Somnambulism

Somnambulismul: cum se manifestă această tulburare, cum se poate trata și ce face un somnambul

Somnambulismul reprezintă o tulburare care apare în timpul somnului, în care o persoană se trezește și face activități neobișnuite, în mod inconștient, cum ar fi să meargă sau să mănânce. Tocmai de aceea, un somnambul prezintă un risc foarte mare să se accidenteze în timpul episoadelor de somnambulism.

În acest articol, vom vorbi despre:

  • Ce este somnambulismul;
  • Cauzele somnambulismui;
  • Simptomele somnambulismului;
  • Somnambulismul la copii;
  • Este bine să trezești un somnambul?
  • Complicații somnambulism;
  • Somnambulism – diagnosticare;
  • Tratament pentru somnambulism;
  • Somnambulism – recomandări și prevenție.

Ce este somnambulismul

Somnambulismul este un tip de tulburare a somnului, fiind considerată, în același timp, o parasomnie. Parasomniile reprezintă existența unui comportament anormal în timpul somnului și pot fi clasificate în funcție de ciclul de somn în care apar.

Somnambulismul apare, de obicei, în timpul celui de-al treilea stadiu al somnului non-REM, cunoscut, de asemenea, sub numele de somn profund.

Etapele somnului

Pentru a înțelege mai bine când apare somnambulismul, este important de știut că somnul se împarte în mai multe etape pe parcursul unei nopți, care se succed în mod ciclic: mai întâi au loc etapele 1,2,3, care constituie somnul non-REM, fiind urmate de somnul REM.

Etapa 1

Atunci când o persoană a adormit, stă cu ochii închiși, dar orice zgomot o poate trezi; ea poate experimenta contracții musculare bruște, care dau senzația de cădere în gol; această etapă poate dura de la 5 până la 10 minute.

Etapa 2

Frecvența cardiacă scade, precum și temperatura corpului, pregătindu-se de somnul profund.

Etapa 3

Somnul este profund, astfel că o persoană se trezește cu greu. În timpul somnului non-REM, organismul se regenerează, sistemul imunitar se întărește, iar oasele și mușchii se refac. În această etapă se declanșează somnambulismul.

Somnul REM

Acesta apare la aproximativ 90 de minute după ce adormim, iar prima etapă REM durează în jur de 10 minute. Apoi, fiecare etapă REM care urmează devine mai lungă (cea finală poate dura până la o oră), în timp ce perioadele de somn profund se scurtează. În timpul somnului REM, ochii se mișcă rapid și au loc visele. Vedem, așadar, că somnambulismul apare în primele câteva ore după ce o persoană a adormit.

Această tulburare este întâlnită mai ales în cazul copiilor decât al adulților – de obicei, pe măsură ce copiii cresc, dispar și episoadele de somnambulism, însă în anumite cazuri, acestea pot persista până la maturitate.

Totodată, este mai probabil ca un episode de somnambulism să se declanșeze dacă acea persoană suferă de insomnie sau dacă are membri ai familiei care sunt, de asemenea, somnambuli.

Episoadele izolate de somnambulism nu indică, în cele mai multe cazuri, probleme grave de sănătate și nu necesită tratament. Însă, dacă acestea sunt recurente, indică o problemă medicală ce necesită tratament și o supraveghere atentă din partea medicilor.

Un somnambul poate desfășura mai multe activități atunci când doarme, fără a fi conștient – se poate plimba prin casă sau în afara acesteia, se poate urca la volan, se poate îmbrăca, mânca sau muta mobilierul din casă. Pentru că este inconștient în timp ce face toate aceste activități, un somnambul se poate răni destul de grav.

Somnambulism

Cauzele somnambulismului

Deși această tulburare nu are o cauză foarte bine cunoscută, factorii genetici joacă un rol important în apariția ei – este foarte probabil ca o persoană care are membri ai familiei care suferă de somnambulism, să dezvolte, la rândul său, această tulburare.

Alți factori declanșatori ai somnambulismului pot fi:

  • Lipsa somnului;
  • Stresul și anxietatea;
  • Migrenele frecvente;
  • Infecțiile și febra, mai ales în cazul copiilor;
  • Consumul de alcoolul și droguri în exces;
  • Administrarea anumitor tipuri de medicamente, cum ar fi sedativele sau medicamentele folosite pentru tratarea anumitor tulburări psihice;
  • Un zgomot sau o atingere puternică, ce pot duce la trezirea bruscă a unei persoane din somnul profund;

Somnambulismul mai poate fi declanșat de alte tulburări existente, care interferează cu somnul, cum ar fi:

  • Apneea în somn;
  • Boala de reflux gastroesofagian;
  • Sindromul picioarelor neliniștite;
  • Tulburarea de stres post-traumatic;
  • Atacurile de panică.

Simptomele somnambulismului

Somnambulismul se declanșează, de obicei, la o oră sau două după ce o persoană a adormit. Apariția unui episod de somnambulism diferă ca frecvență, în funcție de fiecare caz în parte și durează, în general, în jur de 10 minute (în anumite cazuri pot dura mai mult).

