← Înapoi la Blog

12 min

Tulburare obsesiv-compulsivă: ce este și cum se tratează

Tulburare obsesiv-compulsivă: ce este și cum se tratează

Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) este o tulburare de anxietate în care persoana are gânduri nedorite și recurente (obsesii), care provoacă nevoia de a repeta anumite acțiuni (compulsii). Comportamente repetitive, precum spălarea mâinilor, verificarea lucrurilor sau curățenia, pot interfera semnificativ cu activitățile zilnice ale unei persoane, cât și cu interacțiunile sociale.

În acest articol vom discuta despre:

  • Comportamentul obsesiv-compulsiv;
  • Etapele tulburării obsesiv-compulsive;
  • Tipuri de tulburare obsesiv-compulsivă;
  • Tulburarea obsesiv-compulsivă – Factori de risc;
  • Cum se manifestă tulburarea obsesiv-compulsivă;
  • Tulburarea obsesiv-compulsivă la copii;
  • Tulburarea obsesiv-compulsivă – Tratamente și terapii.

Comportamentul obsesiv-compulsiv

Comportamentele repetitive sunt des întâlnite în viața oricărei persoane, dar ele nu perturbă buna desfășurare a zilei, deoarece scopul lor este de organizare a activității zilnice.

Pentru persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă, nerealizarea rutinelor declanșează senzații puternice de stres și anxietate. O bună parte dintre persoanele cu OCD înțeleg sau suspectează că obsesiile lor nu sunt fondate. În ciuda acestui fapt, ele întâmpină dificultăți în a opri acțiunile compulsive.

Un diagnostic de OCD este definit de prezența obsesiei și/sau a constrângerilor care consumă mult timp (mai mult de o oră pe zi), provoacă un pericol major și afectează munca, viața socială sau alte aspecte importante. Nevroza obsesiv-compulsivă este cunoscută ca fiind „boala îndoielii”.

Etapele tulburării obsesiv-compulsive

Ca orice boală, și OCD-ul afectează oamenii în mod diferit, dar se identifică printr-un anumit tipar de gânduri și comportamente. Această tulburare are 4 etape principale:

  1. Obsesie – în minte apare frecvent un gând nedorit și intruziv;
  2. Anxietate – obsesia provoacă un sentiment de anxietate intensă sau de suferință;
  3. Compulsie – comportament repetitiv pe care persoana simte nevoia să îl manifeste ca urmare a anxietății și a stresului cauzate de obsesie;
  4. Alinare temporară – comportamentul compulsiv ce ameliorează temporar anxietatea, dar obsesia se întoarce în scurt timp, ceea ce determină existența unui ciclu de stări.

Deși în unele cazuri există posibilitatea manifestării doar a gândurilor obsesive, sau doar a compulsiilor, majoritatea persoanelor cu OCD le vor experimenta pe ambele.

Tipuri de tulburare obsesiv-compulsivă

Obsesii

  1. Contaminarea. Frica de a intra în contact cu murdărie, germeni sau substanțe chimice (exemplu: produsele de curățare pentru uz casnic), îmbolnăvirea proprie sau îmbolnăvirea altora, după atingerea unor obiecte „murdare” sau „contaminate”.
  2. Rănire accidentală. Teama de autovătămare sau rănirea altor persoane prin neglijență.
  3. Simetrie și exactitate. O nevoie de a ordona obiectele într-un anumit mod (în funcție de culoare, dimensiune, etc.). Adesea, scopul obsesiilor pare foarte ciudat sau nu are sens. De exemplu, un copil cu tulburare obsesiv-compulsivă ar putea spune că el/ea trebuie să își aranjeze toți ursuleții de pluș de la cel mai mic la cel mai mare. La baza acestei obsesii a copilului ar putea sta o superstiție: dacă ursuleții nu sunt aranjați crescător, părinții sunt în pericol. Oricât de ireal ar suna, astfel de gânduri trec frecvent prin mintea unui copil cu OCD.
  4. Perfecționism. Unii copii și adolescenți simt o nevoie puternică ca lucrurile să fie perfecte sau corecte. Copilul dvs. s-ar putea afla în situația să nu înceapă temele până când cărțile sale nu sunt toate ordonate și aranjate perfect.

Compulsii

  1. Spălarea sau curățenia. Se poate întâmpla ca o persoană să nu se poată opri din spălarea mâinilor, deși acestea deja sângerează. Există multe tipuri de comportamente de spălare, inclusiv:
  2. Îngrijire / ritualuri de periere a dinților (perierea fiecărui dinte într-o anumită ordine);
  3. Ritualuri în duș (spălarea fiecărei părți a corpului de un anumit număr de ori sau într-o anumită ordine);
  4. Soluții de curățare (ritualuri și reguli pentru spălarea rufelor, curățarea băii, a bucătăriei, etc.);
  5. Verificarea excesivă. Aceste tipuri de constrângeri pot implica verificarea ușilor, încuietorilor sau a rucsacului, pentru siguranța bunurilor personale și a propriei persoane. Unii copii și adolescenți simt nevoia excesivă de a se asigura că toate persoanele din jurul lor sunt în siguranță.
  6. Numărarea sau atingerea obiectelor. Obsesiile pot implica numărarea sau atingerea obiectelor într-un anumit mod. Unii copii și adolescenți au numere „norocoase” implicate în ritualurile lor. Un exemplu ar fi necesitatea de a atinge o ușă de x ori înainte de a părăsi o cameră sau de face doi pași la dreapta și doi lastânga la intrarea în baie.
  7. Ritualuri mentale. Nu toți copiii și adolescenții cu tulburare obsesiv-compulsivă au constrângeri vizibile. Unii au ritualuri mentale, cum ar fi rugăciunile sau încercarea de a înlocui o imagine sau un gând „rău” cu o imagine sau un gând „bun”.

Este obligatoriu de menționat că nu orice ritual sau formă de comportament repetitiv reprezintă o compulsie. Comportamentele repetitive normale ce apar în viața de zi cu zi pot include rutine de culcare, practici religioase sau învățarea unor noi abilități.

tulburare obsesiv compulsiva incaltaminte asezata perfect

Tulburare obsesiv-compulsivă – Factori de risc

Cauzele OCD nu sunt cunoscute, dar factorii de risc includ:

Genetica

Studii realizate pe familii arată că persoanele care au părinți sau frați/surori cu OCD prezintă un risc mai mare de a dezvolta bolii. Riscul este și mai mare în cazul în care ruda respectivă a dezvoltat această tulburare în perioada copilăriei sau a adolescenței.

Structura și funcționarea creierului

Studiile imagistice au arătat diferențe în cortexul frontal al pacienților cu tulburare obsesiv-compulsivă față de persoanele fără aceasta tulburare. Se pare că există o legătură între simptomele OCD și anomalii din anumite zone ale creierului. Această conexiune nu este clară încă, întrucât cercetarea este în curs de desfășurare.

Mediul înconjurător

Persoanele care au suferit abuzuri (fizice sau sexuale) în copilărie sau alte traume, prezintă un risc crescut de a dezvolta OCD.

Imunitatea slăbită

Anumite cazuri de OCD întâlnite la copii ar putea fi consecința unor infecții cu streptococ sau cu alte bacterii, care cauzează inflamații și disfuncții ale ganglionilor bazali.

Anumite comportamente

Persoanele cu OCD asociază anumite obiecte sau situații cu un sentiment puternic de teamă, astfel că învață să evite acele lucruri sau să efectueze „ritualuri” pentru a-și reduce frica. Odată ce legătura dintre un obiect sau situație și sentimentul de frică este stabilită, persoanele care suferă de OCD încep să evite atât acel lucru, cât și frica pe care acesta îl generează, mai degrabă decât să se confrunte situația anxiogenă. Frica, evitarea și ritualurile pot debuta într-o perioada stresantă de viață.

Personalitatea

De regulă, persoanele meticuloase și organizate, care au standarde înalte, sunt mai expuse riscului de a dezvolta OCD, așa cum sunt și persoanele anxioase sau cele care au un sentiment foarte puternic de responsabilitate față de ei înșiși și față de cei apropiați.

Factorii cognitivi

Aceștia se referă la modul eronat și nesănătos în care persoanele OCD interpretează gândurile pe care le au. Este normal ca, pe parcursul vieții, în anumite momente încărcate, să dezvoltăm gânduri neplăcute și nedorite, însă persoanele OCD acordă acestor gânduri o importanță excesivă. Deși majoritatea oamenilor le pot ignora, cei cu OCD le vor trata ca și cum ar fi o amenințare directă și sigură la adresa lor și vor continua comportamentul evitant și realizarea anumitor ritualuri ajutătoare.

Cum se manifestă tulburarea obsesiv-compulsivă

Obsesiile și compulsiile provoacă stres, consumă mult timp și interferează cu viața zilnică a persoanei respective. Simptomele pot apărea inclusiv la copii și adolescenți și se accentuează odată cu vârsta. Acestea pot fi de la ușoare la severe. Unii oameni experimentează doar gânduri obsesive, fără a se angaja în comportamente compulsive, în timp ce alții le dezvoltă pe amândouă.

Obsesiile reprezintă mult mai mult decât grijile cotidiene cu care se confruntă majoritatea oamenilor atunci când se gândesc la problemele din viața reală. Persoanele cu OCD experimentează temeri și griji excesive, ce îi determină să facă anumite acțiuni sau să aibă anumite gânduri, în încercarea de a atenua sau de a elimina frica și anxietatea.

O persoană care suferă de OCD, de obicei:

  • Are gânduri, imagini sau impulsuri repetitive, pe care nu le poate controla;
  • Este conștientă de aceste gânduri și sentimente intruzive și nu le dorește;
  • Consideră că aceste gânduri sunt nocive, conștientizează că sunt nefondate și iraționale;
  • Experimentează stări precum frică, dezgust, îndoială sau sentimentul că lucrurile trebuie făcute într-un mod care este „corect”;
  • Dedică mult timp, în mod nejustificat, satisfacerii acestor obsesii.

Unii dintre indivizii cu OCD reușesc să mascheze comportamentele compulsive, astfel încât acestea să fie mai puțin evidente în situațiile sociale. Pentru alții, însă, situațiile sociale sunt cele care declanșează compulsiile.

tulburare obsesiv compulsiva femeie care face curat

Semne de recunoaștere a persoanei OCD

  • Pielea mâinilor deshidratată de la spălarea excesivă;
  • Teama de a da mâna cu cineva sau de a atinge lucruri în public, pentru a nu se contamina cu bacterii;
  • Evitarea anumitor situații care declanșează gândurile obsesive;
  • Anxietate intensă atunci când lucrurile nu sunt ordonate sau simetrice;
  • Aranjarea, punerea la „linie” a acelor lucruri neordonate sau lipsite de simetrie (exemplu: Îndreptarea discretă unui tablou strâmb, aranjarea discretă a unui ciucure la o draperie);
  • Nevoia de a verifica mereu aceleași lucruri;
  • Nevoia constantă de reasigurare;
  • Incapacitatea de a rupe o rutină;
  • Numărarea fără motiv sau repetarea unui cuvânt, a unei expresii sau realizarea aceleiași acțiuni de un anumit număr de ori;
  • Dedicarea a cel puțin o oră pe zi gândurilor nedorite și îndeplinirii anumitor ritualuri;
  • Întârzieri, probleme la locul de muncă sau nerespectarea obligațiilor asumate din cauza ritualurilor.

Tulburarea obsesiv-compulsivă la copii

OCD este observat, de cele mai multe ori, încă din perioada copilăriei, profesorii fiind printre primii care constata anumite semne, la școală.

Stresul generat de simptomele OCD poate provoca accese de furie și agresivitate. Copiii cărora le este teamă de contaminare nu vor dori să se joace cu alți colegi, așa că nu vor construi prietenii, ceea ce duce la acumularea frustrării.

Copiii cu OCD pot avea probleme de exprimare și devin iritați atunci când nu pot realiza anumite ritualuri de alinare a disconfortului, în anumite situații. În încercarea de a nu-și manifesta public și vizibil compulsiile, copiii cu OCD se vor izola din punct de vedere social, fapt care crește riscul apariției depresiei.

Așadar, obsesiile și compulsiile afectează dezvoltarea socială și emoțională a copilului care suferă de această tulburare, și în același timp, interferează cu activitatea școlară, scăzând performanțele.

Tulburarea obsesiv-compulsivă – Tratamente și terapii

Dacă o persoană observă simptome de OCD, trebuie să ceară de urgență ajutor specializat din partea unui psihoterapeut.

Această tulburare se diagnostichează în urma identificării prezenței obsesiilor și/sau compulsiilor, în cazul în care acestea consumă mult timp, cauzează un stres major sau interferează negativ cu viața zilnică a unei persoane.

Specialistul se va asigura că simptomele nu sunt cauzate de efectele unei substanțe interzise, de medicamente sau de alte afecțiuni medicale. Diagnosticarea cu OCD aduce frecvent și un diagnostic de depresie și anxietate (comorbidități specifice). Dacă este bine tratată, tulburarea obsesiv-compulsivă se vindecă. Netratarea la timp conduce la cronicizarea ei.

Cum se poate trata tulburarea obsesiv-compulsivă

  1. Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală este o metodă eficientă de tratare a tulburării obsesiv-compulsive. Studiile au arătat că 75% dintre persoanele cu OCD ce au apelat la TCC au fost ajutate în mod semnificativ de aceasta. TCC își propune să schimbe modul de gândire al persoanei respective, emoțiile și comportamentul, prin două tipuri de metode:

  • Expunere: înseamnă confruntarea cu situațiile și obiectele care declanșează frică și anxietate. În timp, anxietatea generată de motivele obsesive scade și, în cele din urmă, acestea provoacă tot mai puțină anxietate sau deloc – pentru că devine obișnuință.
  • Prevenire a răspunsului: se referă la învățarea abținerii de la compulsia de angajare în ritualurile comportamentale de care persoana OCD are nevoie pentru a reduce anxietatea.

Alte tehnici se concentrează exclusiv pe terapia cognitivă. Persoanele care se angajează în acest tip de terapie lucrează pentru a scăpa de comportamentul compulsiv. Acest lucru este obținut prin identificarea și reevaluarea sănătoasă a credințelor personale despre consecințele acțiunii sau non-acțiunii în manifestarea unui comportament compulsiv.

Odată ce sunt identificate gândurile intruzive și semnificațiile date de persoana respectivă, terapeutul încurajează examinarea motivelor ce provoacă obsesia, identificarea distorsiunilor cognitive și dezvoltarea unei alternative funcționale de răspuns la gândurile și ideile nedorite.

     2. Medicația antidepresivă

Medicamentele SSRI (inhibitorii reabsorbției selective de serotonină) sunt utilizate în doze specifice OCD, care sunt adesea mai mari decât dozele pentru depresie.

Durata minimă a unui tratament este de trei luni și el nu poate fi întrerupt fără indicație medicală. Stabilizarea efectelor pozitive are nevoie de un timp ceva mai îndelungat. Aproximativ jumătate dintre persoanele OCD au nevoie și răspund bine și la antipsihotice.

În cele mai multe cazuri, persoana OCD are nevoie atât de psihoterapie, cât și de medicație antidepresivă sau antipsihotică.

Concluzii

În cazul unei tulburări obsesiv-compulsive ușoare, situația se poate îmbunătăți uneori chiar și fără tratament, dar, în cazul stadiului moderat sau sever al tulburării, nu există un prognostic favorabil în afara medicației. O schemă de tratament potrivită poate îmbunătăți semnificativ și chiar vindeca OCD.

Nu ezitați să căutați ajutorul unui specialist, în cazul în care recunoașteți aceste simptome la dumneavoastră sau la o persoană apropiată!

Despre autor

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie.

Programează-te acum

38 de răspunsuri la “Tulburare obsesiv-compulsivă: ce este și cum se tratează”

  1. Roxana spune:

    Buna, faptul ca ma tem sa merg pe bicicleta, scoter, sa conduc masina, sa trec prin operatia, si toate din frica de durere, de accidente, de cazaturi, e posibil sa fie un simptom de OCD,. IDEEA E CA ORICE MI AR CAUZA DURERE FIZICA SI MOARTE, INCERC SA EVIT PE CAT POSIBIL, PLUS GANDURILE NEGRE, PRECUM CA MOR SAU IMAGINANDU MA MEREU CA AS AVEA VREO BOALA. OARE ASTA SA FIE UN SIMPTOM DE OCD? VA MULTUMESC

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua,
      Din spusele dumneavoastra reiese o stare de mare anxietete. Cel mai indicat ar fi să vă adresați unui psiholog și poate chiar și unui medic psihiatru. Doar ei vă pot pune un diagnostic exact și pot să vă indice și un tratament potrivit.

  2. Cristian spune:

    Gândurile de mai sus apar tuturor, deci înseamnă ca nu toata lumea sufera de aceasta boala mintală? Dilema adevarata se afla la mine. Am început de pe la varsta de 13 ani sa am niste ganduri ciudate pe care le amelioram cu ideea ca este din cauza adolescenței si ca la ajungerea la liceu, gândurile vor disparea, din limpsa stresului pentru admitere. Am inceput sa caut diverse boli mintale pe internet si dezvolt minim doua caracteristici din fiecare, incluzând schizofrebia, cea a debilismului si tulburarea obsesiv compulsiva. N-am banii mei sa plătesc un psihiatru si mie rusine sa ma destăinui mamei mele.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua,
      Ar fi bine să cereți medicului de familie o trimitere către un medic psihiatru și/sau psiholog, pentru că puteți beneficia prin casa de asigurări de sănatate de consultații și psihoterapii gratuite.

  3. Bucur Maria spune:

    Bună seara! Citind articolul dumneavoastră, am regăsit aceste simptome în comportamentul fiului meu de 17 ani. Ați putea să îmi recomandați un medic și o clinica, deoarece sunt hotărâtă sa mergem la o consultație. Va mulțumesc!

  4. Corina spune:

    Buna seara!
    Am o teama de nr 2 in sensul ca,spre exemplu,cand clatesc o cana trebuie sa o clatesc de 3 ori,cand beau ceva trebuie sa iau minim 3 inghitituri sau trebuie sa inghit de 3 ori inghititura respectiva de lichid daca intelegeti..orice lucru il fac ori 1 singura data,ori de 3 ori,niciodata de 2 ori…numarul 2 ma duce mereu cu gandul la moarte…
    De asemenea,am o frica ingrozitoare sa nu ramana detergent pe vase dupa ce le spal,mereu imi e frica sa nu fi scapat detergent de vase in mancare,mai ales cand gatesc si apare spuma mereu am impresia ca a ramas pe tigaie/oala detergent si imi da o stare groaznica de teama de intoxicare si incep sa intreb in stanga si dreapta daca e normal ca uleiul sa faca spuma cand faci snitzele spre exemplu,sunt mai multe de spus…
    Alta problema ar fi ca mereu cand imi aduc aminte stari jenante din trecut sau lucruri care imi induc o emotie puternica(jena,bucurie,entuziasm,suparare) incep sa numar in gand(uneori in soapta fara sa realizez imediat) 2,4,6,7,9,10 si tot asa de la capat de mai multe ori si daca e ceva intradevar deranjant pt mine incep sa imi spun cu voce tare de multe ori si repede „nu.ti aminti,nu.ti aminti,nu.ti aminti” si uneori se intampla sa o fac pe strada sau in magazin sau in locuri publice si nu realizez decat tarziu si ma.pune in situatii ciudate pt ceilalti din jurul meu si nici nu am o explicatie logica sa dau…
    Uneori o amintire intensa ma poate face sa incep sa cant brusc un refren dintr.o melodie pe care de multe ori nici nu stiu exact cum de o am in minte…sunt mai multe aspecte,dar acestea ma deranjeaza in mod special,am incercat anul trecut chiar inainte de pandemie sa merg la psihoterapeut,dar nu am simtit o conexiune intre noi care sa ma faca sa sa spun tot ce am pe suflet…

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua,
      Ar fi foarte indicat să consultați un medic psihiatru care vă poate prescrie un tratament pentru reducerea stării de anxietate, si totodată, să mergeti la un psiholog pentru a vedea în urma discuțiilor avute cu acesta care sunt cauzele stării dificile in care va aflati, si cum puteti să scăpați de ea.

  5. Daniela spune:

    Buna ziua, sotul meu sufera de TOC. A fost diagnosticat acum 5 ani cand am reusit sa il convung sa consulte un psihiatru. Incepuse sa petreaca aproximativ 10 ore pe zi cu compulsiile. Frica de cancer este obsesia lui si isi verifica fiecare particica din corp sa fie sigur ca nu are vre-un chist. A luat un tratament atunci timp de un an jumatate si s-a simtit mult mai bine. Nu a vrut sa faca psihoterapie. A fost la o sedinta si i s-a parut ca este o prostie si ca psibologul nu il ajuta in problema lui. Dupa aproximativ 1 an de cand a incetat tratamenul, obsesiile au revenit din ce in ce mai accentuate. Acum este iar foarte rau. Problema este ca vrea iar tratament meducamentos fara sa faca psihoterapie. Cum as putea sa il conving? Consider ca daca va lua tratament medicamentos, vom ajunge in aceiasi situatie. In plus fata de data trecuta acum are si stari de nervi si agresivitate. Nu se poate controla pana nu ii trec obsesiile. Ce as putea face? Ma gandeam sa merg eu la un psoholog sa intreb ce ar trebui sa ii fac cand este in „crize”. Credeti ca ar fi o solutie? Imi cer scuze pentru mesajul lung. Multumesc!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua,
      In situația de față ar fi bine să vorbiti cu medicul psihiatru, el va stabili dacă este cazul ca soțul dumneavoastra să înceapă tratamentul medicamentos. Dacă soțul nu dorește să vorbească cu un psiholog, nimeni nu îl va putea convinge să facă acest lucru, poate doar medicul psihiatru.

  6. Anisoara Craciun spune:

    Buna seara
    Am realizat ca unele din simptome imi sunt aplicabile :sunt intr-o casatorie toxica de 30 de ani ,nu gasesc puterea sa ajung la divort (am incercat de 4-5 ori in ultimii 3 ani),mi-e teama de rani emotionale si fizice catre copii si familia mea din partea sotului .
    Stare anxioasa de obicei,mi-e teama ca la munca cineva ma va rani ,nu suport agresivitatea verbala a colegilor sau a pacientilor ,nu suport sa fiu impinsa de catre colegi sau manager sa fac extra work din cauze injuste din punctul meu de vedere,devin frustrata foarte usor si bineinteles suparata,ridic tonul si raspund cam abrupt ….Mi-e teama ca imi voi pierde munca daca sunt sub tratament si incerc sa ascund, deseori am dureri in piept cand sunt foarte stressata (in general la munca )…….Nu comunicare sociala,nu prieteni …
    Astazi medicul de familie mi-a prescris Sertraline .
    Am vreo sansa doar cu acest medicament sa fiu din nou EU ?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună seara.

      Pare că sunt multe situații care vă provoacă aceste stări și este de înțeles. Sertralina va ajuta în reglarea mecanismelor psihice implicate în depresie și în anxietate, dar, recomand să faceți în paralel și câteva ședinte de psihoterapie, pentru regăsirea resurselor interioare. Aceste resurse menționate sunt deja în dumneavoastră, ele nu se pierd, doar că uneori devin mai latente, din cauza situațiilor de viață.
      De asemenea, recomand exerciții fizice și cele de respirație conștientă, în special pentru stres, întrucât aceste gânduri vin și cu simptome fizice, din câte spuneți. Luați-vă un pic de timp pentru dumneavoastră să realizați și activități plăcute, care să vă aducă puțină bucurie. Este foarte important că ați cerut ajutorul și vă felicit pentru acest lucru. Întotdeauna se poate face lumină, important este să vă îndreptați atenția pe soluții, pe lucrurile pe care le puteți face, zilnic, pentru a vă modifica starea în bine.

  7. Ilie cosmin spune:

    Buna seara numerele 6 si 7 le am de cativa ani de zile si nu pot scapa de ele ce este de facut multumesc

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.

      Aveți nevoie de suport în a învăța tehnici de a gestiona situatiile in care apar numerele. Va este de folos sa apelati la un psihoterapeut cu care sa discutati despre starile pe care le aveti din cauza numerelor. Impreuna veți învăța de ce apar aceste numere, ce se întâmplă din punct de vedere psihologic, cum puteți să le faceți față si veti putea stabili care sunt urmatorii pasi ca sa va simtiti mai bine.

  8. Vlad Ionut spune:

    Buna, am și eu OCD, în principal de la vârsta de 11 ani, aveam obsesii și compulsii, ca daca nu ating acel obiect anume, sau daca nu număr până la un număr anume, se întâmplă ceva rau sau moare cineva. Și intr-o zi am spus ,,stop, ce-i cu prostia asta ” țin să mentionez ca am 16 ani. Deci după 5 ani , am renunțat la ele. Eu deja eram obișnuit cu ele, și am zis ca pot schimba asta, și asta am și făcut, ignoram complet gândurile alea impulsive. Și da, am scăpat de nevoia de a număra sau de a ma asigura ca ating un anumit obiect pentru a-mi valida siguranță ca nu se întâmplă nimic rau.
    A trecut ceva vreme, cam 2 luni.. Și au apărut ganduri intruzive agresive, incerc mereu să ma calmez și să imi aduc aminte ca sunt doar ganduri, nu și acțiuni, și ca eu n-as face rau nimănui, nici măcar unei furnici. As dori din tot sufletul meu să merg la cineva să ma ajute și să ma coordoneze.. De multe ori când povestesc celor apropiati imi spun ca nu-s nebun, și ca astea trec și sa nu ma mai gandesc la asta (da, cam aiurea când sunt obsesive, și daca incerc sa nu ma mai gandesc mai rau fac, asa ca le accept ca pe niște ganduri goale, lipsite de adevăr și cu scopul de a ma speria) .. Și sper sa treaca, dar imi este frică ca aceste ganduri sa nu-mi schimbe comportamentul în rau, și după sa se întâmple acele scenarii negative.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.

      Va felicit pentru progresul facut! Gandurile de care spuneti sunt firesti, in acest context. Procedati foarte bine prin a va aduce aminte ca sunt doar ganduri si nu actiuni. Acestea nu va vor schimba comportamentul, ganditi-va ca dumneavoastra aveti controlul, nu ele.
      Daca aveti posibilitatea, ar fi recomandat sa discutati cu un terapeut, pentru a invata sa gestionati gandurile negative.

  9. Mihaela spune:

    Bună seara,
    Sora mea suferă de ocd de mai bine de 5ani.este și diagnosticata de medic de familie din Anglia.
    Acesta consta în spălarea excesiva și frica de a atinge obiecte .de câteva luni s-a agravat , a ajuns în stadiul de a plânge pentru ca nu-si poate controla reacțiile. Ea este plecata în Anglia și a încercat sa ia legătura cu un psiholog dar procedurile sunt foarte greoaie.
    As vrea sa va întreb, exista vreo posibilitate de a o ajuta eu?
    Eu vorbesc zilnic cu ea dar nu pot sa o înțeleg pe deplin dacă nu am trecut prin boala.
    Ce sfat sa-i dau, cum sa procedez ca să o ajut . Ce metode ar exista sa o pot ajuta eu.
    Mulțumesc anticipat pentru raspuns.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.

      Este recomandat ca sora dumneavoastra sa inceapa niste sedinte alaturi de un psihoterapeut. Acestea pot fi efectuate si online, cu un psihoterapeut din Romania, daca procedurile in Anglia sunt greoaie. Se respecta planul de tratament, indiferent de tara din care face parte. Dumneavoastra o puteti ajuta fiindu-i alaturi, emotional, pentru ca are nevoie de intelegere si de sustinere. Ii mai puteti recomanda inceperea unor exercitii de relaxare.

  10. Roxana spune:

    Sunt mama unui băiat de 14ani care suferă de 6 luni de TOC.Se ferește să atingă, nu poate fi atins pe motiv că se murdărește. Inclusiv pe haine nu îi place ,dacă cade o firmitura se supără sau plange și hainele trebuie spălate. Face tratament dar simptomele nu se ameliorează.Am încercat varianta spusă de el să ne mutăm într-un oraș mare pt că fiind bucuria mare va fi mai ușor pt el dar din păcate nu poate să se controleze.La psiholog nu vrea nicicum, și tratamentul cu greu îl ia..cum îl pot ajuta ?sunt atât de neputincioasă că nu știu ce să mai fac.e clasa a 8a un elev de nota 10 dar cum trece timpul scade tot mai mult,nu va reuși cu examenele dacă nu găsesc o soluție. Sunt disperată

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.

      Imi pare rau ca treceti prin astfel de momente, atat de dificile. Este extrem de important sa ii fiti alaturi si sa incercati sa il intelegeti, pentru ca si el, probabil, se confrunta cu aceasta angoasa. Recomand sa ii propuneti varianta de a incepe un proces terapeutic, explicandu-i cum l-ar putea ajuta. Este important sa
      inteleaga ajutorul si contributia pe care ar avea-o un terapeut, iar, in prima sedinta, puteti fi si dumneavoastra alaturi de el. Sigur, decizia finala este si a lui, insa, ar putea sa incerce o singura data, sa vada cum este. O varianta buna ar fi sa il rugati sa aleaga el terapeutul cu care ar vrea sa aiba o prima intalnire. De asemenea, incercati sa va documentati (din surse sigure) despre ce presupune aceasta tulburare, pentru a o putea intelege cat mai bine (atat dumneavoastra cat si baiatul). Sper ca raspunsul a adus un pic de lamurire.

  11. Panait spune:

    Bună seara, am aproape 20 de ani, si de 3 luni am obsesii și compulsii.Orice lucru fac îmi apar în minte niște persoane pe care nu le plac ,și trebuie sa repet lucrul acela gandindu-ma la persoane care sunt pe placul meu. Am fost la un psiholog și mi a spus sa i au zoloft și olanzapina, le iau de 5 săptămâni și nu observ o ameliorare. Deci nu mai pot suporta , ce pot face? Sa i au în continuare acele medicamente,s au sa măresc doza?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.

      Psihologii nu prescriu medicatie, singurul care prescrie este medicul pshiatru. Ce va recomand este sa discutati cu acesta si sa ii aduceti la cunostinta simptomele pe care dumneavoastra le aveti, pentru ca doar el este in masura sa decida daca va modifica doza sau schimba tratamentul complet. Nu va recomand sa modificati singur, pentru ca pot aparea efecte adverse. In alta ordine de idei, este necesar sa incepeti si un proces terapeutic, alaturi de un psihoterapeut, pentru a invata sa gestionati aceste ganduri si sentimente, care nu sunt usor de dus.

  12. Lili spune:

    Bună seara. Sufăr de tulburare compulsiv obsesiva, diagnostic dat de catre psihoterapeutul meu. Am o problema si simt ca nu o pot rezolva. Am facut psihoterapie vreo 4 luni, nu pot spune ca m.a ajutat mult, doar imi dadea o stare de bine după ce vorbeam, dupa care reveneau toate ritualurile. Nu pot privi linii verticale , orizontale, patrate pentru ca stau foarte mult si le privesc si nu ma pot controla. Port ochelari din copilărie si sunt obsedată ca.mi voi pierde vederea desi controalele de fac regulat si nu sunt probleme majore cu ochii mei , dar mereu ma gândesc si caut despre boli de ochi ca si cum le am si eu. Mereu verific sa vad perfect, simetric, orice rost de faianță, ma întorc din drum, iar verific…e un calvar, evit sa ma uit la tot ce înseamnă pătrate, linii, etc. E chinuitor!!! Nu am consultat inca un psihiatru deoarece refuz tratament medicamentos. Am tot citit ca , creează dependenta si nu vreau! Există vreo posibilitate de vindecare doar cu psihoterapeut, eu momentan am renunțat pentru ca nu simțeam prea mult ajutor, era ca si cum vorbeam cu soțul meu. Va mulțumesc anticipat!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.

      In acest caz, este recomandata atat medicatia cat si lucrul cu un terapeut. Stiu ca nu va doriti sa luati medicatie, insa, va recomand totusi sa discutati cu un medic, pentru a va raspunde eventualelor intrebari sau temeri pe care le aveti, temeri care sunt firesti. Medicatia nu creaza dependenta, insa, va fi nevoie sa fie luata pe o perioada mai lunga de timp, pana cand simptomele incep sa scada. Referitor la terapie, este foarte important sa va oferiti timp (uneori rezultatele pot aparea mai tarziu decat ati preconiza dumneavoastra) si sa gasiti un terapeut cu care sa rezonati, sa simtiti ca sunteti pe aceeasi lungime de unda. Nu este un proces usor, dar nu este imposibil.

  13. Nicolae spune:

    Buna ziua cred că sufăr de așa ceva de o perioada lunga de timp am vaduri foarte dese negative as foarte obsesiv că totul sa fie pus la locul lui că totul sa fie an regula controlez repetat același lucru sa fie la locul lui și tot timpul la orice zgomot făcut tresar și mă sperii și tot timpul am senzația cand merg sau chiar stau pe loc ca ma urmărește cineva an spatele meu

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.

      Cel mai indicat ar fi sa stati de vorba cu un medic psihiatru, intrucat este necesara o evaluare. In cazul in care vi se confirma diagnosticul, este necesar sa incepeti un proces terapeutic, luand in paralel tratament medicamentos ce este prescris de catre medicul psihiatru. Speram ca raspunsul a fost de ajutor.

  14. Marianic spune:

    Bună ziua! Sufăr de aceste gânduri și de acest comportament pe care încerc să-l țin sub control și în public îmi iese dar când sunt singur mai am unele scăpări, întrebarea mea este următoarea:
    As dori sa fac copii în viitorul apropiat, care sunt șansele sa moștenească și ei aceasta boala? Se poate ca ei sa sufere de alte boli mintale din acesta cauza?
    Vă mulțumesc anticipat!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Bună ziua.
      Studiile încă nu sunt clare legate de tulburarea obsesiv-compulsivă . Într-adevăr există o predispoziție a copiilor de a o moșteni, însă măsura în care tulburarea apare depinde și de mediul în care cresc.

  15. Andrei spune:

    De la paxetin
    Am trecut la fobiless 37,5
    Îmi era bine cu paxetinul,acum parca nu ma mai simt așa sigur pe mine
    E prea mica doza de fobiless sau care e problema?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Din pacate nu va putem ajuta cu un raspuns, pentru ca nu stim istoricul medical, impreuna cu alte date ce sunt extrem de importante. Recomandarea este sa luati legatura cu medicul dumneavoastra psihiatru, pentru ca acesta este in masura sa va modifice medicatia si sa va ofere indrumarile necesare.

  16. Andreea spune:

    Bună ziua,
    De aproximativ 8 luni mi-am schimbat locul de muncă, deoarece cel precedent era extrem de stresant și am ajuns în punctul în care nu puteam dormi din cauza vâjâielior pe care le auzeam tot timpul în urechi. Lucram ca și coordonatoare de transporturi la o casă de expediții. Atunci am decis să demisionez.
    Noul loc de muncă este mult mai degajat, deloc stresant. Lucrez ca și consultant clienți pentru echipamente medicale. Deși este foarte ok și nu mă suprasolicită, am observat că de aproximativ 6 luni, din teama de a face greșeli, verific excesiv, uneori și de 5-6 ori ceea ce scriu. Menționez că locuiesc în Germania de 10 ani și după fiecare conversație cu clienții trebuie să scriu un raport. Probabil din cauza faptului că nu este limba mea maternă, deși stăpânesc limba germană foarte bine, recitesc rapoartele de foarte multe ori, să mă asigur că am scris totul corect. Acest lucru mi se întâmplă doar la muncă.
    În viața cotidiană nu mi se întâmplă asta, indiferent că scriu ceva de mână sau pe calculator.
    Am descărcat și câteva aplicații pentru OCD, însă nu sunt 100% sigură că este vorba despre asta și nu aș vrea să consult un psiholog sau psihiatru, pentru că mi-e frică să nu-mi prescrie pastile și nu consider că ceea ce am eu este atât de grav.
    M-aș bucura mult dacă mi-ați putea da un sfat sau recomanda câteva tehnici prin care aș putea scăpa de verificatul acesta excesiv.
    Vă mulțumesc anticipat.
    Cu drag,
    Andreea

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Asa cum spuneati si dumneavoastra, verificarile excesive sunt un comportament facut din teama (teama de a nu gresi) si din nevoia de reasigurare. Ce va pot recomanda este sa incercati sa renuntati la acest control, prin a verifica doar o data. Sau, daca verificati un anumit lucru, verificati-l de cel putin 3 ori consecutiv. Va recomand lucru cu un psihoterapeut, pentru ca veti invata tehnici si modalitati de a gestiona anxietatea. Psihologii nu dau pastile, ci doar va ghideaza pentru a va imbunatati calitatea vietii.

  17. Maria spune:

    Buna ziua!Sunt o fata adolescenta care cred ca se confrunta cu OCD.
    Aceste simptome îmi apar și mie. Am început sa simt o stare profunda de anxietate și frica,gândindu-ma ca s-ar putea sa fiu homosexuală,deși mie întotdeauna mi-au plăcut băieții
    Încontinuu îmi apare aceasta întrebare, ,,dacă sunt?” Am început sa îmi induc anumite gânduri cu referire la acest subiect și nu știu cum sa fac pt a scapa de ele,ce as putea sa fac? De exemplu ma gandesc “oare cum ar fi dacă as fi împreuna cu o fata” aceasta întrebare îmi oferă o stare profunda de frica și anxietate.Nu as vrea sa consult un psiholog sau un psihiatru,nu consider ca este atât de grav. M-as putea bucura mult dacă mi-ați putea da un sfat sau câteva tehnici pt a scapa de aceasta problema.
    Mulțumesc anticipat!

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Psihoterapeutul este un sprijin in orice fel de situatie, nu doar cele grave. In situatia dumneavoastra, el va poate ajuta tocmai pentru a va invata tehnici de gestionare ale acestor ganduri si stari de anxietate. In plus, puteti discuta cu cineva obiectiv, de incredere despre temerile pe care le aveti legate de homosexualitate.

  18. Alexandra spune:

    Buna seara! Am 21 de ani si cred ca am OCD. Mereu cand ajung in masina, inainte de a porni motorul verific daca am permisul si buletinul in portofel, desi ele sunt mereu acolo. Sau verific usa de foarte multe ori daca e incuiata. Si vasele dupa ce le spal, le clatesc foarte mult. As putea rezolva aceste probleme doar cu ajutorul unui psihoterapeut sau este recomandat si un psihiatru in cazul acesta? Memtionez ca am si anxietate sociala.

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Numai dupa ce discutati cu un psihoterapeut puteti lua o decizie daca este nevoie si de interventia unui medic psihiatru. Terapeutul va avea in vedere cat de mult va afecteaza anxietatea si veti intocmi impreuna un plan de actiune adecvat nevoilor dumneavoasta.

  19. Udroiu Elvira spune:

    Am 62 de ani și sunt pensionara. Sunt mereu preocupată de grija zilei de mâine și repet într-una calculul bugetului îmi fac griji pt. ce o sa fac mâine și ce mâncăm diseară. Cad în astfel de griji și îmi dispare cheful de a mai face ceva. Credeți că am o problema?

    • Clinica Oana Nicolau spune:

      Buna ziua.
      Se poate sa va confruntati cu un nivel de anxietate, insa, as recomanda sa vi se faca o evaluare de catre un specialist. Doar in urma acesteia se poate stabili cu certitudine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sunt de acord cu Termenii si Conditiile din Politica de Confidentialitate.