Sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm – cauze, simptome și tratament

Sindromul Stockholm este un o tulburare ce se manifestă prin apariția unei alianțe emoționale, ca răspuns psihologic neașteptat și paradoxal, între victima unui abuz și agresorul său. Această legătură emoțională se dezvoltă pe durata existenței abuzului și pe măsura repetării lui, având consecințe negative semnificative asupra victimelor.

În acest articol, vom vorbi despre:

  • Ce este sindromul Stockholm;
  • Cum a apărut sindromul Stockholm;
  • Simptomele sindromului Stockholm;
  • Caracteristicile sindromului Stockholm;
  • Cauzele sindromului Stockholm;
  • Efecte fizice și emoționale ale sindromului Stockholm;
  • Sindromul Stockholm și supraviețuirea;
  • Caracteristicile agresorului;
  • Tipuri de abuz și impact al sindromului Stockholm;
  • Tratament pentru sindromul Stockholm.

Ce este sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm presupune formarea unor legături emoționale paradoxale între două persoane, dintre care una este abuzatorul, iar cealaltă este victima.

Vorbim despre acest sindrom atunci când victimele unor abuzuri sau persoanele care sunt ținute ostatice ajung să empatizeze cu agresorii lor. Acesta este un răspuns nesănătos și total opus față de cel care ar trebui să existe, în mod normal, din partea victimelor unor asemenea situații. Reacția firească în acest gen de situație ar fi frica, teroarea și disprețul.

Unele victime ajung să dezvolte sentimente pozitive față de agresori, chiar până la a împărtăși obiective și cauze comune. În mod paradoxal, victimele pot dezvolta sentimente negative față de poliție sau alte autorități și pot pot avea resentimente față de oricine ar încerca să le ajute să scape din situația periculoasă în care se află.

Crezi că un membru al familiei suferă de Sindromul Stockholm?
Programează o ședința cu un terapeut al clinicii pentru a-i ajută împreună.

Sindromul Stockholm nu apare în toate cazurile de abuz sau luare de ostatici, iar mecanismul de formare și dezvoltare nu este clar. Mulți specialiști consideră că acest sindrom este un mecanism de apărare sau o modalitate prin care victimele încearcă să gestioneze trauma unei situații încărcate de teroare.

Cum a apărut sindromul Stockholm

Ceea ce astăzi numim sindromul Stockholm este o situație la fel de veche precum existența omului, dar până în 1973 nu a fost găsită o denumire pentru această afecțiune. În acel an, în Stockholm, doi bărbați au ținut patru ostatici timp de 6 zile într-un jaf care a avut loc la o bancă. După eliberare, ostaticii au refuzat să depună mărturie împotriva răpitorilor și chiar au început să strângă bani pentru apărarea lor.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple de victime care au suferit sindromul Stockholm este Patty Hearst, o personalitate cunoscută a vremii, răpită în 1974. Hearst a sfârșit prin a-și ajutaa răpitorii să jefuiască o bancă și și-a exprimat sprijinul pentru cauza pe care aceștia o susțineau.

Un alt exemplu cunoscut este cazul lui Elizabeth Smart, o adolescentă din Utah, SUA, care a fost răpită în 2002 și care, după ce a fost găsită de autorități, și-a arătat îngrijorarea pentru bunăstarea răpitorilor ei.

Psihologii au atribuit termenul de „sindrom Stockholm” afecțiunii care apare atunci când un ostatic sau victima unor abuzuri dezvoltă o legătură emoțională cu răpitorul sau abuzatorul.

S-au constatat atitudini și acțiuni similare manifestărilor din sindromul Stockholm și în cazul victimelor abuzului sexual, ale traficului de ființe, ale opresiunii politice sau religioase.

Sindromul Stockholm nu este încă recunoscut ca făcând parte din spectrul tulburărilor mintale.

Simptomele sindromului Stockholm

  • Victima dezvoltă sentimente pozitive față de persoana care o ține captivă sau care o abuzează;
  • Victima dezvoltă sentimente negative față de poliție și alte autorități sau oricine altcineva care încearcă să îi ajute să scape de agresor. Aceasta poate refuza chiar să coopereze pentru a-l prinde pe agresor;
  • Victima începe să „perceapă” bunătate și umanitate din partea agresorului și crede că au în comun obiective și valori;

Aceste sentimente paradoxale apar pe fondul situației emoționale încărcate pe care o luare de ostatici sau un abuz o presupune. Persoanele răpite sau luate ostatici se simt adesea amenințate de agresorul lor, dar sunt și dependente de acesta, pentru spraviețuire.

Dacă agresorul arată puțină bunăvoință, victimele pot începe să nutrească sentimente pozitive față de acesta pentru că a demonstrat puțină „compasiune”.

Există patru componente-cheie, definitorii, ale sindromului Stockholm

  • Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de agresor;
  • Lipsa unei relații anterioare între victimă și agresor;
  • Refuzul victimelor și ostaticilor de a coopera cu cineva din exterior sau cu autoritățile pentru binele propriu;
  • Convingerea că agresorul dă dovadă de omenie sau bunătate;

Crezi că un membru al familiei suferă de Sindromul Stockholm?
Programează o ședința cu un terapeut al clinicii pentru a-i ajută împreună.

Conceptul de sindrom Stockolm a fost extins, acum referindu-se la orice legătură psihologică pe care o victimă o construiește și întreține cu agresorul ei. Prin urmare, putem spune că sindromul Stockholm nu apare, însă, numai în cazul unor situații precum răpirile, ci și în relațiile interpersonale, de cuplu sau familiale.

Vorbim, așadar, de sindrom Stockholm atunci când o victimă, cel mai adesea o persoană de sex feminin, deși este abuzată fizic, emoțional, psihic sau sexual, nu reușește să plece de lângă agresor. Mai mult, aceasta îi găsește scuze și îi ia apărarea în fața celorlalți, împotrivindu-se uneori chiar salvării.

De cele mai multe ori, persoanele abuzate nu conștientizează că sunt supuse unui abuz, ci chiar încearcă să găsească justificări pentru comportamentul agresorului.

Caracteristicile sindromului Stockholm

Sindromul Stockholm poate fi considerat strategia de supraviețuire adoptată de către victime. Specialiștii consideră că acest sindrom crește șansele de supraviețuire ale victimelor, fiind o tactică necesară pentru apărarea psihologică și fizică împotriva contactului forțat cu un mediu toxic și de control impus.

Tot despre sindrom Stockholm vorbim și în relațiile toxice în care există raporturi de subordonare între persoanele implicate, cum ar fi în relațiile de cuplu sau cele părinte – copil.

Oricine poate suferi, la un moment dat, de sindromul Stockholm, însă cei care provin din medii abuzive sunt mai predispuși să fie afectați (exemplu: persoanele care au avut o copilărie abuzivă). Orice persoană se poate transforma într-o victimă a unui abuz, în anumite contexe de viață.

Cauzele sindromului Stockholm

Deși pentru specialiști este clar de ce apare acest sindrom, pentru victimă este o strategie de aparentă protecție și un mod la îndemână de a gestiona suferința emoțională sau fizică.

Acest mecanism de apărare este bazat pe teamă, pe dependență și pe trauma suferită în situația respectivă.

Persoanele care ajung să dezvolte sindromul Stockholm construiesc sentimente pozitive față de agresori și încep să creadă în obiectivele acestora, având, în același timp, sentimente negative față de cei care vor să le salveze din situața de abuz în care se află.

Efecte fizice și emoționale ale sindromului Stockholm

  • Cognitive: confuzie, pierderi de memorie, iluzii;
  • Emoționale: aplatizarea emoțională, apariția sentimentului de frică, neputință, lipsă a speranței, stări de agresivitate, depresie, vinovăție, dependența de agresor și, în final, dezvoltarea tulburării de stres posttraumatic:
  • Sociale: anxietate, iritabilitate, teamă și izolare;
  • Fizice: augumentarea simptomelor bolilor preexistente, dezvoltarea unor alte afecțiuni cauzate de restricțiile impuse de agresor privind alimentația, somnul și expunerea la aer liber.

Sindromul Stockholm și supraviețuirea

Specialiștii cred că acest sindrom apare ca urmare a instinctului natural de supraviețuire. Concret, aceștia consideră că nevoia fundamentală de supraviețuire a victimei este mai puternică decât impulsul firesc de a simți ură față și repulsie de agresorul ei.

Astfel, o legătură emoțională „pozitivă” între victimă și agresor este un mecanism de apărare a propriei persoane în timpul unei situații de criză. Victimele încep să creadă că sentimentele „pozitive” pe care le au sunt autentice.

Sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm poate afecta victimele răpirilor sau luării de ostatici, victimele abuzurilor domestice, pe cele ale traficului de persoane, pe militarii combatanți, ori membrii anumitor culte etc. Femeile sunt, în general, mai predispuse să dezvolte acest sindrom.

Sindromul Stockholm se dezvoltă atunci când victima și agresorul au contact direct, iar când agresorul își face victima să se teamă și să se îndoiască de supraviețuirea sa.

Acest comportament îi permite abuzatorului să pară că dau dovadă de compasiune atunci când face anumite acte de „bunătate” sau când oprește temporar abuzul.

Violența domestică este un exemplu frecvent de sursă pentru sindromul Stockholm. Persoanele care se regăsesc într-o relație abuzivă nu se simt bine în acea relație, însă găsesc motive plauzibile pentru care nu pot pleca. De cele mai multe ori, victimele ajung chiar să creadă că ele sunt cauza abuzului. Această situație care poate afecta persoane foarte diferite, fără legătură cu genul, vârsta sau educația.

Caracteristicile agresorului

Acesta poate prezenta o serie de caracteristici, precum:

  • Are o stimă de sine scăzută și, cel mai probabil, izolare socială pe parcursul vieții sale;
  • Folosirea predilectă a agresivității pentru a rezolva problemele, chiar și când ea este nejustificată;
  • Istoric de abuz, probabil de către părinți, în timpul copilăriei;
  • Dorință ridicată de putere și control;
  • Opinii rigide, fixiste, despre rolurile sociale pe care ar trebui să le îndeplinească femeia și bărbatul;
  • Afecțiuni mintale, precum o tulburare de personalitate;
  • Consum de alcool și/sau droguri.

Tipuri de abuz și impact al sindromului Stockholm

  • Abuz sexual – include viol, hărțuire sexuală;
  • Șantajare – folosirea manipulării ori a amenințării directe pentru a determina frică și să îngrijorare pentru siguranța personală;
  • Abuz fizic – include violența fizică;
  • Abuzul psihic – subminarea stimei de sine, umilire, jignire, comportament de control asupra altei persoane;

Consecințe posibile asupra victimei ale unui abuz:

  • Izolare fizică, neliniște, deprimare sau neputință;
  • Jena sau tema a de a fi judecată și stigmatizat;
  • Construirea unui sentiment de iubire pentru agresor și credința că acesta se va schimba;
  • Izolare emoțională;
  • Neagarea realității în ceea ce privește comportamentul nesănătos, nepotrivit, incorect al celeilalte persoane și găsirea de scuze;
  • Imposibilitatea de a înțelege că există un alt tip de ajutor disponibil sau refuzarea ajutorului;

În plus, victima poate ajunge să facă lucruri greu de înțeles pentru cei din afară:

  • Refuză să iasă din relația abuzivă;
  • Crede că abuzatorul este mai puternică;
  • Tinde să idealizeze agresorul, ajungând să creadă că merită să fie abuzată (în momentele când situația nu este foarte tensionată).

Impactul unei relații abuzive poate persista mult timp după ce victima iese din acea relație.

Crezi că un membru al familiei suferă de Sindromul Stockholm?
Programează o ședința cu un terapeut al clinicii pentru a-i ajută împreună.

Astfel, pot apărea:

  • Tulburări ale somnului, inclusv coșmaruri și insomnie;
  • Comportamente de evitare a situațiilor care îi amintesc de abuz;
  • Trăirea unor sentimente de furie, tristețe, lipsă de speranță sau lipsă de valoare;
  • Sentimente intense de frică;
  • Atacuri de panică sau „flashback-uri” din timpul abuzului;
  • Depresie și anxietate;
  • Consecințe precum sindromul de stres posttraumatic și o diminuare importantă a stimei de sine;
  • Sentimente de vinovăție și rușine;

Chiar dacă victima părăsește relația abuzivă, această experiență traumatizantă are, adesea, complicații de durată.

Abuzul fizic poate duce, de asemenea, la răni fizice grave, ale căror efecte și complicații pot pune viața în pericol.

Se poate observa, așadar, că impactul abuzurilor asupra stării de sănătate, atât emoțională, cât și fizică a unei persoane este sever. Din acest motiv, este important ca persoanele ce au traversat un abuz să înțeleagă că au neapărat nevoie de ajutor, pe care să îl solicite cât mai repede posibil.

Sindromul Stockholm

Sindromul Stockolm mai poate apărea și în:

  • Relațiile dintre părinte și copil: părintele își amenință frecvent copilul și îl abuzează, fizic și psihic. Copilul, în încercarea lui de a evita să își supere părintele (adică pe agresorul său), se supune. Părintele poate da dovadă și de bunătate, alternată cu abuzul, confuzând copilul și făcând ca natura negativă a relației să nu fie clară și evidentă;
  • Traficul de persoane: persoanele traficate se bazează adesea pe agresorii lor pentru a putea supraviețui, iar când aceștia le îndeplinesc anumite nevoi, victimele pot începe să dezvolte chiar sentimente pozitive. De asemenea, este posibil ca victimele să nu își dorească să coopereze cu autoritățile, de teama urmărilor sau din convingerea că trebuie să-și protejeze abuzatorii pentru a se proteja pe ei înșiși.
  • Relațiile dintre antrenor și sportivul antrenat: în anumite cazuri, modul în care antrenorul pregătește sportivul poate fi abuziv și dure. Sportivul ar putea găsi justificări pentru comportamentul antrenorului lui (performanță, glorie bani).

Tratament pentru sindromul Stockholm

Opțiunile de tratament pe care le are la dispoziție o persoană care a suferit de sindromul Stockholm includ:

  • Conștientizarea impactului pe care abuzul l-a avut abuzul asupra sa, inclusiv modul în care acesta afectează stima de sine;
  • Psihoterapia individuală, pentru a trata efectele produse pe plan emoțional, cum ar fi depresia, anxietatea, atacurile de panică etc., dar și psihoterapia de grup;
  • Îngrijire medicală, în cazul în care este nevoie de tratarea rănilor fizice;
  • Administrarea unor medicamente, la recomandarea medicului, pentru a trata simptomele unor afecțiuni precum depresia, anxietatea, insomnia sau alte afecțiuni care pot apărea ulterior (sindromul de stres posttraumatic);

Deși agresorii pot, și trebuie, să fie pedepsiți din punct de vedere penal pentru faptele lor, au nevoie de ajutor psihologic specializat pentru a putea să-și conștientizeze și schimbe comportamentul viitor. Fără intervenție psihologică, este doar o chestiune de timp până când vechiul abuzator devine noul abuzator, manifestând același tip de comportament.

Concluzii

Pentru că efectele pe termen lung ale sindromului Stockholm asupra stării de sănătate, atât emoțională, cât și fizică a unei persoane pot fi grave, este foarte important, ca, în cazul în care o observați că o persoană dragă din jurul dumneavoastră dezvoltă simptome specifice, să acționați rapid pentru a o putea ajuta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *