numit „TREPTE” unde activează un grup de psihologi voluntari care fac zilnic diferite activități cu persoanele care suferă de acceași boală, dar există și un medic psihiatru răspunzător de centru. Ar fi foarte bine pentru fiica dumneavoastră să participe la aceste activităti care sunt bine organizate.

  20. A fost și la Trepte acum câțiva ani, dar nu i-a plăcut. Ea este absolventa de la. străine, engleza-franceza, cu media 10 la licență. Actualmente este pensionata pe caz de boala. Ce îi plac ei cel mai mult sunt limbile străine, ar vrea sa învețe germana și turca dar, din păcate, nu am bani de meditații. Și intr-un grup nu se poate integra, ca încep iar ideile bizare.Ce ocupații as putea sa îi găsesc? Mulțumesc mult.

    1. Bună ziua,
      Cel mai indicat ar fi să vorbiți cu medicul ei psihiatru, doar el vă poate sfătui pentru că doar el cunoaște cel mai bine situația ei de sănătate.

  21. Bună seara,
    Ședințe de psihoterapie o ajuta cu ceva având în vedere vechimea bolii?

    Mulțumesc!

    1. Bună ziua!
      Ședințele de psihoterapie sunt utile oricui, indiferent de ce probleme are persoana respectivă.

  22. Bună,din păcate și eu cred ca ma aflu într-o relație cu un schizofrenic sau un om cu pb psihice😪 De gura mea vrea sa meargă la dr dar nu cred ca va respecta un tratament pt f mult timp, am sa încep cu partea frumoasa… Este un baiat de 29 de ani, frumusel , nu are o situație financiara woaw, are o pregătire, este inginer dar lucrează ca șofer, în gnere e un bsiat bun, fff darnic dar are momente în care își imaginează tot felul de prostii, gen ca eu ies în fata cumnatului meu în prosop de la dus ca să ii fac pofte… Lucru absolut fals, eu și fam mea suntem oameni normali asa cva nu exista! E gelos pe toată lumea, are impresia ca nimeni nu îl suporta deși toată lumea se poarta f frumos cu el, mereu compar relația noastră cu q lui x și y… Mereu nemutllumit, ba ca nu sun destul de des, ba ca nu sunt destul de atenta cu el, are pb și cu parintii lui, veșnic nemulțumit deși puțin și părinții cred ca au greșit în comportamentul lui…. De mic și pana acum… E ca un copil mic, mereu trebuie sa îl atenționez cu privire la igiena….. Se enervează f repede, e fff sensibil, extrem tot ia în tragic, ii place mereu sa il lauzi,odata m-a bruscat, de atunci nu a mai încercat deoarece i am spus ca nu accept … Ideea e, cum scap de el fără pb pt ca nu pot sa imi fac o familie și un copilaș cu un om bolnav..sau poate exagerez eu, menționez ca e mai mic cu 8 ani decât mine eu 37 el 29, sa fie imatur sau chiar sunt pb… Aaa, încă ceva mi se pare ca are un somn foarte chinuit, se sperie și vb f des în somn… sunt pers publica și nu îmi permit scandaluri…. 😪VA mulțumesc din inima și îmi cer scz dacă am scris prea mult, m-ar bucura tare un rasouns

    1. Bună ziua,

      Nimeni nu poate să pună un diagnostic si o cauză a problemei de sănătate despre care ne scrieți, fără să-l consulte pe prietenul dumneavoastra. Cel mai bine ar fi să mergeți împreună cu el la un medic psihiatru, dar și la un psiholog, doar ei, în urma unui consult care presupune mai multe ședințe pot spune exact despre ce problemă de sănătate este vorba și ce tratament este indicat.

  23. Buna ziua! Va rog din suflet sa ma ajutati cu un sfat sau cu o indrumare. Tatal meu adoptiv (sotul mamei) a avut toata viata un comportament exemplar, politicos, familist si un job care ii placea mult. Inainte cu 5 ani de varsta de pensionare firma la care lucra s a inchis si a devenit pensionar anticipat, cu o pensie de,, mai putin de jumate din salariul pe care l avea.
    Din acel moment, comportamentul lui a inceput sa se schimbe incet incet, sa devina violent verbal (doar cu mama) la anumite intervale de timp. A doua zi dupa o cearta, se comporta ca si cand nu s a intamplat nimic. Acum are 69 de ani. A
    De cateva saptamani a inceput sa o hartuiasca pe mama zi de zi, vorbe urate, are impresia ca vrea sa l otraveasca si mananca separatde ea, o acuza ca l a otravit si pe tatal meu natural, o acuza ca il inseala cu un vecin (cu detalii explicite, ceva de neimaginat) si multe alte inventii la adresa ei. Precizez ca astfel de „crize” dureaza cateva zile dupa care se comporta ca si cand nimic nu s a intamplat.
    Mi e teama pentru mama, este foarte speriata si nu stie cum sa se mai comporte cu el sau cum sa i vorbeasca,, sa l faca sa priceapa ca tot ce spune el despre ea sunt inventii si imaginatii. Credeti ca este vorba de schizofrenie? Halucinatii nu are, doar aceste imaginatii despre mama si episoadele de vorbit extrem de urat la adresa ei (repet, toata viata i a vorbit extrem de frumos mamei si au avut o viata buna spre foarte buna).
    Va mtumesc anticipat!!

    1. Bună ziua,

      Cel mai indicat ar fi ca tatăl dumneavoastră să fie consultat de către un medic neurolog pentru a vedea dacă nu este vorba de o boală degenerativă (demență senilă sau Alzheimer).

  24. Buna ziua! Va rog din suflet sa ma ajutați cu un sfat…Tatăl copilului meu cu care am locuit mai bine de 7 ani a fost diagnosticat cu schizofrenie. Totul a început acum 3 ani când muncea foarte mult și intr.un mediu foarte stresant, inițial am crezut ca e vorba doar de o depresie ușoară, devenise violent și a luat alcoolul. Anul acesta venea in fiecare zi foarte beat acasă, tipa încontinuu, dimineața când se trezea bea bere, nu se alimenta, dormea doar 3-4 ore pe noapte și am decis sa îmi iau fetița și sa plecam. Totuși am încercat sa îl ajut și am mers cu el de 2 ori la un spital de psihiatrie ca sa îl vadă un medic, i.au recomandat doar sa meargă la dezalcoolizare și atât…In fiecare zi umbla din bar in bar, era agresiv cu oamenii chiar dacă nu ii cunoștea, avea halucinații, râdea in hohote singur, a început sa aibă reflexe la cap, mâini și picioare, s.a pus in mijlocul străzii sa dirijeze traficul și așa am chemat ambulanta și l.au internat la spitalul de psihiatrie. După câteva ore l au externat spunând ca nu e atât de grav și poate sa ia tratament acasă. Acum ia Zyprexa dar el tot nu e bine, se enervează foarte repede, are halucinații, vorbește pe lângă subiect, de multe ori nu îl înțeleg ce vrea sa spună și are momente de agresivitate. Eu l am luat la mine fiindcă nu îl ajuta nimeni și nu vreau sa se distrugă de tot. Ce as putea sa fac? Unde sa mai merg cu el și cum as putea sa îl mai ajut?

    1. Bună ziua,

      Ar fi bine să consultați și un alt psihiatru urgent, profitați cât timp mai puteți să-l convingeți să meargă la medic.O internare pe o perioadă mai lungă l-ar ajuta pentru că ar face si tratament pentru consumul de alcool.

  25. Bună. Ma numesc Cosmin,am 32 de ani și cred,nu știu sigur,ptr ca nu am fost diagnosticat încă,ca sunt schizofrenic.De mic copil am resimțit, sa zic așa, ca sunt mai special,eram introvertit,speriat(asta din cauza traumelor pe care le am avut) In 2012,dupa o perioadă de stres plus consum de droguri, am avut primul episod psihotic,ft dur.A urmat 2 ani de depresie ,severă, ca să I zic așa, perioadă în care m am izolat de restul lumii.Dupa acei 2 ani,a mai urmat un episod psihotic, în care, mi am găsit de muncă. Ptr mine era ,wow.Am muncit 3 luni,după care am luat o razna,din nou.La puțin timp după, iar am căzut. Din nou,nimeni din familia mea nu s a băgat sa ma îndrume la vreun specialist.in 2016,m am hotărât sa plec în Cehia.Acolo,am muncit câteva luni,și în urma consumului de droguri,am mai suferit o psihoza ft urâtă. Din nou,nimeni nimic.De menționat, că, mama suferă de tulburare bipolara afectivă, tatăl meu vitreg e alcoolic .Am mai stat 2 ani acasă, și în 2019 ,in vara,am plecat la Costinești, sa ma fac barman.Aici e un mic semn de intrebare:mirajul asta a ținut aproape 2 ani jumătate;o euforie întreținută de alcool și droguri.de 3 luni,depresia s a instalat încet încet, halucinațiile au dispărut,în prezent, depresia și autoizolarea devenind tot mai severe.Imi vine ft greu sa povestesc cu un psihiatru despre cele întâmplate, îmi e greu și sa ies la.magazin după pâine,ptr ca evit întrebările cunoscuților, și nu îmi place ceea ce văd când privesc în oglindă.Si mai e ceva;ma văd atat de urât,în partea cealaltă, în plina euforie, ma vad ft frumos.posibil sa fie și un borderline la mijloc?

    1. Bună ziua,

      Episoade psihotice apar și în tulburarea bipolară. Cel mai bine ar fi să vă adresați unui medic psihiatru, el vă va ajuta cu situatia cu care vă confruntati , mai ales că în istoricul de viața al familiei dumneavoastră există probleme care țin de tulburări psihice.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *