← Înapoi la Blog

8 min

Vertijul sau amețeala puternică: cauze și tratament

Vertijul sau amețeala puternică: cauze și tratament

Când o persoană suferă de vertij, aceasta poate avea impresia că se mișcă sau se învârte ori că ceea ce se află în jurul ei este în mișcare. Deși multe persoane descriu vertijul ca pe o stare de amețeală (despre care am scris un alt articol), acesta este diferit de o ușoară senzație de dezechilibru. Astfel, mișcările simple pot fi neobișnuit de intense, iar viața de zi cu zi poate fi afectată. Vertijul nu este un diagnostic, ci un simptom ce poate avea cauze diverse, cea mai comună fiind afectarea urechii interne. Stările de vertij pot apărea brusc și pot dura câteva secunde sau mult mai mult. Un vertij sever se poate întinde pe durata mai multor zile și poate fi asociat cu stări de greață, vărsături și imposibilitatea de a duce anumite sarcini, precum condusul unei mașini, la capăt.

Tipurile de vertij

Există două tipuri de vertij – vertij periferic și central.

  • Vertijul periferic, cel mai frecvent tip de vertij, este cauzat de o afecțiune a urechii interne, responsabilă cu echilibrul.
  • Vertijul central este provocat de o boală sau o leziune aflată la nivel cerebral.

Cauzele vertijului

Vertijul este, de cele mai multe ori, provocat de tulburări ale urechii interne și ale creierului, acestea fiind implicate în menținerea echilibrului. Organul vestibular (cel al echilibrului), aflat în urechea internă, cuprinde utricula, sacula și cele trei canale semicirculare membranoase. Ele permit corpului să simtă poziția și mișcarea și transmit aceste informații creierului prin nervul VIII cranian, implicat în menținerea echilibrului, dar și în auz. Informațiile primite sunt procesate în trunchiul cerebral, care ajustează postura, și în cerebel, acesta coordonând mișcările pentru a oferi un sentiment de echilibru. O tulburare a oricărei structuri din cele menționate poate provoca vertij. De asemenea, tulburările urechii interne pot cauza și scăderea auzului și/sau tinitus (țiuit în ureche).

Vertijul periferic este cel mai des cauzat de:

  • Vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB) – Acesta este asociat cu o lovitură minoră sau severă a capului, dar așa cum spune și numele, nu este vorba de ceva grav. Termenul „paroxistic” înseamnă că vertijul apare brusc și trece repede, iar termenul „pozițional” înseamnă că anumite mișcări (precum ridicarea bruscă) sau anumite posturi îl declanșează.
  • Anumite medicamente, cum ar fi aminoglicozidele, cisplatina, diureticele sau salicilații, care sunt toxice pentru structurile urechii interne.
  • Inflamația nervului vestibular (neuronită vestibulară).
  • Infecția și inflamarea urechii interne (labirintită).
  • Boala Meniere – O tulburare a urechii interne despre care se presupune că este provocată de acumularea de lichid și schimbarea presiunii în ureche.
  • Presiune asupra nervului vestibular, de obicei de la o tumoră necanceroasă, cum ar fi un meningiom sau un schwanom vestibular (numit și neurinom acustic).

Vertijul central poate fi cauzat de:

  • Boala vaselor de sânge.
  • Anumite medicamente, cum ar fi anticonvulsivantele sau aspirina.
  • Droguri sau alcool.
  • Scleroza multiplă.
  • Convulsii (rar).
  • Accidentul vascular cerebral.
  • Tumori (canceroase sau necanceroase).
  • Migrena vestibulară.

Simptomele vertijului

Simptomul principal al vertijului este senzația că persoana sau ceea ce se află în jur se mișcă.

În funcție de cauză, alte simptome pot include:

  • Probleme de focalizare.
  • Pierderea auzului la o ureche.
  • Pierderea echilibrului (poate duce la căderi).
  • Țiuit în urechi.
  • Greață și vărsături.

Dacă vertijul este cauzat de probleme la nivelul creierului (vertij central), este posibil să aveți alte simptome, inclusiv:

  • Dificultate la înghițire.
  • Vedere dublă.
  • Probleme cu mișcarea ochilor.
  • Paralizie facială.
  • Vorbire neclară.
  • Slăbiciune a membrelor.

Diagnosticarea vertijului

Pentru diagnosticarea vertijului se recomandă vizitarea inițială a medicului de familie. Înainte să recomande un medic specialist, acesta va adresa întrebări despre:

  • Severitatea simptomelor (dacă duc la pierderea echilibrului, căzături, imposibilitatea de a munci).
  • Dacă simptomele apar și dispar ori sunt constante.
  • Prezența țiuitului în ureche sau a vărsăturilor.
  • Posibili declanșatori (stres, modificarea poziției capului, migrene, leziuni la cap etc.)

Pe parcursul examenului clinic, urechile sunt examinate pentru anomalii ale urechii interne și timpanului, ochii sunt verificați pentru mișcări anormale, iar examinări neurologice pot fi recomandate. Dintre testele ce pot fi efectuate, menționăm:

  • Testarea nistagmusului (mișcări rapide, oscilatorii și involuntare ale globilor oculari). Nistagmusul poate sugera o tulburare ce afectează urechea internă sau anumite conexiuni nervoase din trunchiul cerebral. Medicul îl poate declanșa în mod deliberat, chiar dacă persoana nu prezintă semne ale acestei condiții, deoarece durata mișcării și direcția în care se mișcă ochii îl pot ajuta la stabilirea diagnosticului.
  • Manevra Dix-Hallpike, utilizată în mod obișnuit dacă medicul suspectează existența unui vertij pozițional paroxistic benign (BPPV). Aceasta ajută medicul să-și dea seama dacă vertijul este cauzat de o problemă cu urechea internă sau a unei probleme a creierului. Manevra constă în întoarcerea capului la 45 de grade, urmată de întinderea rapidă pe spate și menținerea acestei poziții timp de cel puțin 30 de secunde. Medicul va inspecta ochii și va pune întrebări legate de starea de amețeală. Procedura se repetă apoi pe cealaltă parte. Dacă apar simptome de vertij în timpul acestui test, medicul va stabili diagnosticul.
  • Testul Romberg, pentru care medicul va cere ca persoana să stea cu brațele pe lângă corp și picioarele apropiate, apoi să închidă ochii. Dacă persoana se leagănă sau pare că urmează să cadă, acest lucru poate semnala o problemă a sistemului nervos central.
  • Testul lui Fukuda-Unterberger, care implică deplasarea în marș, timp de 30 de secunde, cu ochii închiși. Dacă în timpul acesteia, persoana se rotește într-o parte, poate fi vorba de o leziune în labirintul urechii interne, ce poate declanșa vertij periferic.
  • Testarea cu scaunul rotativ, care implică observarea mișcărilor anormale ale globilor oculari în timp ce persoana e așezată pe un scaun ce se învârte.
  • Videonistagmografia, înregistrare computerizată a mișcărilor anormale ale  globilor oculari cu ajutorul unor ochelari special concepuți în acest scop.
  • Electronistagmografia, înregistrarea computerizată a mișcărilor anormale ale globilor oculari cu ajutorul unor electrozi plasați în apropierea acestora.

Persoanele cu simptome severe sau care se întind pe o perioadă mare de timp necesită de obicei imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) si substanță de contrast.

Dacă persoana prezintă și simptome auditive (presiune în urechi, tinitus sau scăderea auzului) trebuie efectuat și bilanțul audiologic.

Tratarea vertijului 

În funcție de cauză, există mai multe tipuri de tratament disponibile:

  • Pentru eradicarea simptomelor de vertij pozițional paroxistic benign, medicul specialist poate efectua manevra Epley. Aceasta implică plasarea capului în diferite poziții pentru a ajuta la relocarea otoconiilor, particule plutitoare din canalul semicircular al urechii interne, care pot fi afectate.
  • Vertijul asociat cu labirintita, boala Meniere, migrena sau neuronită vestibulară poate fi ameliorat cu ajutorul medicamentelor din clasa benzodiazepine, cum ar fi diazepamul sau lorazepamul.
  • Pentru a trata simptomele vertijului periferic, cum ar fi greața și vărsăturile, vi se pot prescrie medicamente de către medicul de familie.
  • Terapia fizică poate ajuta la îmbunătățirea problemelor de echilibru. Cei care se confruntă cu astfel de dificultăți pot învăța exerciții pentru a-și restabili simțul echilibrului. De asemenea, exercițiile pot întări mușchii pentru a ajuta la prevenirea căderilor.

Pentru a preveni agravarea simptomelor în timpul unui episod de vertij, se recomandă următoarele:

  • Așezarea sau adoptarea unei poziții orizontale.
  • Reluarea treptată a activității desfășurate înainte.
  • Evitarea schimbărilor bruște de poziție.
  • Așezarea obiectelor necesare vieții de zi cu zi în locuri ușor accesibile.
  • Evitarea cititului și a luminilor puternice.
  • Evitarea activităților periculoase, cum ar fi condusul sau alpinismul, până la o săptămâna după dispariția simptomelor.

Factori de risc

Vertijul pozițional paroxistic benign poate apărea brusc și fără un motiv evident, dar:

  • Este mai des întâlnit la persoanele în vârstă. 
  • Femeile sunt mai predispuse să sufere de această stare decât bărbații.
  • La persoanele sub 50 de ani, cauza cea mai frecventă o constituie traumatismele craniene.
  • Menținerea capului în aceeași poziție pentru mult timp, la coafor sau la cabinetul dentistului, spre exemplu, este un factor precipitant.
  • Exercițiile fizice intense sau activități precum mersul cu bicicleta pe trasee accidentate pot contribui la declanșarea lui.

Când trebuie contactat medicul

Dacă starea de vertij este recurentă sau severă, apare brusc, se prelungește, iar cauzele sunt necunoscute, trebuie solicitate de urgență îngrijiri medicale.

Deși este mai puțin obișnuit ca vertijul să semnaleze o boală gravă, trebuie sunat imediat la 112 dacă acesta se asociază cu:

  • O cefalee nouă, diferită sau severă.
  • Febră.
  • Vedere dublă sau pierderea vederii.
  • Pierderea auzului.
  • Probleme de vorbit.
  • Slăbiciune în brațe sau picioare.
  • Pierderea conștienței.
  • Cădere sau dificultăți de mers.
  • Amorțeală sau furnicături.

Despre autor

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut Oana Nicolau

Psihoterapeut sistemic de cuplu şi familie.

Programează-te acum

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sunt de acord cu Termenii si Conditiile din Politica de Confidentialitate.