Cum se manifestă un episod de somnambulism:

  • Somnambulul se ridică din pat și începe să meargă;
  • În anumite cazuri, acesta se poate îmbrăca, poate mânca, muta mobilierul etc.;
  • Se poate angaja într-un comportament neobișnuit – urinarea într-un dulap;
  • În cazurile extreme, somnambulul poate ieși din casă și poate face activități complexe, cum ar fi condusul;
  • Somnambulul are o expresie fixă, ochii larg deschiși și care sticlesc;
  • El nu răspunde și nu poate comunica cu ceilalți, sau dacă răspunde, va spune lucruri lipsite de sens;
  • Este dezorientat sau confuz pentru câteva minute după ce a fost trezit;
  • Nu va recunoaște persoanele din preajma sa;
  • Întâmpină probleme legate de funcționarea normală a organismului pe timpul zilei, din cauza unui somn perturbat;
  • Somnambulul poate suferi de teroare nocturnă, pe lângă somnambulism;
  • Poate deveni violent în perioada de confuzie pe care o experimentează imediat după ce se trezește sau în timpul episodului de somnambulism.

Somnambulismul la copii

Această tulburare este frecvent întâlnită la copiii care au vârste între 4 și 8 ani – și, la fel ca și adulții, aceștia se trezesc în timpul somnului, dar nu sunt conștienți de acțiunile lor.

La cea mai mare parte a copiilor care suferă de această tulburare, episodul de somnambulism se declanșează la o ora sau două după ce au adormit și durează, de obicei, între 5 și 15 minute.

În mod normal, aceste episoade vor dispărea odată cu trecerea timpului, iar dacă nu au loc în mod frecvent, nu reprezintă un motiv de îngrijorare.

Însă este important ca, în cazul unui copil care suferă de somnambulism, părinții să ia toate măsurile necesare pentru a-l proteja de posibilele vătămări și să observe cu atenție comportamentul acestuia. Dacă episoadele încep să apară tot mai des, este nevoie de ajutor medical specializat.

Simptomele și cauzele somnambulismului prezent în rândul copiilor sunt asemănătoare cu cele prezente în cazul adulților.

Somnambulism

Este bine să trezești un somnambul?

Dacă nu este deranjat, un somnambul se va întoarce din nou în pat, pentru a-și continua somnul, însă, cel mai bun lucru pe care îl puteți face dacă aveți de-a face cu un somnambul este să vă asigurați că acesta este în siguranță și că nu există pericolul de a se răni.

Apoi, îl puteți îndruma într-un mod calm înapoi în pat, în liniște. Nu strigați sau bruscați persoana respectivă, pentru că va deveni confuză.

Este recomandat ca un somnambul să fie trezit, pentru că altfel există riscul să se poată răni.

Mai mult, trezirea într-un mod calm a accestuia, după ce episodul s-a încheiat, și înainte de a adormi din nou, poate preveni un nou episod de somnambulism.

Complicații ale somnambulismului

Somnambulismul poate fi un real pericol pentru persoana care suferă de această tulburare, pentru că aceasta:

  • Se poate răni grav în timpul unui episod: se poate lovi de mobilă, poate cădea pe scări sau pe fereastră, poate rătăci afară, iar în anumite cazuri, când un somnambul se urcă la volan, poate produce accidente;
  • Poate experimenta și alte tulburări ale somnului (insomnii), care pot duce la oboseală și somnolență excesivă în timpul zilei și, prin urmare, performanțele la locul de muncă sau la școală vor scădea; în același timp, aceste tulburări pot declanșa și alte probleme;
  • Perturbă somnul celorlalți din locuință;
  • Poate avea dificultăți în relațiile cu ceilalți;
  • În cazuri rare, se poate întâmpla ca un somnambul să rănească persoanele care îi ies în cale în timpul unui episode de somnambulism.

Somnambulism – diagnosticare

Dacă dumneavoastră sau o persoană apropiată se confruntă cu episoade frecvente de somnambulism, este necesar să cereți ajutor medical specializat.

Diagnosticul de somnambulism va fi pus de către un medic specializat în tratarea tulburărilor de somn (somnologie).

Pentru a putea ajunge la acest diagnostic, medicul va trebui să afle istoricul medical și simptomele pe care o persoană le experimentează, prin:

  • Examinare fizică: medicul va face o examinare fizică pentru a identifica potențiale afecțiuni care pot fi confundate cu somnambulismul, cum ar fi convulsiile nocturne, alte tulburări ale somnului (teroarea nocturnă, insomnie) sau atacurile de panică.
  • Polisomnografie – procedură prin care medicul poate recomanda analizarea somnului: polisomnografia analizează activitatea electrică a creierului, nivelul oxigenului din sânge, ritmul cardiac și respirator și mișcările involuntare ale ochilor și membrelor inferioare ale unei persoane;
  • Discutarea simptomelor și a tuturor aspectelor importante: mdicul va dori să știe dacă exisă și alți membri ai familiei care suferă de somnambulism și, în anumite cazuri poate adresa întrebări persoanelor din aceeași locuință cu privire la comportamentul manifestat în timpul somnului.

Tratament pentru somnambulism

Deși nu există un tratament specific pentru tratarea somnambulismului, există câteva recomandări din partea specialiștilor de luat în calcul.

În cazul în care episoadele de somnambulism sunt rare, nu este necesară administrarea unui anumit tratament. Însă, în cazul în care acestea sunt recurente, persoana respectivă a suferit răni în urma unui incident cauzat de somnambulism, sau această tulburare îi afectează calitatea vieții, este nevoie de tratament. Acesta poate include:

  • Tratarea afecțiunilor preexistente, dacă somnambulismul este asociat cu lipsa somnului, cu o altă tulburare de somn, sau cu o afecțiune medicală;
  • Medicație: medicul poate recomanda administrarea unor medicamente precum benzodiazepinele sau anumite antidepresive;
    • Hiponoză: O terapie alternativă, care poate fi utilă în cazul persoanelor care suferă de somnambulism. Hipnoza presupune aducerea unei persoane într-o stare de spirit relaxată și concentrată. Apoi, terapeutul va face sugestii pentru problema cu care se confruntă persoana respectivă, pentru ca aceste sugestii să se înrădăcineze în conștiință într-un mod profund și pentru a le putea pune în practică.Terapia prin hipnoză este o metodă alternativă de vindecare, utilizată pentru a crea schimbări subconștiente sub forma unor răspunsuri, gânduri, atitudini, comportamente sau sentimente noi; aceasta se efectuează cu un pacient aflat în starea de transă.
      • Psihoterapia individuală: Un psihoterapeut poate veni cu sugestii pentru ca persoana respectivă să își îmbunătățească somnul, o poate învăța tehnici de reducere a stresului și anxietății, precum și metode de relaxare.

Somnambulism – recomandări și prevenție

Există o serie de recomandări de luat în calcul în cazul în care dumneavoastră sau copilul dumneavoastră suferiți de somnambulism.

Securizați mediul înconjurător

Dacă somnambulismul a dus la provocarea unor incidente sau răni, sau dacă vă confruntați cu episoade frecvente de somnambulism, este indicat să închideți și să blocați ferestrele și ușile înainte de culcare.

Puteți, inclusiv, să blocați și ușile interioare sau să setați anumite alarme; mutați cablurile din casă și sursele electrice; depozitați în locuri greu accesibile obiectele ascuțite care v-ar putea răni; De exemplu, dacă copilul dumneavoastră se confruntă cu această tulburare, nu îl lăsați să doarmă într-un pat surpraetajat.

Conduceți cu blândețe somnambulul înapoi la culcare

Fie că îl treziți sau nu, este important să conduceți somnambulul înapoi la culcare, într-un mod blând, fără a-l brusca;

Somnambulism

Importanța unui somn odihnitor

Încercați să vă formați un program regulat de somn, mai ales în cazul copiilor, iar în cazul în care suferiți de insomnii, încercați să adormiți mai devreme.

Dacă este posibil, evitați zgomotele din timpul somnului sau alți stimuli care ar putea întrerupe somnul (lumini puternice, temperatură neadecvată etc).

Stabiliți o rutină relaxantă înainte de culcare

Este indicat să ajungeți la o stare de calm înainte de culcare, prin activități relaxante, cum ar fi: cititul, rezolvarea unui puzzle, o baie relaxantă; meditația sau exercițiile de relaxare pot fi, de asemenea, de folos. Asigurați-vă că dormitorul este confortabil pentru somn.

Reduceți sursele de stres

Identificați sursele principalele de stres și anxietate și gândiți-vă la tehnici de gestionare a acestora. În cazul în care copilul dumneavoastră suferă de somnambulism, vorbiți cu el despre ceea ce simte și despre ceea ce îl îngrijorează.

Evitați alcoolul și cofeina înainte de culcare

Consumul acestora poate interfera cu un somn odihnitor, iar alcool poate fi un factor declanșator al somnambulismului.

Concluzii

Somnambulismul nu este o afecțiune gravă, însă este necesar să observați cu atenție recurența episoadelor acestei tulburări și modul de manifestare, pentru a ști când să apelați la ajutor specializat.

Surse:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/sleepwalking/symptoms-causes/syc-20353506

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14292-sleepwalking

https://www.nhs.uk/conditions/sleepwalking/

https://www.webmd.com/sleep-disorders/sleepwalking-causes

https://www.healthline.com/symptom/sleepwalking#-What-Causes-Sleepwalking

https://www.medicalnewstoday.com/articles/257700#Sleepwalking-Less-Common-As-You-Age

https://www.healthline.com/health/sleep/sleepwalking-and-children#sleepwalking-treatments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *